Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 17 decembrie 2008

Copii

Ieri, în toate penitenciarele, a fost trimisă o adresă prin care Administraţia Naţională a Penitenciarelor(ANP) a făcut apel la generozitatea personalului pentru a contribui la „ajutorarea” copiilor persoanelor private de libertate, „nevoiţi să plătească pentru greşelile părinţilor lor.” Nu a făcut nimeni însă apel pentru copiii colegilor care muncesc în Regia Autonomă Multiproduct. Ideea e generoasă, sunt de acord. Poate ar trebui dusă până la capăt.

12 Vă sunt binecunoscute cazurile în care colegii noştri, nevoiţi sau inconştienţi, împrumută sume mari şi, incapabili să se achite de datorii, ajung în situaţia de a li se face poprire pe salariu, aspect deja familiar celor de la Financiar. Nu comentez acum motivele care stau la baza deciziilor colegilor noştri de a se îndatora peste măsură şi nici nu judec pe vreunul dintre ei.

Mai sunt situaţii în care, naivi sau intimidaţi, unii girează sau fac împrumuturi pentru alţii, sfârşind prin a le plăti ratele la bănci. Vă reamintesc cazul de la BAGR (link) când două doamne bine poziţionate în unitate (şef Birou Resurse Umane şi şef Serviciu Financiar) au determinat mai multe persoane, fie prin rugăminţi fierbinţi, fie prin şantaj, să facă împrumuturi sau să le dea sume mari de bani pentru perioade scurte de timp. În prezent, o mare parte din aceştia, stau cu sufletul la gură aşteptând să le vină înştiinţarea de proprire şi, probabil, o şi mai mare parte plătesc deja rate.

Vinovaţi sau nu, agenţi şi ofiţeri, plătesc rate însemnate la băncile ţării sau unor persoane fizice, atrăgând după ei, în mod nejustificat, suferinţa copiilor care, într-un fel sau altul, plătesc pentru greşelile părinţilor lor. Vi se pare cunoscută expresia? Nu fac o comparaţie între statutul de persoană privată de libertate şi cel de lucrător de penitenciare, dar copiii sunt copii şi părinţii sunt părinţi.

Mai avem şi situaţia celor care muncesc în fabricile din penitenciare şi care nu şi-au primit de câteva luni salariile, fiind nevoiţi să mănânce pe datorie. În acest caz, părinţii nu au avut de ales, decizia nu le-a aparţinut. S-au supus, au aşteptat ca mai marii Ministerului Justiţiei să le decidă soarta. Au bătut la toate porţile, dar nici până azi problema lor nu s-a rezolvat.
.
Exemple de familii cu probleme financiare sunt multe:
colegi care locuiesc cu 2-3 copii într-o garsonieră sau locuinţă socială; colegi ai căror parteneri de viaţă sunt pensionaţi medical sau suferă un handicap; colegi care, în urma unui divorţ sau a decesului partenerului de viaţă, au rămas doar cu copiii; colege abuzate care, de dragul copiilor, au ales să rămână lângă soţii alcoolici şi şomeri; colegi care s-au pensionat medical, iar partenerul este nevoit să muncească „cu ziua”.

Poate era binevenită şi propunerea de a strânge jucării şi dulciuri pentru copiii colegilor noştri. Cu siguranţă ar putea fi multe de făcut pentru copiii colegilor noştri, plecând de la pedepsirea celor vinovaţi (cum e de aşteptat la BAGR) şi până la respectarea angajamentelor şi a prevederilor legale care stipulează în mod foarte clar ce drepturi au lucrătorii de penitenciare, ce sporuri sau prime ar trebui să primească.

Reacţiile din ţară la solicitarea de a ajuta copiii deţinuţilor au fost variate: unii au sărit să facă donaţii, alţii au fost indiferenţi şi poate cei mai mulţi au condamnat iniţiativa în condiţiile în care nu li s-a acordat prima de 1 Decembrie. Sigur că dau bine în presă astfel de acţiuni şi, dacă strângeam daruri pentru copiii funcţionarilor, latura senzaţională nu mai exista. Avem nevoie de ştiri pozitive, imaginea penitenciarelor este destul de şifonată, iar, pe de altă parte, darurile bucură inima oricărui copil, indiferent cine este tatăl sau mama lui.

26 comentarii:

Anonim spunea...

buna seara,

ma uitam la un film care s-a terminat pe la 23.30 cand mi-am spus: fac un mic efort si stau pana la 00.00, sigur o sa apara urmatorul articol pe penifest, de asta cu buica repetentul ma saturasem. si citesc articolul postat acum. mi se pare tampit. prost, pur si simplu.
de ce cred eu asta? din mai multe motive.
tenta articolului este clar una subiectiva si partinitoare. prea ne victimizam, stimate domn - stimata doamna! am fi copii sa nu intelegem ca fiecare are problemele lui, ca fiecare dintre noi sufera, sub o forma sau alta, ca, intr-un final, fiecare ne purtam crucea...
este adevarat ca sunt foarte multe lucruri de facut pentru imbunatatirea conditiilor de munca in penitenciare, sunt foarte multe de facut pana sa ajungem la un anumit standard dar, dar in aceiasi masura cred ca fiecare dintre noi are anumite beneficii, sa le spun asa, de pe urma muncii la puscarie.
pai haideti sa vedem ce salarii sunt in inteprinderile de stat, haideti sa vedem ce conditii si ce salarii ofera multi dintre angajatorii de pe piata, haideti sa vedem calificarile si pregatirea pe care cei mai multi dintre angajati o au si apoi sa mai vb.
nu va suparati, stimati colegi, am avut un amic care a lucrat intr-o fabrica de mobila si taia lemne pe circulara 10 ore pe zi pentru 6 milioane pe luna. ar fi dat orice sa scape de acolo, mai ales sa se angajeze la puscarie. n-a dat niciun ban nimanui dar a reusit sa intre in sistem. dupa un an, imbracat - cat de cat- in uniforma si cu peste 20 de milioane salar, supraveghand introducerea alimentelor in cazane era nemultumit de tot si de toate. pardon? cu profesionala de bucatar, tu nu reusesti sa lucrezi in domeniu, lucrezi motostivuitor sau tai lemne, te rogi sa reusesti la un cacacios de examen la puscarie dupa care tot tu esti nemultumit?
nu avem, unii dintre noi, pic de respect pentru munca asta!
nu ne uitam in bucuresti, unde salariile sunt medii, ne uitam in provincie unde parcarile penitenciarelor mustesc de masini care mai de care. priviti, dragi colegi, colegii mai tinerei care de bine de rau fiecare au incropit de-o garsoniera, de-un apartament, de o masinuta...unde crezi ca poti sa lucrezi sa ai totusi un statut stabil si un venit ceva peste mediu?
stimate domn sau stimata doamna, ce nu stii mata este ca jumatate din colegii nostri din vest isi fac concediile in croatia, in ungaria la hoydu sau cine stie unde prin lume. persoanele de care vb matele sunt exceptii care au fost tratate intotdeauna pe masura:am ajutat un coleg la ananghie, am pus banuti, au fost sindicatele care i-au mai ajutat etc. aparte de unii dintre ei care sunt necajiti, unii sunt alcoolici, risipitori, joaca jocuri de noroc, pai ce sa le fac eu astora?
mergem mai departe, hai sa vb despre sutele de agenti care iau sporul de studii superioare! pe cati dintre ei i-ai vedea matale profesand dreptul - avocati, notari, consilieri juridici- , asistenti sociali, psihologi, economisti in conditiile in care 95 la suta au facultatea la id sau ff si terminata la cantemir, bogdan voda, titulescu - si astea sunt cazuri fericite - ti-as da cateva ex cu facultatea facuta la universitatea pentru tineret baile herculane.doamna, domnule, ciocu mic!!!
de ce nu vrei mata sa fim constructivi? oricum se face serbarea pomului pentru copiii angajatilor, n-ai luat prima acum ai luat anul asta una - altii raman fara serviciu - , de ce nu o faci matale acolo la jilava serbarea pomului si sa strangi cadouri pentru copii? cine esti si ce faci dumneata pentru imbunatatirea conditiilor pentru colegii dumitale, pentru copii lor, pentru persoanele private de libertate ca sa critici tot ceea ce vine dinspre anp?
vad bine ca ne dezvoltam, pe zi ce trece, o alta lume, paralela. ai prins mata spatiu aici pe blog si refulezi...in loc sa pui umarul la treaba iti place sa fi carcotas...nu este prima data cand vad ca scrii despre imaginea anp-ului. ce studii ai in domeniu? ce lucrezi la puscarie? nu esti oare dumneata una dintre zecile de persoane care face anumite lucruri desi nu crede deloc in ele? ba da, esti. cred ca te cunosc, si iti spun ca nu e bine ceea ce faci. ar trebui sa iti vezi de patratica dumitale sau crezi ca excelezi? imaginea anp nu este sifonata, stimata doamna/stimate domn! macar daca ai stii ce inseamna imaginea unei institutii...este un lucru viu, in continua miscare iar aceasta activitate are, cel mai probabil, ca ultim scop promovarea imaginii prioritar fiind acest exercitiu pe care tre sa il exersam noi cu noi insine si cu cei din jurul nostru: deschiderea sufletelor si inimilor noastre catre altele...dar acum daca cei care lucreaza la educatie nu inteleg acest lucru, ce ma mai mira?!?!?!
imi pare rau! sunt convins ca ti-ai pierdut jumatate de zi, cel putin, pentru scrie acest articol, cand in acest interval puteai sa alegi niste jucarii sa le duci maine la puscarie. ai ales cea mai convenabila varianta, sa stai deoparte si sa critici. cel mai grozav articol pe care ai fi putut sa il scri, si care mie mi-ar fi placut la nebunie, ar fi avut maxim 3 randuri. ai fi putut spune ca ai ales cele mai interesante si frumoase jucarii si ca nimic nu te-ar face mai fericit decat sa redai un zambet unui copil!
sarbatori fericite si tie, crestinule!

Anonim spunea...

Partial sunt de acord cu ce a spus cel care a facut comentariul anterior. Spun partial pentru ca referitor la salarii are dreptate, daca face comparatia cu salariile medii din Romania.
Nu sunt intru totul de acord pentru ca si mie mi se parea firesc sa se stranga jucarii pentru copiii unor colegi, care chiar daca au salarii ,,mari" acasa ii asteapta problemele: lipsa casei poate, un sot/sotie fara serviciu, copii sau parinti bolnavi. Reactia in unitati este de indiferenta asta ca sa nu degenereze intr-un fel de protest. Asa ca mai bine zici ,,Doamne fereste!" si te faci ca nu ai vazut anuntul.
De ce nu sunt de acord cu donarea de jucarii? De cate ori s-au gandit domnii detinuti, cand au furat ceva ca poate e ultima bucata de paine a amaratului in buzunarul caruia baga mana? De cate ori s-au gandit ca poate era ultimul banut cu care bietul om poate ii cumpara un cadou de Craciun copilului sau? Sau poate ca atunci cand il ataca la drumul mare ii lua si ultima sansa sa-si mai vada copilul vreodata, fie in preajma Craciunului sau nu.
Asa ca, la fel ca majoritatea colegilor, trec pe langa anunt si ma gandesc ,,Se pare ca magistratii erau mai cu capul pe umeri, parca nu le venea asemenea idei".
Sarbatori fericite !

mihai virgolici spunea...

eu unul nu dau replici celor care doresc sa-si spuna pasul/parerea pe acest blog. fac parte din aceea care am anumite nemultumiri fata de sistem si nu de autorii comentariilor.
incerc sa fiu obiectiv, cu toate ca multi s-ar putea sa nu fie de acord cu pozitia mea. pe ici pe colo ma mai exprim plastic, dar asa de ....amorul artei.
in schimb pentru anonimul de la 0,52 vreau sa explic ceva.

fiecare vrea ceva mai bun la un moment dat considerand ca scapa de anumite nemultumiri actuale.

oare este vreunul dintre noi care si-a pus ca scop al vietii sale sa ajunga in sistemul penitenciar?

cand am decis sa ne angajam la puscarie toti am luat in calcul un salariu mai bun, o stabilitate mai mare a serviciului sau ne-am saturat de o munca etc, dar cand ne-am angajat aici am vazut ca exista multi ipocriti care considera ca unitatea este mosia lor.
nu uita ca "sefii" tot un examen au luat, dar comportamentul lor este neprofesionist si ingroapa rezultatele muncii lor. nici macar nu fac eforturi sa-si mascheze marlaniile.
aceste comportamente creeaza nemultumiri.

sa ne facem ca nu vedem pentru ca avem salariul mai bun?
sa suportam, pentru ca exista suferinta mai mare in alta parte?
sa nu vedem discriminarile pentru ca ne fac rau?

nu uita colegule ca oamenii sunt mai degaba reactivi si mai putin proactivi. iar imbinarea acestor doua conduite se cheama ca ne numim activi.

tinand cont de starea lucrurilor din sistem, ai putea sa fi nemultumit ca nu ai aflat mai devreme (de la 7 ani daca se putea) de regulile jocului in ocuparea functiilor in sistemul penitenciar. este suficient sa fi sus (in organigrama) ca sa ai impresia ca tii "cutitul si painea in mana".
ori asta iti creeaza (pentru cei aflati in pozitii de executie) un, LA FEL, mare sentiment de nemultumire, ce se compara cu insuficienta banilor, a conditiilor de lucru etc.
in legatura cu cheltuirea banilor si materializarea unor vise a lucratorilor, sa nu crezi ca asta le induce o stare de fericire sau multumire lucratorilor de penitenciar.
totul este o himera indusa de comportamentul de consumator.

Anonim spunea...

Exista o vorba romaneasca care spune ca atunci cind doi se cearta dreptatea este la mijloc,cam asa sta treaba cu primul comentariu are ceva dreptate dar nu intru totul.Draga coleg respectuos iti aduc la cunostinta ca tot in regiunea geografica a tarii descrisa de cuvintul vest pe linga penitenciarele situate in judete care au portiune de frontiera[vezi Severin,Timisoara,Arad,Oradea,Satu Mare]sunt si judete de interior in zone declarate defavorizate:Aiud,Gherla,Deva,daca salariatii celor citate prima oara isi fac concediile prin Croatia,etc.cei din ultima grupa poate sunt unici intretinatori de familii?!Generalizarile de obicei conduc la nedreptati,fiecare om este un individ aparte cu ale sale calitati si defecte, cu ale sale probleme,cu ale sale succese sau insuccese dar vezi tu crestine mai crestinesc decit sa-i invidiezi pe cei care au fost in CO in locuri unde tu nu ai fost sau au masina mai tare ca tine,este sa te gindesti la cei care au cu adevarat probleme si daca lasi rautatea si invidia la o parte ai sa ii gasesti pe cei cu probleme reale nu betivii si cartoforii.Sincer nu am comentat nimic la articolele despre Multiproduct pentru ca aveam lacrimi in ochi dupa ce le-am terminat de citit,mi-am amintit de un an in care ni s-a dat salariul dupa sarbatorile de Pasti,a fost cel mai sarac iepuras al copilului meu,ce sa zic de colegii care au perspecvtiva raminerii fara serviciu.

Anonim spunea...

oare cati agenti pot fi asistenti sociali ,educatori, psihologi cu ce au invatat in facultate?.Nu exista facultate care sa te invete sa tai frunza la caini.

Anonim spunea...

daca noi nu reusim sa ne depasim conditia de ,,gardian", cum credeti ca societatea ne va putea privi intr-un mod diferit?

Anonim spunea...

Din punctul meu de vedere, problema cea mai importanta care poate fi pusa in discutie in acest caz este aceea a sinceritatii. Daruim pentru ca se apropie Craciunul sau daruim pentru presa? Daruim pentru ca suntem buni crestini sau pentru ca vom fi trecuti pe o “lista” pe care o va vedea sefu’? Cati dintre noi nu au adus de acasa coli de scris, creioane si tot felul de rechizite doar ca activitatile sa se defasoare asa cum trebuie? Eu personal cunosc cativa si nu sunt putini.
Si totusi, ideea de a aduce jucarii de acasa, de la copilul meu, inca imi da motive de meditatie. Poate nu sunt suficient de “open mind” sau “spiritul sarbatorilor” nu este suficient de puternic la mine. Nu inseamna ca este o idée rea, poate a venit intr-un moment nepotrivit, cand aproape nimeni nu s-a gandit si la copiii nostri. Si aici ma refer la institutiile statului, nu la colegii si chiar directorii de unitate care s-au straduit sa organizeze serbari pentru copiii angajatilor.
Si o intrebare, daca-mi este permis, pentru anonimul de la 00.52. De unde atata inversunare? Parca incercam sa fim buni crestini, nu-i asa?
Iar eu chiar nu vad o problema in salariile noastre “mari”. Avand in vedere calitatea “materiei prime”, riscurile la care ne supunem zi de zi (si nu neaparat fizice), mediul inchis in care lucram, stresul la care suntem supusi prin natura meseriei, posibilitatile reduse de dezvoltare profesionala si as putea sa scriu pana maine despre asta, consider ca sunt aspecte care nu pot fi omise si care ne indreptatesc la salarii chiar mai mari. Si nu inteleg, de unde mentalitatea asta de a te multumi cu ceea ce ai si nu cumva sa iti doresti mai mult? Si daca unii au masini, poate mai scumpe decat le permit salariile, va rog haideti sa nu generalizam. Nu sugerez sa ne idealizam, dar este pacat sa aruncam unii in altii cu noroi, mai ales in aceasta perioda. Si inchei cu indemnul colegului caruia mi-am permis sa-i adresez o intrebare. Haideti sa fim buni crestini! Si nu neaparat printr-o jucarie, care daca nu este daruita din suflet, din punctul meu de vedere nu valoreaza mare lucru, dar poate incercam sa fim mai buni cu noi insine si daca reusim acest lucru, cu siguranta, bunatatea va fi transmisa firesc si celor din jurul nostru: familie, prieteni, colegi, detinuti etc.

Anonim spunea...

Pentru persoana care a postat comentariul de la ora 12.06

Inteleg ca exista frustrari in randul celor care nu au suficiente studii pentru a ajunge pe un post de psiholog, asistent social sau educator, sau chiar daca indeplinesc aceasta conditie nu au ajuns inca intr-un asemenea post, dar a generaliza ca toti colegii care au aceste functii nu muncesc mi se pare grotesc. Trebuie sa incercam sa vedem dincolo de patratica noastra si abia apoi sa ne exprimam cu privire la cantitatea sau calitatea muncii colegului. Si pentru ca vine Craciunul poate ar fi de ideal sa uitam invidiile care ne macina si sa facem gesturi frumoase, cum ar fi sa ajutam un coleg/colega, sa fim generosi cu copiii unor ppl, sa ne iubim copiii si sa-i educam sa invete sa faca fata suferintei si frustrarilor cu ceva mai multa demnitate decat reusim noi.

Anonim spunea...

Eu consider foarte bună ideea cu darurile pentru copii deţinuţilor care nu au posibilităţi materiale pentru că astfel de gesturi ne transformă ne fac mai buni, mai umani şi eu cred că doar un climat instituţional sănătos îi ajută pe deţinuţi să se schimbe. Felicitări celor care au avut ideea şi succes în viitor.

Anonim spunea...

Am primit cu stupoare si cu indignare ideea de a aduce jucarii copiilor ppl-ilor! Cata grija fata de cei care ne aduc injurii si amenintari toata ziua si care au comis infractiuni, unele poate foarte grave! Nu mai sunt si alte categorii defavorizate in Romania? Dau cumva si magistratii copiilor celor pe carei condamna sau poate si avocatii?Politistii dau cadouri copiilor celor pe care-i amendeaza? P oliticienii dau cadouri unei tari intregi de care isi bat joc? Dar suntem in RSR si asta ne ocupa tot timpul, si asta este probabil, prima de 1 decembrie!

Anonim spunea...

Draga Mihai Virgolici mai bine ti-ai face programele de psiholog sau asistent social sau cine mai stie ce sunteti voi pe acolo, decat sa stai pe net si sa scrii pe acest site, ca de bine ce va faceti treaba au ajuns p.p.l. sa se bata in timpul orelor voastre de adanca vrajeala. Multora li se pare ca salariul este mare? E o intrega discutie aici. Cu cine sa ma compar? Cu femeia de serviciu de pe casa scarii sau cu parlamentarul care doarme in Senat? Cu invatatorul sau cu profesorul universitar? Sa nu uitam ca pana acum cativa ani cand se dadea anunt pentru angajare nu era mare aglomeratie pe la poarta unitatii, ca unii preferau sa i-a bani mai putini decat sa lucreze in sistemul penitenciar... E adevarat ca unii si-au cumparat apartamente, masini sau alte bunuri, DAR oare pe cati ani au rate la banci? Ca statul trebuia sa ne ajute conform 293 sa cumparam apartament... Cine stie ca dau jumatate din salariu la banca? Daca ne dorim salarii mici le vom capata si mai mici, stati sa vedem si cu sporul de antena ce va fi...

Anonim spunea...

rusine celor celor care au gindit acest anunt,cu daruirea de cadouri.scirba si greata .

Anonim spunea...

dragule anonim de la ora 00,52, as fi tare curioasa sa stiu cam de cate ori te-ai intors acasa de la serviciu si te-ai ferit sa-ti imbratisezi copiii pt ca degaji un puternic miros de hoţ şi s-ar putea sa le transmiţi cine ştie ce eczemă contactată de acolo, sau poate vreo ploşniţă culeasă de pe birou? Apropo, la ANP birourile au ploşniţe?..... că la Jilava sunt din belşug! Am şi eu o maşinuţă drăguţă, achiziţionată desigur, în rate!Dacă pe viitor nu voi putea să achit ratele, vă rog să nu mă ajutaţi dragi colegi, că am fost fiţoasă şi mi-am luat maşină în loc să mă milogesc de taximetriştii dubioşi, la ora 6 dimineaţa să mă ducă undeva pe câmp în afara Bucureştiului şi să plătesc în plus o taxă de ieşire din oraş(atunci când se întâmplă să pierd autobuzul de servici)! De ce pierd autobuzul? De fraieră, că l-am pierdut şi ieri, dar la plecarea de la serviciu, că am stat peste program!
Dar nu-i nimic, se merită că iau o şapcă de bani:2500 RON! Îţi dai seama? Iau dublu faţă de cât câştigă vânzătoarea de la chioşcul din comună! Cu şpaga de la clienţi şi cu bonurile cadou oferite de patron, s-ar putea să mă ajungă din urmă. Diferenţa ar fi că eu sunt ofiţer, port haina statului( sau ar trebui s-o port dacă ar fi ,,purtabilă''), stau singură cu criminalii în club iar ea fumează liniştită printre salamuri şi vodcă. Dar ia să nu mă mai victimizez atât şi să pregătesc cadoul pentru puradeii necăutaţilor! Oricum după ce primesc prima de 1 decembrie, îl voi recupera:îl cumpăr de la aceeaşi puradei, la suprapreţ din colţ de la Progresu! Ce se vor mai bucura copiii mei!!!!!

Anonim spunea...

fata de comentariul de la 19.42

tanti, pentru ca altfel nu ma obosesc sa iti spun, daca dumneata ai facut o facultate si ocupi o functie de ofiter in penitenciar,daca ramai si lucrezi peste program, daca stai si faci interventie sau educatie cu detinutii ca pe blog sa le spui "hoti" cred ca ti-ai gresit vocatia si nu ai ce cauta la penitenciar, mai ales la DEAP si mai ales in functie de conducere!atitudinea si limbajul dumitale este de mahalagioaica. ai putea la fel de bine sa vinzi la birtul de langa puscarie pentru ca IQ - ul matale numai de atata te recomanda!
domnule bejan, atentie la cine face reintegrare la jilava, unii dintre colegii nostri nici la nivelul detinutilor nu se ridica!
reiterez urarea pentru ca vad ca nu ai inteles nimic: sarbatori fericite, crestinule!

Anonim spunea...

din pacate un simplu gest de omenie, care intr-un final chiar nu are importanta incotro se indreapta, scoate din unii colegi rautatea si dusmania. mai da nu are importanta ai cui copii sunt! mai mult de atat, daca cineva s-a gandit la copiii detinutilor si nu va convine ganditi-va si faceti voi, ceilalti, ceva pentru copiii colegilor vostri. cine va opreste?
cum poti sa folosesti cuvinte ca greata sau scarba cand e vb despre copii?
e inuman sa gandesti asa si imi este mila de tine...

Anonim spunea...

daca lucrezi la reintegrare si numesti o persoana "hot" nu esti mai buna decat el cucoana!

Anonim spunea...

nu am inteles de ce este educatoarea mahalagioaica daca spune detinutilor hoti aici, pe blog? nu ai vrea tu cea de la 00.52 si 21.22 sa misti fundul de la anp si sa mergi la puscarie si sa le spui persoanelor private de libertate "domni detinuti"? ca tot ai facut filologie... ar trebui sa aiba grija bejan la ce are in jurul lui si nu in penitenciare

Anonim spunea...

-oare putem pleca de la :afectivitate,motivatie,vointa?de ce?ptr ca aceste trei elemente le consider eu componente ale personalitatii noastre!facem parte din societate si,trebuie sa respectam niste norme sociale,norme morale dar nu sunt de acord cu o constrangere morala.pentru revitalizarea psihicului nostru,sa nu uitam ca ppl-ul este specia care se plange.cred ca seful ANP traieste ca ppl-ul doar in prezent,trimitand acea dispozitie in fiecare penitenciar,dupa principiul"cata actualitate,atata realitate".daca in momentul in care ,totusi,am intinde o ciocolata unui copil nevinovat al unui ppl-u acesta ne va raspunde:"MI-E RUSINE CU PARINTII MEI!"(oare avem legaturi cu familia ppl-ului?poate fi cumva catalogata infractiune?o incalcare a regulamentului?nu credeti ca ar fi bine sa dam telefon si dupa ce copilul va manca ciocolata,sa-l intrebam daca a luat si cina si sa facem pe dracu in patru sa...)d-na ofiter de la jilava!daca la momentul eliberarii unn ppl consiliat de d-ta ti-ar spune:"MI-AM PIERDUT TIMPUL CU TINE?".spre incheiere dragi colegi,va amintesc ca in viata cotidiana a unui penitenciar personalul nu are prea des satisfactii,cand unele valori par a nu mai fi respectate,cand multi dintre noi sunt fragilizati psihologic,candeste dificil sa definim binele si sensul evolutiei sociale,cand evenimentele vietii o iau inaintea gandirii.ultima satisfactie a acestui an era totusi prima!

Anonim spunea...

00:52 mai lehuza ai impresia ca imaginea ANP o strica autorul blogului?din ce secta faci parte ?ca a adunat Macovei tot turnul Babel de evlaviosi,du-te d-ta si predica prostiile astea celorlalti cu care imparti holurile Anp-ului si transmitele ca voi sunteti primii care stricati imaginea institutiei!noi ceilalti incercam sa reparam ceva,sau macar sa intretinem, ce voi cu buna stiinta daramati.constiinta voastra tremura de frica in voi,cand va intalniti unul cu celalalt!

Anonim spunea...

Observ ca majoritatea lucratorilor in penitenciare, a "gardienilor" cum le place sa se numeasca isi urasc obiectul muncii cu asa dedicatie incat prefera sa renunte la ultimele ramasite de umanitate decat sa-si caute alta slujba.

Revin la tine Vladimire si ma intreb cat de jos poate ajunge un om incat sa compare soarta unor copii cu cel putin un parinte cu venit decent pe care il vede cam in fiecare zi cu cea a unora cu cel putin un parinte la puscarie pe care-l vede cand se nimereste.
Poate o solutie ar fi fost sa se stranga cadouri pentru ambele categorii de copii dar sigur nici asta nu ar fi convenit lucratorului in penitenciar caci ura-i ura si e dreptul lui sa si-o exprime.

Anonim spunea...

daca va intindeti bine antenele, si ar fi bine sa o faceti, o sa aflati ca la Jilava chiar se fac gesturi umanitare. Si daca n-ati aflat asta pana acum, este pentru ca n-am simtit nevoia sa trimitem adresa in tara ca sa stie lumea. Stie Dumnezeu si cei care s-au bucurat la un moment dat de sprijin!

Anonim spunea...

Nu doar la Jilava se fac gesturi umanitare,cred cu adevarat ca se fac in toate penitenciarele tarii,nu de catre toti angajatii dar se fac.Unii dintre colegii nostrii[rudele si colegii nu-i putem alege] au impresia ca ar ramine someri daca arata ca POT AVEA SENTIMENTE NEDISCRIMINATORII fata de niste copii,fie ei si copii ppl-ilor.Crestineste este sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti,nu sa-l judeci,cind comentezi ca avem salarii mari[comparativ cu cine?];ca are masina pe care tu consideri ca nu a putut sa o cumpere din salar[poate are rate pentru urmatoarea vesnicie si ceva];ca face CO in Croatia ,il judeci asa ca urarea din final te face ipocrit nu crestin!

Anonim spunea...

oare chiar le-a luat D-zeu mintile de tot celor din ANP?de fapt ce sa le ia?de doua zile agentii nu mai au somn,se tot gandesc pe ce jucarii sa se ghideze,pe ce dulciuri,ca poate puradelul ce o va primii o sa zica:"Bai nene ce-mi dai tu mie de astea?mie da-mi ceva parai sa mananca gura mea ce vrea ea, bai!"

Anonim spunea...

ceea ce a propus ANP-ul este o afacere din care se va castiga multa imagine!dar suntem foarte convinsi ca, e proasta!oare chiar nu avem cui sa ne aratam simtul crestinatatii?si de ce vrea ANP-ul asta tocmai acum?

Anonim spunea...

Domnior si doamnelor este adevarat ca suntem foarte suparati de faptul ca nu am luat prime si se pare ca va trebui sa ne luam si gindul de la ele dar nu trebuie sa fim rai ,sa spunem ca nu trebuie sa dam ptr. copiii detinutilor care in fond si la urma urmei nu au nici o vina ca parintii lor au ajuns la pnt.Problema este de fapt ca am fost rascoliti la rana de mai susi-pusii nostrii care de ceva timp se gindesc numai la domnii ppl-isti de frica ONG-urilor.

Anonim spunea...

In urma cu multi ani(dar dupa 90), un ppl a luat ostatec un agent de 50 pe o sectie de detinere...i-a pus cutitul la git, iar omul de frica si-a facut nevoile pe el. Avea 6 (sase) copii. Va invit sa va puneti ptr o secunda in locul lui, si apoi sa va ginditi la familiile ppl...E...fiti sinceri cu voi...ura fata de ei a crescut asa-i? ...unii dintre voi vor sa para mai culti, de parca facultatile facute la norma le da o aura de intelectuali omenosi...pe dracu...daca erati in locul aluia nu va mai gindeati voi acuma sa stringeti ajutoare ptr familiile ppl...