Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

joi, 28 mai 2009

Sex - hate!

Fără îndoială, intervenţia Cristinei Păduraru pe blog e subiectivă şi reactivă. Cunosc această stare, nu neapărat în urma vreunui concurs pe funcţie de director, ci din fel de fel de alte împrejurări care au legătură, evident, cu puterea, cu orgoliile, cu situaţiile tensionate interpretate diferit. Chiar subiectiv fiind, punctul de vedere exprimat conţine multe adevăruri.

Cristina îşi încheie scrisoarea cu „sunt conştientă de consecinţele postării acestui text şi de comentariile răutăcioase pe care le voi primi”. E clar că, din postura de călău, orice făt-frumos cu clasă ar trebui să îşi arate generozitatea, nu neapărat din compasiune faţă de victima aflată cu gâtul sub ghilotină, ci pentru a impresiona victimele potenţiale din publicul ce urmăreşte deznodământul actului de cruzime. Aşa că stai liniştită, Cristina. Scrisoarea ta va fi tratată cu un zâmbet cinic şi va fi catalogată drept o „agitaţie trecătoare”. „Aşa-s femeile! De aceea le iubim! Sunt frumoase când se enervează. De fapt, e o minunată profesionistă pe domeniul ei şi chiar îşi face treaba”.

Dincolo de drama legată de neşansa de „a iubi Jilava” din fotoliul de director, Cristina propune un joc interesant în spaţiul penitenciar, demn de un studiu de tot interesul.

Cristina are dreptate, mediul penitenciar e discriminatoriu faţă de femei (pentru această afirmaţie mulţi colegi îmi vor pune la îndoială loialitatea faţă de spiritul de gaşcă masculin). E un mediu în care trăsăturile de personalitate considerate a fi specifice bărbaţilor (pentru că aşa sunt definite de societate) – fermitatea, vigilenţa, discreţia, curajul sunt supraponderate şi contestate ca putând fi atitudini adoptate de femei. În altă ordine de idei, e un mediu care, accentuând aceste trăsături, caricaturizează orice derapaj de la standardele acceptate. Astfel, o sensibilitate din partea unui bărbat va fi considerat un gest mai indezirabil decât fermitatea exagerată a unei femei.

Întrebare cheie: Pentru cine vrem să fim pe plac? Cine ne defineşte? În faţa cui ne lăsăm definiţi? Ne modelează oare un mediu normal pentru viaţa „de dincolo de poartă”, sau ne lăsăm modelaţi de un mediu viciat, nemaireuşind să interacţionăm normal în viaţa personală (asta vis a vis de "experimentul falsei închisori").

Nu ştiu dacă solidaritatea faţă de o femeie te face mai bărbat sau nu, (chiar nu mai ştiu asta), dar pentru a argumenta cele spuse mai sus, voi da un exemplu personal. Cu foarte mulţi ani în urmă, soţia mea obişnuia să îmi spună că s-a îndrăgostit de mine pentru sensibilitatea mea (ce naşpa sună!). Şi ştiu că nu minţea. De mine, un student sărac lipit pământului, ea, care lucra deja în câmpul muncii. Astăzi, nu numai că îmi reproşează din ce în ce mai des că sunt rece, distant, expeditiv şi dur, dar aproape că m-aş simţi jignit dacă mi-ar spune altfel.

Aşa că rolurile pe care le jucăm şi imaginea pe care vrem s-o afişăm, de dragul de a fi respectaţi (o laie!) în penitenciar s-ar putea să ne coste tinereţea, armonia sau chiar sufletul.

Câte ceva despre socializarea anticipativă în mediul penitenciar, Cristina. A propos de bărbăţia noastră, când suntem doar între noi, bărbaţii, la o bârfă mică, ne îndrumăm unii pe ceilalţi „să punem biciu pe voi”, asta ca metodă de succes în planurile noastre manageriale de mâine. Cel care nu se conformează nu are nicio şansă de reuşită. Dacă îndrăznim să apărăm vreo colegă care a intrat în rahatul din Jilava sau de aiurea, cu siguranţă „ne are la mână cu ceva” sau e musai „amanta noastră” şi marea frustrare a celui care o vrea răstignită nu e că a scăpat ieftin, ci faptul că fetişul pedepsei nu a fost transformat în realitate chiar de către el. De fapt, prejudecăţile noastre nu sunt altceva decât moduri de acţiune proprii proiectate asupra celuilalt (şi ştii cel puţin la fel de bine ca mine asta).

Eu nu mai iubesc „Jilava” mea, aşa ca tine. Îmi iubesc meseria, pe care nu am reuşit să o mai practic aşa cum mi-am dorit, în primul rând datorită atribuţiilor de serviciu care presupun zilnic "eficientizare, şedinţe, comisii, îndrumare şi control". Te admir sincer pentru că tu nu ai dubii în această privinţă. A trecut vremea când am vrut să schimb lumea, şi cred că înainte ca lumea să schimbe ce avem bun în noi, ar trebui să ne gândim de două ori cum şi unde distribuim energia de care dispunem.

Sunt convins că atunci când ai spus că „iubeşti Jilava”, nu ai spus-o nici din sentimentalism ieftin şi nici din dorinţa de a impresiona, ci pentru că efectiv simţi asta.

Sunt convins că poţi să conduci Jilava (sarcină de care eu nu aş fi în stare niciodată) la fel de bine ca orice bărbat.

Desigur, tu ţi-ai fi dorit ca asemenea încurajări să vină din partea unuia pe care îl percepi mai puternic decât tine, care nu are îndoieli, care ar fi un contracandidat serios la şefia Jilavei, care e dominant, care iubeşte "Jilava" cel puţin la fel de mult ca şi tine sau care e membru în comisia de examinare.

Ca şi coleg, regret că acest concurs ţi-a lăsat un gust amar, mă întreb totuşi – cât de important e pentru un medic, un asistent social sau un psiholog să internalizeze cerinţele unui mediu conflictual sau chiar să îşi dorească să îl conducă? Sau cum spunea cineva - oare e semn de sănătate să dovedim potenţial de adaptare la un mediu bolnav?

În ceea ce priveşte asociaţia pe care doreşti să o înfiinţezi, nu consuma energie inutilă. Există Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, al cărei colaborator e însuşi directorul general al ANP.

Sper să percepi sinceritatea mea ca semn de apreciere şi prietenie.

22 comentarii:

Anonim spunea...

Cine n-are dorinţe, vede esenţa lucrurilor.
Cine are dorinţe, vede doar manifestarea lor.

Anonim spunea...

Mai lasa-ne, frate, cu Cristina asta, ca ne-ai disperat.
De ce nu scrieti nimic despre intalnirea de la MJ care a durat 7 ore privitor la grila de salarizare.
Ca BALA si-a pus palma-n c_r,normal era ocupat cu actiunea in instanta pentru drepturile salariale ale lui si ale lui CEL MARE, nepregatind grila de salarizare a sistemului penitenciar pentru legea unica de salarizare.
Ca au luat foc secretarii de stat OJOC si RAGEA de lipsa de raspundere si pregatire manageriala a lui BALA si CEL MARE.
Cu asemenea directori generali o sa ne faca varza legile unice de salarizare si pensie.
Sa stiti ca, comisia de concurs a fost indulgenta cu Cristina, care la proba teoretica a fost pe afara, nestiind ce inseamna eficacitate manageriala, care sunt etapele deciziei etc...
Cei care au fost in comisia de concurs, chiar daca ar fi vrut, nu ar fi avut din ce sa-i dea o nota mai mare, cu toata bunavointa.
Dupa cum stiti interviul a fost inregistrat cu reportofonul, asa ca nimeni nu a vrut sa-si riste pielea, si sa-i dea o nota umflata, in cazul unei verificari ulterioare de organele competente.

Anonim spunea...

Aveam cea mai proasta conducere de dupa demilitarizare.
Asta este normal, cand ne conduc vechi cadre de securitate, cu dosare groase la arhivele securitatii.
Bala - ofiter activ de militie (securitate) care avea ca misiune monitorizarea Penitenciarului Timisoara din 1986.
Cel Mare - subofiter activ de militie (securitate) care avea ca misiune monitorizarea Penitenciarului Vaslui din 1985.
Ungureanu - nu mai are rost sa scriu, stiti foarte bine.
Toti au pregatire specifica si asta se vede in actiunile lor.
Asa ca o sa fie din ce in ce mai rau, pana nu scapam de SECURITATE.

Anonim spunea...

in timp ce finul lui bala a fost varza si a luat nota de trecere. e ok - finul candidat si nasul - membru in comisie? am uitat sa spun ca finul e si nepot de senator ce se mai leaga cum a ajuns nasul director general....
sunt sigur ca daca mai face contestatie, desi nu are rost, cristina va primi nota si mai mica, trebuie pedepsita si confirmata decizia unuia ca ragea, nu-i asa?

Anonim spunea...

Reorganizare drastica in Ministerul Justitiei. Va urma.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

13.40.00: bah colegule, felicitari ptr minunatele versuri pe care nu le mai intilnesti decit prin carnetelele ppl ilor...te-ai remarcat...da-te jos din copac ca ne compromiti pe toti!

Anonim spunea...

15:34:00
Pentru stiinta ta, draga colegule care incerci a simula inteligenta, versurile au fost scrise de un mare om al acestei tari. te las sa il identifici si sa-i ceri scuze pentru comparatia cu detinutii.

Anonim spunea...

15:34:00
de unde stii prietene ce scrie in carnetelele ppl-ilor?
le citesti la perchezitie? vezi ca nu e voie! incearca si tu alt fetis, penibilule! versurile chiar au semnificatia pe care a dat-o autorul, pe numele lui Tudor Arghezi. Nu cauta in baza de date ca nu il gasesti, e mult mai departe de mica ta lume, autosuficientule!

Anonim spunea...

A incercat si doamna Cristina marea cu degetul....eu am facut scoala la Jilava candva demult si cam stiu ce e pe acolo...a avut curaj...mare...ca nu a reusit..asa e in viata...la orice concurs poti sa si pierzi...Probabil ca data viitoare va incerca din nou...desi daca iti lipseste sprijinul politic sansele sunt doar "matematice"...Mult succes in activitate doamna...
TARABOSTES

Anonim spunea...

Mai stiti si alte versuri ale lui Arghezi, zdrentarosilor semidocti?

Edy spunea...

Bine ai scris ca a citit din caietelele detinutilor. Pastorel a fost detinut politic din 1961 pana in 1964 si pentru a scris:


"A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)

Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!"

Anonim spunea...

16:31:00
mai stim daca vrei. dar, nu cred ca stii, versurile se citesc intr-un anumit cadru, e o senzatie pe care nu ai cum sa o traiesti pe sectie si apoi la carciuma, doctule!

Anonim spunea...

Ai citit celebrele versuri in timp ce cautai reclamele pentru marirea penisului, frustratule? Nu e sigur ca Arghezi a scris acele versuri. Spun unii...

Edy spunea...

De ce nu postezi versurile lui Pastorel Teodoreanu? Am incercat de doua ori sa le postez.

Edy spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Cine? Arghezi si Teodoreanu?

Anonim spunea...

In sfarsit, domnul Bala si-a dat seama de idiotenia adresei cu scrutinul. Bine ca a renuntat. Pe unde o fi acum doamna Cenusa?

Anonim spunea...

S-a renuntat la scrutin?
Mare porcarie...
Oare cine sa fi fost cu ideea asta?

Anonim spunea...

Pt 28.05.2009 22:13:00 nu se mai stie a cui a fost ideea, dar se practica la Baneasa cand invata Bula acolo (pardon Bala).

Anonim spunea...

Multi dintre noi ne iubim meseria,si n-o spunem "pentru a impresiona"!Dar,in actuala conjunctura,nu stim ce sa mai spunem!
Char sa regretam drumul ales acum nu stiu cati ani?

Anonim spunea...

Cel ce a luat putin peste nota de trecere a gasit un motiv sa se intoarca in localitatea care l-a lansat ,printr-o demonstratie sportiva,sau sa-si mai vada sotia,dupa istovitorul concurs!