Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

luni, 8 decembrie 2008

Poveştile noastre

Fiecare om are o poveste. Trebuie doar puţină răbdare şi multă atenţie ca să descoperi că sunt lucruri mult mai interesante de povestit despre oameni care, în mod ciudat, nu ţin neapărat să-şi spună povestea. Din acest motiv, nu cred în existenţe banale. Cred doar că există miliarde de poveşti extraordinare care nu s-au spus niciodată, s-au spus la grămadă, au fost uitate sau n-au fost niciodată ascultate. Poveşti despre viaţă, ştiinţă, istorie, cultură şi, în cele din urmă, despre oameni au devenit banale pentru că n-au fost să fie.

O zi banală din viaţa unui oarecare Ivan, sau cea mai importantă zi din viaţa unui oarecare Francis au devenit 'poveşti' celebre pentru că cineva le-a spus. Sunt doar două exemple dintre alte milioane posibile, pentru că tot ce s-a scris vreodată are, în definitiv, o poveste în spate. Unele au încântat spiritul şi au intrat în ceea ce se cheamă cultură. Altele au schimbat lumea prin calitatea mesajului transmis.

Blog1 Din acest motiv îmi permit să vă fac tuturor o invitaţie. VĂ INVIT SĂ VĂ SPUNEŢI POVESTEA! Pe acest blog, aşa cum vă pricepeţi mai bine. Aveţi la îndemână adesa mail a blog-ului şi secţiunea de comentarii de la fiecare articol.

Nu e un secret, şi ne-am bucurat că s-a întâmplat aşa. Am avut destule comentarii şi informaţii transmise pe mail, care au devenit articole pe prima pagină. Foarte mulţi au decis să se implice. E, totuşi, preferabil schimbului de comentarii dezinteresat - acide. Şi, e un exerciţiu până la urmă. Nu e uşor să abordezi un subiect şi să reuşeşti să transmiţi ceva eventualilor cititori.

Ce ar însemna asta? Ar însemna că aveţi ceva de spus, vă aşezaţi la calculator şi scrieţi despre acel ceva. Poate să fie o pagină, trei, cinci. Ideal e, să poată fi citit în cele cinci minute pe care vizitatorul mediu le petrece pe blogul nostru. Poate să fie şi mai mare. Cine ştie? Poate aşa se strică, în bine, media. După ce scrieţi, şi nu e nevoie să vă grăbiţi, transmiteţi documentul la adresa de mail susamintită cu instrucţiunile pentru publicare. Doriţi să publicaţi sub un anume pseudonim, sau la o anumită dată şi oră. Se poate, totul e negociabil.

Pentru fiecare articol veţi primi un răspuns. Dacă e de publicat, vă vom comunica asta împreună cu eventuale sugestii. Dacă nu e de publicat, vă vom spune asta cu rugămintea de a nu vă supăra şi de a mai încerca. Este posibil ca răspunsul să nu fie imediat din motive de agendă de lucru, dar se va întâmpla în cel mai scurt timp posibil. Cei care ne-au scris în trecut ştiu deja asta. Articolul o să-l publicăm ca atare sau după ce-l edităm, în funcţie de ce preferinţe aveţi.

De principiu, regulile pe care trebuie să le respecte un articol sunt simple, nu mai complicate decât cele de la comentarii. Asta n-ar trebui să fie o problemă. Subiectul e la libera alegere, cu precizarea că putem publica articolele care se înscriu în domeniul de interes justiţie - penitenciare. Noi am scris şi am publicat ştiri, articole de analiză, articole de opinie, pamflete, filosofie şi orice altceva ni s-a părut util pentru publicul ţintă. Asta e nişa pe care încercăm să o acoperim, şi după cum puteţi observa, reuşim.

Nu înseamnă că ne retragem şi asistăm bucuroşi la blogul care se scrie singur. Nu se va întâmpla aşa. Un prieten cu care am discutat deunăzi despre această posibilă invitaţie, chiar m-a avertizat că este posibil să nu fie nici o reacţie din partea dumneavoastră. Nu cred, şi sper să-i dovedesc că s-a înşelat, chiar dacă nu putem recompensa munca depusă, într-un alt fel, decât publicând articolul în cauză.

Sper că se va întâmpla chiar mai mult decât atât. Sper că mulţi dintre dumneavoastră vor deveni parteneri permanenţi într-un proiect care, pe noi - deşi suntem 10 acum, ne solicită destul de mult. Fiecare articol, după ceva exerciţiu, înseamnă 2 - 4 ore numai partea de scris şi de verificat. Mai consumă timp şi documentarea şi răspunsul la comentarii, dacă e cazul. Ş'apoi e muncă voluntară. Deci, e greu şi neplătit.

Şi totuşi, de ce merită să vă implicaţi? Pentru noi, de exemplu, contează că ne citiţi. Ar putea să conteze şi pentru dumneavoastră, cei care veţi dori să vă implicaţi. Faptul că avem cam 1000 de cititori pe zi în medie e o răsplată în sine. Nu are nici o valoare comercială, dar pentru noi contează. Contează, pentru că cele mai importante lucruri "sunt mai uşoare decât aerul". Nu mai ştiu unde am auzit asta, dar cred că aşa e. Şi tocmai pentru că asta cred, vă fac această invitaţie.

E important pentru că cei mai mulţi dintre dumneavoastră au zilnic experienţe pe care nimeni nu le va avea vreodată. Unele, foarte puţine, le vom putea scrie şi noi. Cele mai multe vor rămâne însă uitate dacă nu le spune cineva. Spuneţi-vă, deci, povestea sau poveştile. Atâtea câte sunt interesante o să le publicăm, iar impactul îl vom simţi cu toţii. Nu azi sau mâine, dar, cu siguranţă în viitorul apropiat, monştrii născuţi din tăcerea noastră vor dispărea... unul câte unul.

16 comentarii:

Unknown spunea...

e o idee foarte misto. am incercat si eu ceva similar la mine, au incercat vreo 5 persoane, au ramas doar doi colaboratori. amandoi brici, asa ca nu pot decat sa ma consider multumit. cat despre ideea in sine de a spune povestea fiecaruia.. este de asemenea bine-venita. bafta :)

Huginn spunea...

Multumesc Mihnea. Asta e şi ideea, până la urmă. Câţiva îşi vor face curaj cumva, cândva, pentru un motiv anume.

Anonim spunea...

"Deci,e greu si neplatit".nu contesta nimeni ca va este usor sau greu,voi va stiti cel mai bine efortul depus,iar noi recunoastem asta.Dar nu inteleg un singur lucru:era chiar asa mare nevoie sa mentionati atat de apasat,faptul"neplatit"?Cand ati ales sa porniti la drum nu ati luat in calcul toate consecintele?nu-mi duresc mai mult decat sa stiu ca aceasta nu va va opri niciodata din ceea ce cu bun simt ati inceput sa faceti!

Huginn spunea...

:) în context era necesar. Cei care se implică în aşa ceva trebuie să ştie la ce se înhamă. Recompensa este doar morală, asta am vrut să spun, iar referirea era strict la potenţialii colaboratori.

Anonim spunea...

Adică e treaba voastră huginne. Pai ce-l intereseaza pe dumnealui ca voi va straduiti? V-ati inhamat la caruta dati-i bataie baieti. Eu o sa incerc sa scriu ceva. Sper sa va placa si sa publicati. E ceva pe financiar, destul de tehnic, dar pana vineri sper sa termin.

Anonim spunea...

au aparut niste birfe ca programul de lucru al personalului din operativ se va schimba dupa sarbatori.Turele de 12/24 ...se vor transforma in schimbul 1,2 si3 respectiv 8,7 si 9 ore - 2 ture 1;2 ture-2 ,2 ture 3 si 2 liber.Ce zice sindicatul?Nu stie de aceast lucru?Si daca stie de ce nu spune nimic?Sa intelegem ca este solidar cu ANP in acest minunat program ?Alo..sindicatul... ati fost la consultari?

Anonim spunea...

Intru si eu in jocul acesta, chiar daca la inceput mai timid! Povestea noastra e una trista, se refera la viata urata pe care o duc oamenii care lucreaza la fabricile din penitenciare! Cam slabut subiectul pentru voi, nu ? Pe noi insa ne doare ff mult! Si am ajuns la saturatie! Nu ne-am luat banii de peste 45 zile, la Poarta Alba de 4 luni! SI NE-AM HOTARAT> IN PERIOADA 09-11 DECEMBRIE PICHETAM SEDIUL AVAS/ului! O facem si pe asta! Poate se trezesc in final si se uita si la noi, care nu avem bani sa ne platim ratele si sa trimitem copii la scoala, nu mai vorbim de daruri si bucate de sarbatori! Urati-ne bafta!

Anonim spunea...

Mie ideea cu poveste imi place mult mult d etot. si mai da deoparte atita negativism cit ne incearca pe noi toti.Vreau sa-mi fac curajul si sa-mi spun o parte din poveste.Hm!Mare provocare. Ar fi fost oare mai simplu sa scriu despre povestea inventata a mea???Dar oricum Hugine, iti citesc articolele dar asta chiar am simtit ca e parte din sufletu-ti!Promit s avin cu povetsea!

Huginn spunea...

Multumesc. Asa e. Astept povestea. :)

Anonim spunea...

Se vede ca lui Huggin ii prieste schimbarea...stie el de ce.

Anonim spunea...

Mr. Huginn,"...referirea era strict la potentialii colaboratori"Mai nu demult spuneati ca din ceea ce postau anonimii, creati titluri,teme de discutat.Deci nu exista potentialii"colaboratori" prin landa care o doriti dumneavoastra!Cred, ca undeva in adancul dumneavoastra un sambure a incoltit,anume narcisismul.Sa inteleg ca va doriti un numar mai mare de cititori,dand posibilitatea fiecarui anonim sa-si trimita povestea,iar pe dumneavoastra v-au parasit pentru un moment ideile?si ca sa nu uit,toti cei care au postat pana in prezent pe acest blog,vi-au trimis cate o poveste in felul sau fara ca dumneavoastra sa le-o cereti,practic a-ti avut cate un reporter instant din fiecare colt al tarii!Asta nu va era deajuns?Un potential colaborator,asta doar daca voi fi acceptat08122008073800

Anonim spunea...

ptr 08.12.2008-12:43 si daca acele barfe s-ar transforma in realitate?esti reticient la nou?crezi ca tot ce e nou e impotriva ta?tot acelasi servici il vei face,doar ca intr-un program mai scurt,ce vezi rau in asta?mie imi convine si nu voi astepta ca sindicatul sa rezolve asta,pentru ca asta va fi cursul normal al muncii noastre!de ce nu schimbi si cursul LEU~ALTE VALUTE ca ala nu ne convine la mai multi?sa vorbesti si tu cu ISARESCU VEZI POATE TE ASCULTA!

Huginn spunea...

Da. Interesant comentariul. Nu avem pretentia că nu ne bucură faptul că sunt foarte mulţi cititori. Sigur că ne bucură. Dă un sens muncii noastre.

Totuşi, sentinţa potrivit căreia ne-a părăsit inspiraţia am mai auzit-o şi acum 6 luni, şi prin vară, şi, uite că suntem în continuare pe baricade.

Vă aştept cu articolul?

Anonim spunea...

ptr 08.12.2008-12:43 si daca acele barfe s-ar transforma in realitate?esti reticient la nou?crezi ca tot ce e nou e impotriva ta?tot acelasi servici il vei face,doar ca intr-un program mai scurt,ce vezi rau in asta?mie imi convine si nu voi astepta ca sindicatul sa rezolve asta,pentru ca asta va fi cursul normal al muncii noastre!de ce nu schimbi si cursul LEU~ALTE VALUTE ca ala nu ne convine la mai multi?sa vorbesti si tu cu ISARESCU VEZI POATE TE ASCULTA!

Anonim spunea...

Poate cineva sa de un raspuns la o intrebare.Indicele de salarizare la functia pe care sunt acum este de 2.80 iar valorile maxime la care se poate ajunge este de 2.90.Cind se poate avansa la indicele maxim fara sa-ti schimbi functia pe care iesti,am o vechime de 15 ani.Mentionez ca raspunsul la intrebare primit de la resurse umane este ca nu este venita metodologia de aplicare de la A.N.P.Eu intreb acum ce fac sindicatele referitor la aceasta intrebare ,probabil ca nu sunt interesati penrtu ca au indicele maxim de salarizare. Eu cred ca cineva trebuie sa se sesizeze referitor la acest articol si sa ia masurile care se impun.Sper sa se aduca la cunostinta A.N.P si cit mai repede sa vina metodologia de aplicare AVIZ SINDICATELE

Anonim spunea...

Adevarat intotdeauna vestul este coada lui pepelea,la noi treaba asta cu trei schimburi s-a discutat in urma cu vreo 18 luni,nu consider ca este avantajoasa,acum lucram o noapte si doua sau trei le dormim alaturi de familia noastra,in eventualitatea celor trei schimburi vom fi la serviciu SAPTE nopti consecutiv a cite NOUA ore oficial dar cum vor trebui facute trei apeluri in 24 de ore efectiv vor fi minim 10 ore de la prezentare la iesirea din serviciu?!Acest sistem presupune lucrul neintrerupt 21 de zile si apoi repaus de 7 zile ceea ce contravine codului muncii care prevede ca se poate lucra fara repaus maxim 14 zile?!Unde mai pui ca atunci cind suntem schimbul doi plecam de acasa inainte de a veni copii de la scoala si ajungem cind acestia dorm deci o saptamina in care nu ne vedem si nu comunicam cu copii nostrii?!In primele trei zile din asa zisul repaus de sapte vom fi zombi ,vom dormi continuu,probabil nici putere sa mincam nu vom avea?!Sincer mi se pare un mod de a ne face sa nu atingem virsta de pensionare de 55 ani,lucrind in acest mod pina la 55 de ani vom fi fie morti fie pensionati de boala[nici pna acun nu s-au pensionat multi la 55 de ani].