Bosonul lui Higgs e vinovat!

Dumnezeu a lăsat pe pământ, la începuturile creaţiei, toate câte sunt în bună ordine. Nu erau multe lucruri de făcut, doar de respectat câteva reguli. Apoi s-a întâmplat ceva rău. De fiecare când se întâmplă ceva rău, cineva e de vină.

Nici în sistemul nostru lucrurile nu merg bine. Mă gândesc că cineva tot trebuie să fie de vină pentru situaţia actuală. Greu de identificat proporţia în care Bini/Stăni-şorii, Eftimescu, Criste, Iacob, Şerban, Iosif şi alţii au influenţat pozitiv sau negativ evoluţia ANP.

.

Tot atât de greu este de stabilit în ce măsură vina ne aparţine şi nouă, celorlalţi, salariaţilor sau sindicatelor care ne reprezintă de câţiva anişori în relaţia cu angajatorul. Dacă îl întrebi pe fiecare în parte, vina va fi distribuită către cei de dinainte sau din lateral. Şi oricum, mai simpatic este să găseşti vinovaţi decât să participi efectiv la corectarea lucrurilor.
.
De aceea am decis să tot caut până am găsit vinovatul: bosonul lui Higgs – particula elementară! În completarea teoriei evoluţioniste, cu Big-Bang şi alte de-astea, calculele lui Peter Higgs, făcute publice încă de acum 50 de ani, stabilesc existenţa teoretică a acestei particule la originea universului şi a vieţii. Deci, după părerea lor, Dumnezeu nu putea face nimic fără această particulă. Eu zic că trebuia dată afară din prima, că uite ce a făcut din planeta noastră! Murphy avertizase: în fiecare colectiv este o persoană care ştie totul; aceea trebuie dată afară prima!
.
Deci, având în vedere faptul că niciodată nu vom găsi în sistemul ANP vreo persoană responsabilă pentru un lucru prost făcut, propun să dăm în judecată bosonul lui Higgs pentru tot ce se întâmplă în sistem şi să-l condamnăm să se învârtă veşnic prin acceleratorul de particule de lângă Geneva, fără să mai poată fi găsit vreodată de vreun fizician.

Îl voi numi prescurtat B.H. şi voi stabili în continuare gradul său de vinovăţie în funcţie de câteva dintre nenorocirile pe care le-a făcut.

Prima acuzaţie

Noi ne-am chinuit să punem pe roate un sistem performant, dar B.H. a intervenit şi a făcut în aşa fel încât elementele componente să nu funcţioneze corelat, iar ideea de sistem să rămână doar în titulatură. Fiecare director de unitate are propria sa viziune, iar descentralizarea devine brusc o idee bună doar atunci când interpretările din teritoriu crează economii la buget sau orice alt avantaj pentru administraţie.

Dacă B.H. nu s-ar fi opus categoric, conducerea ANP ar fi clarificat de mult probleme ca:

• sporul de confidenţialitate (în timp ce multe unităţi au acordat sporul întregului personal, majoritatea directorilor sunt mult mai zgârciţi în interpretări)
• sporul de 5 % pentru cei care asigură misiuni de pază, escortare sau supraveghere (majoritatea directorilor consideră că, de exemplu, locţiitorul şefului de tură nu asigură paza, ignorând faptul că legea nu prevede executarea efectivă, iar a asigura include coordonarea şi executarea, conform DEX)
• acordarea compensării pentru chirie (sunt multe unităţi în care se acordă doar celor aflaţi la prima numire în funcţie, fără nicio legătură cu statutul care impune această condiţionare doar pentru dreptul la locuinţă de serviciu)
• plata normei de hrană 12 B (pentru sectorul vizite)
• sporul de 25% agenţilor care au absolvit studii superioare (anumiţi directori apreciază că degeaba ordinele prevăd specialitatea jurist pentru domeniul de activitate logistic, şoferul care a absolvit dreptul nu poate primi sporul pentru că nu lucrează în domeniul studiilor)
• sporul de 100% pentru lucrul sâmbăta, duminica şi de sărbători legale (prezent doar în statut, nu şi în buzunarele angajaţilor)
• situaţia fracţiunilor de zile neglijate la pontaj
• băgarea pe gât în 2008 a echipamentul din 2006 şi 2007, de o calitate îndoielnică, în cazurile fericite în care s-a reuşit totuşi, în anul 2008, o primă echipare parţială după demilitarizarea din 2004
• precum şi multe alte prevederi şi drepturi slab reglementate care-i fac pe directori să se teamă de audit şi pentru a căror clarificare ar fi nevoie de note de interpretare menite să conducă la o aplicare unitară dacă susţinem ideea de sistem?

Atunci când este vorba, însă, despre articole care diminuează drepturi, acestea se aplică unitar, fir-ar el de boson Higgs – unicul vinovat! Legea bugetului pe anul 2008 limitează orele suplimentare plătite pentru funcţionari publici cu funcţii de execuţie, la maxim 30%. Se putea interpreta, ca în atâtea alte cazuri, prin prisma faptului că nu suntem funcţionari publici ci avem statut special şi prevederea nu se aplică în sistemul penitenciar. Nu numai că se aplică, dar nicio unitate nu uită să limiteze!

A doua acuzaţie

Serviciul juridic ar putea să contribuie decisiv la orientarea corectă a unor decizii sau ar putea să aducă un aport important la elaborarea unor proiecte inteligente dar nenorocita de particulă elementară, B.H., le-a livrat ideea că ei nu trebuie să interpreteze legi pentru că fiecare unitate are şi personalitate juridică şi jurist, iar legile sunt aceleaşi pentru toţi, treaba lor cum le interpretează!

De asemenea, nu au nicio implicare în acordarea unor consultaţii salariaţilor deoarece, conform statutului lor, apără doar unitatea ca persoană juridică. Măi B.H., tu-ţi dai seama ce-ai făcut? Misiunea juriştilor este doar de a aviza una alta şi de a depune întâmpinări în procesele sindicatelor? Nu vreau să fiu rău. Mulţi dintre ei sunt profesionişti şi până la urmă nu este un serviciu independent. Se subordonează. Dar, totuşi, particula îşi bagă codiţa...

Al treilea capăt de acuzare (ultimul pentru azi)

B.H. e vinovat şi pentru legislaţia execuţional-penală abramburită (ba prea veche şi desuetă, ba prea avangardistă şi imposibil de aplicat) completată cu zeci de ordine contradictorii a căror fermitate este proporţionată după reacţiile anticipate ale deţinuţilor şi care încearcă să îndese legislaţia în matriţa realităţii, în timp ce ar trebui să fie tocmai invers.

Sentinţa

După ce am stabilit vinovăţia, avem o singură problemă: B.H. nu a fost încă descoperit ci doar calculat teoretic. Dacă nici acceleratorul nu îl gaseşte (până şi ăla s-a defectat, dar cred ca tocmai asta e dovada că bosonul Higgs e pe-acolo) mă tem că cineva va trebui să răspundă. Dar cel mai bine este să nu încerci să stabileşti responsabilitatea cuiva. Nici nu este la modă. Vine un şef nou în sistem, pus de Guvernul actual, plecă peste un an sau şase luni, vine altul, vede dezastrul, face câteva constatări şi afirmaţii, poate chiar puţină gălăgie, dar nu poate să dea prea tare în precedentul că este venit pe filiera...

Ştiţi vorba, "dai în mine, dai în fabrici şi uzine". Mă refer la evitarea comodă, chiar trendy, a responsabilizării ! Odată cu investirea altei guvernări au loc noi numiri şi se prescrie instantaneu eventuala vinovăţie a actualului şef. Şi atunci, care să fie teama de consecinţe? Dă-i (sistemului) că duce!

Vai de mama lui de boson Higgs dacă-l găsesc fizicienii şi ni-l predau, câte pedepse va trebui să contopească !