Poveştile noastre

Fiecare om are o poveste. Trebuie doar puţină răbdare şi multă atenţie ca să descoperi că sunt lucruri mult mai interesante de povestit despre oameni care, în mod ciudat, nu ţin neapărat să-şi spună povestea. Din acest motiv, nu cred în existenţe banale. Cred doar că există miliarde de poveşti extraordinare care nu s-au spus niciodată, s-au spus la grămadă, au fost uitate sau n-au fost niciodată ascultate. Poveşti despre viaţă, ştiinţă, istorie, cultură şi, în cele din urmă, despre oameni au devenit banale pentru că n-au fost să fie.

O zi banală din viaţa unui oarecare Ivan, sau cea mai importantă zi din viaţa unui oarecare Francis au devenit 'poveşti' celebre pentru că cineva le-a spus. Sunt doar două exemple dintre alte milioane posibile, pentru că tot ce s-a scris vreodată are, în definitiv, o poveste în spate. Unele au încântat spiritul şi au intrat în ceea ce se cheamă cultură. Altele au schimbat lumea prin calitatea mesajului transmis.

Din acest motiv îmi permit să vă fac tuturor o invitaţie. VĂ INVIT SĂ VĂ SPUNEŢI POVESTEA! Pe acest blog, aşa cum vă pricepeţi mai bine. Aveţi la îndemână adesa mail a blog-ului şi secţiunea de comentarii de la fiecare articol.

Nu e un secret, şi ne-am bucurat că s-a întâmplat aşa. Am avut destule comentarii şi informaţii transmise pe mail, care au devenit articole pe prima pagină. Foarte mulţi au decis să se implice. E, totuşi, preferabil schimbului de comentarii dezinteresat - acide. Şi, e un exerciţiu până la urmă. Nu e uşor să abordezi un subiect şi să reuşeşti să transmiţi ceva eventualilor cititori.

Ce ar însemna asta? Ar însemna că aveţi ceva de spus, vă aşezaţi la calculator şi scrieţi despre acel ceva. Poate să fie o pagină, trei, cinci. Ideal e, să poată fi citit în cele cinci minute pe care vizitatorul mediu le petrece pe blogul nostru. Poate să fie şi mai mare. Cine ştie? Poate aşa se strică, în bine, media. După ce scrieţi, şi nu e nevoie să vă grăbiţi, transmiteţi documentul la adresa de mail susamintită cu instrucţiunile pentru publicare. Doriţi să publicaţi sub un anume pseudonim, sau la o anumită dată şi oră. Se poate, totul e negociabil.

Pentru fiecare articol veţi primi un răspuns. Dacă e de publicat, vă vom comunica asta împreună cu eventuale sugestii. Dacă nu e de publicat, vă vom spune asta cu rugămintea de a nu vă supăra şi de a mai încerca. Este posibil ca răspunsul să nu fie imediat din motive de agendă de lucru, dar se va întâmpla în cel mai scurt timp posibil. Cei care ne-au scris în trecut ştiu deja asta. Articolul o să-l publicăm ca atare sau după ce-l edităm, în funcţie de ce preferinţe aveţi.

De principiu, regulile pe care trebuie să le respecte un articol sunt simple, nu mai complicate decât cele de la comentarii. Asta n-ar trebui să fie o problemă. Subiectul e la libera alegere, cu precizarea că putem publica articolele care se înscriu în domeniul de interes justiţie - penitenciare. Noi am scris şi am publicat ştiri, articole de analiză, articole de opinie, pamflete, filosofie şi orice altceva ni s-a părut util pentru publicul ţintă. Asta e nişa pe care încercăm să o acoperim, şi după cum puteţi observa, reuşim.

Nu înseamnă că ne retragem şi asistăm bucuroşi la blogul care se scrie singur. Nu se va întâmpla aşa. Un prieten cu care am discutat deunăzi despre această posibilă invitaţie, chiar m-a avertizat că este posibil să nu fie nici o reacţie din partea dumneavoastră. Nu cred, şi sper să-i dovedesc că s-a înşelat, chiar dacă nu putem recompensa munca depusă, într-un alt fel, decât publicând articolul în cauză.

Sper că se va întâmpla chiar mai mult decât atât. Sper că mulţi dintre dumneavoastră vor deveni parteneri permanenţi într-un proiect care, pe noi - deşi suntem 10 acum, ne solicită destul de mult. Fiecare articol, după ceva exerciţiu, înseamnă 2 - 4 ore numai partea de scris şi de verificat. Mai consumă timp şi documentarea şi răspunsul la comentarii, dacă e cazul. Ş'apoi e muncă voluntară. Deci, e greu şi neplătit.

Şi totuşi, de ce merită să vă implicaţi? Pentru noi, de exemplu, contează că ne citiţi. Ar putea să conteze şi pentru dumneavoastră, cei care veţi dori să vă implicaţi. Faptul că avem cam 1000 de cititori pe zi în medie e o răsplată în sine. Nu are nici o valoare comercială, dar pentru noi contează. Contează, pentru că cele mai importante lucruri "sunt mai uşoare decât aerul". Nu mai ştiu unde am auzit asta, dar cred că aşa e. Şi tocmai pentru că asta cred, vă fac această invitaţie.

E important pentru că cei mai mulţi dintre dumneavoastră au zilnic experienţe pe care nimeni nu le va avea vreodată. Unele, foarte puţine, le vom putea scrie şi noi. Cele mai multe vor rămâne însă uitate dacă nu le spune cineva. Spuneţi-vă, deci, povestea sau poveştile. Atâtea câte sunt interesante o să le publicăm, iar impactul îl vom simţi cu toţii. Nu azi sau mâine, dar, cu siguranţă în viitorul apropiat, monştrii născuţi din tăcerea noastră vor dispărea... unul câte unul.