Fratele Cel Mare e cu ochii pe tine

Dublugânditul e unul din conceptele cheie ale romanului politic „Nineteen Eighty Four” (scris în 1948!) de George Orwell. Acesta anticipa tulburător de exact polarizarea lumii în perioada „războiului rece” după cel de al doilea război mondial. Oceania (societate în care guvernează un sistem opresiv totalitarist şi spaţiul social de desfăşurare a acţiunii romanului), este izolata de Euroasia şi Estasia celelalte doua mari puteri, despre care "prolii" nu trebuie sa stie foarte multe.

Poate părea forţată comparaţia cu sistemul penitenicar românesc, dar faptul că cele „trei lumi”, ANP-ul, sindicatele şi blogul sunt antrenate în monologuri paralele zilnice, despre aceleaşi subiecte, fără a se găsi soluţii viabile pentru „prolii – lucrători” ai acestui sistem este un prim motiv să ne dorim în primul rând o introspecţie a noastră, a celor ce jucăm roluri sociale, ca şefi, colegi sau subalterni în ANP, ca autori sau comentatori, mai mult sau mai puţin anonimi pe blog, ca apărători ai drepturilor salariale în sindicate.

În aceste zile discutam cu un coleg de blog despre frica oamenilor de a nu fi deconspiraţi pe blog. "Poliţia gândirii" ne avertizează că scriitorii de pe blog sunt leneşi, pierd timpul, sunt cârcotaşi, imorali, mincinoşi, aserviţi, manipulatori. Oamenii cinstiţi ai sistemului sunt muncitori, disciplinaţi, responsabili.

„Fratele Cel Mare e cu ochii pe tine” (sună ca dracu sloganul ăsta!). Ministerul Adevărului ne spune cine are dreptul să candideze şi să câştige concursurile. Ministerul Abundenţei ne spune ce politică salarială e corectă şi ce drepturi sunt „pe bune” şi ce drepturi sunt „băşcălie” în Lege.

Ministerul Iubirii ne spune că numai unii au voie să greşească fără să fie pedepsiţi. Iar Ministerul Păcii are voie să vadă orice document, oriunde, oricând, în orice penitenciar, trecând chiar şi peste Big Brother sau substituindu-se acestuia, în numele „minutelor de ură” la care suntem obligaţi să participăm pentru a venera principiile pe care se bazează acest sistem: bârfa, dezinformarea, frica, ameninţarea, ironia, mişto-ul, „dublugânditul”.

În Oceania lui Orwell, zilnic, la ora unsprezece, toţi prolii îşi abandonează activităţile curente, pentru a participa la „Cele două minute de ură colectivă”. Pe un tele-ecran imens amplasat în fiecare încăpere apare imaginea duşmanului notoriu al Oceaniei, iar cei care asistă sunt antrenaţi prin contagiune mentală (Gustave le Bon – Psihologia multimilor) înspre sentimente de ură, frică, revoltă. Vi se pare cunoscut?

Iar toate acestea se fac prin „nouvorba - newspeak” – limba de lemn a sistemului.