Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

joi, 20 noiembrie 2008

Deţinutul, educatorul şi societatea-mamă

Socio. Cultural-educativ. Reeducare. Reintegrare. Reinserţie. Educaţie şi asistenţă psihosocială. Fiecare director care a ocupat biroul oval al ANP, intuind potenţialul major al acestui serviciu şi rezonanţele pentru societatea civilă, a dorit să demonstreze, chiar dacă e aceeaşi Mărie cu altă pălărie, că noi cu drag muncim.

Oameni care au urmat şcoli înalte şi multe, au venit plini de heirup să reformeze din temelii sistemul penitenciar. Toţi specialişti în lucrul cu oamenii şi toţi plini de idei novatoare, s-au luat la trântă cu sistemul, dornici să ne aducă pe calea cea bună întru îndeplinirea celui mai nobil dintre scopuri: reîntoarcerea deţinuţilor în sânul societăţii-mamă. Numai că, înainte de a culege roadele muncii lor pline de sârg, ori s-a schimbat guvernul, ori au cazut în dizgraţie şi au fost nevoiţi să abandoneze cu lacrimi în ochi măreţele obiective.

Şi, de fiecare dată, au rămas în urmă lucrătorii din Serviciul Socio, Cultural educativ, Reeducare etc, derutaţi, frustraţi şi dezamăgiţi. Porecliţi „inutilii” sau „împinge vânt”. Pentru că rezultatul muncii lor nu se vede şi nu se poate cuantifica. Pentru că nu există feed-back din nicio direcţie şi pentru că statisticile nu spun câţi dintre deţinuţi şi-au găsit locul în societate.
*
Odată ajuns în penitenciar, deţinutul ştie că trebuie să „lucreze” pe toate fronturile pentru a-şi face şederea cât mai plăcută. Nu doreşte să fie educat şi nici reeducat. Respectul de sine îi dă încredere că ştie deja tot ceea ce trebuie să ştie pentru a supravieţui.

E pregătit pentru micile sau marile compromisuri, ştie când şi pe cine să privească în ochi şi ştie când să se retragă. Psiholog înnăscut, ştie când şi în faţa cui să fie inocent, obedient sau îndrăzneţ. Câteva „sifoneli”pentru gardă, mici servicii pentru şeful de cameră, 2-3 protectori gen Godzilla şi şi-a asigurat o viaţă fără probleme.

Se cere participare la programe, jocuri şi concursuri? Se înscrie la toate, că nu are nimic de pierdut şi „dă bine” la dosar. Se organizează cursuri de şcolarizare? Vrea şi el, că ştie cu precizie ce spune legea despre şcolarii din penitenciar. Vin cultele religioase să ţină cursuri? Scrie cereri pentru toate, că doar dreptul la religie e nelimitat. Se fac cursuri de calificare? Vrea şi acolo, că nu se ştie unde te duce viaţa. E un post liber de planton de noapte? De ce n-ar fi al lui, că tot îl chinuie insomnia?

Deţinutul este întotdeauna plin de solicitidine, pregătit să facă de toate. Anticipează solicitările educatorului, împrumută gesturile, limbajul, atitudinea acestuia. Şi uite aşa, devine deţinutul-model, colecţionează recompense, e lăudat de toţi şi încurajat că va avea o liberare uşoară.

Pentru cine nu lucrează cu deţinutul, toate acestea par mulţumitoare. A participat la toate activităţile de educaţie. Vorbeşte şi se comportă respectuos, e îmbrăcat decent şi parcă, parcă e şi un pic simpatic. A învăţat multe lucruri bune în penitenciar şi sigur nu se va mai întoarce niciodată. Asta înseamnă educaţie, nu?

Dacă lucrurile ar sta aşa în realitate, România ar fi ţara europeană cu cea mai mică rată a criminalităţii. N-ar mai exista agresori, nici victime, educatorii şi ceilalţi angajaţi ar trebui să-şi caute alte locuri de muncă, iar penitencarele ar deveni muzee sau şcoli sau spitale.
**
Din păcate, adevărul este altul. E dur şi greu de spus răspicat. Greu de digerat. Deţinutul-model este perfect adaptat la viaţa instituţionalizată. Penitenciarul este lumea lui, căreia îi ştie toate regulile şi slăbiciunile. Desigur că spune că vrea să se libereze. Dacă ar nega, ar însemna că nu este pregătit pentru viaţa de afară. Dar, oare lumea de afară este pregătită să îl primească?

Ziua liberării este cea mai tristă. Familie nu are, iar rudele mai îndepărtate nu-l recunosc şi nu-l vor în preajma lor. Prieteni? Toţi sunt în penitenciar. Nu are unde să doarmă, nu are ce să manânce. Puţinii bani pe care i-a primit la liberare îi vor ajunge pentru câteva zile. Şi apoi? Să meargă la forţele de muncă să ceară ajutor. Că s-a calificat în penitenciar. Să meargă la primărie să ceară o locuinţă. Că aşa i-a spus asistentul social.

În câteva zile, visele lui se spulberă, iar speranţa îl părăseşte. S-au schimbat peste noapte atât de multe în ţara asta! În anii petrecuţi în penitenciar a tot amânat să se gândească la gustul libertăţii. Instinctiv, i-a fost teamă.

De ce nu l-a pregătit nimeni pentru libertate? Şi de ce nu i-a spus nimeni că libertatea se numeşte acum Jurassic Park?! Educatorul e de vină! Şi toţi ceilalţi de acolo. Cum îi poate folosi acum faptul că ştie ce înălţime are Himalaya, că „delincvent” e forma corectă gramatical şi că balena naşte pui vii?! Au mâncat banii statului degeaba că, uite, pe el nu l-au ajutat cu nimic! E iarnă deja şi haine prea groase nu are. În schimb, ştie exact ce are de făcut.E atât de simplu! Se va întoarce la penitenciar să le spună tuturor că au dat greş cu el, că toată educaţia lor de 2 lei nu l-a ajutat cu nimic! De-acum e recidivist şi altfel se vor face cărţile.
***
Serviciul Socio, Cultural-educativ, Reeducare, Reintegrare, Reinserţie, Educaţie şi asistenţă psihosocială. Oricum l-ai denumi, rămâne un loc de muncă absolut special.Educatorul din penitenciar este părinte, profesor, prieten. Pentru toate acestea trebuie vocaţie, putere şi un pic de nebunie.

13 comentarii:

theo spunea...

Aici ar fi multe de adaugat,comentat,realitatea cruda este cea relatata in articol,cauzele sunt in dar mai ales afara de penitenciar si sunt foarte multe: 1 conditiile din penitenciar mai bune decit in orice alt stabiliment social din tara;2 faptul ca in penitenciar ii deresponsabilizam,L275 si modul cum o aplicam face ca obligatiile ppl sa fie facultative la noi;3 ONG-urile se intereseaza de ppl doar cit sunt ppl,la liberare nu fac mai nimic pentru ei;4 legislatia noastra mai gaunoasa decit un sweizer.Situatia va ramine acelasi fiasco atita vreme cit reinsertia sociala se limiteaza la ceea ce se face in penitenciare,este nevoie de programe coerente care sa se continue si dupa liberare,este nevoie sa se creeze o institutie a liberarii conditionate reala si functionala.

mihai virgolici spunea...

foarte bun articolul dar parca lipseste ceva....
cum sa se comporte altfel detinutul, vazand in jurul lui tot timpul arbitrariul, bunul plac al comandantilor, servilismul celorlalti?
a-si zice eu, ca detinutul da dovada de adaptare nu de comportament logic, planificat.

noi supravietuim pe aceste nisipuri miscatoare ptr ca vrem un salariu, ei ca vor sa se libereze.

consider ca putini dintre detinuti au nevoie de puscarie ca de o institutie care sa le asigure supravietuirea, majoritatea resimt
efctele privatiunii.
pentru ca le resimt asa puternic sunt in stare sa se adapteze; - nu pentru ca le-ar fi indiferent.

Anonim spunea...

Recunoastem sau nu, seviciul de internentie psihosociala este de importanta deosebita in sistemul in care lucram.

Acest serviciu, ca le place unora sau nu, cu timpul va avea un cuvint greu de spus in acest sistem, aspect firesc tinind cont cu cine lucram, oameni care au gresit in societate, sunt o perioada in costodia noastra iar noi toti lucratorii din acest sistem, platiti de societate si fiind in slujba ei, trebuie sa ne facem practic meseria, fiecare acolo unde avem aributii.

Fara a spune vorbe mari, am intinlit colegi constiinciosi, meticulosi, organizati acolo unde muncesc, colegi care comunica cu paza fara probleme, cauta solutii impreuna acolo unde se impune.

La fel de adevarat sunt si situatii cind, dupa o consultatie sau dupa un program, detinutii spun supraveghetorilor - unii au curajul chiar sa scrie - ca sunt "consiliati" impotriva colegilor, indemnindu-i sa de in judecata ba pe director, ba pe seful de sectie,ba pe supraveghetor, ba pe colegii de la vizita, etc... pt. presupuse incalcari ale drepturilor detinutilor.

Nu putine au fost situatiile cind detinutii de la Galati au recunoscut ca au facut sesizari sau plingeri la instante ori parchete la indemnul "d-lui psiholog" Virgolici Mihai.

Cind unu, doi, trei...n detinuti spun acelasi lucru, ca au facut reclamatii fiind sfatuiti(unora chiar li s-a dictat)de "un coleg de-a matale" si unii spun exact cum se face, ce a-ti simti?

Padure fara uscaturi nu exista, dar acest "om" arunca o pata neagra asupra intregului colectiv de la Galati, creiaza stari conflictuale cu paza si se hraneste cu aceste conflicte, pacat , mare pacat...

Anonim spunea...

Pacat ca-s doar vorbe. Multi alti lucratori din sistem cind au cite o problema o arunca repede in circa unui edecator.Dupa ce dai foc la hot nu-i mai lejer sa chemi pe cineva de la cultural sa aplaneze conflictele? Poate nu tot ce fac cei de la socio este stralucitor, dar oricum este mult peste media celor care minuiesc toata ziua niste chei si se cred stapinii universului.
Cred ca mai intii ar trebui sa vedem care-i rolul unei puscarii...Daca privim puscaria ca un loc izolat in care stau niste oameni rai mai bine ii ducem pe luna si am scapat de ei.
Mi-as dori ca toti lucratorii din sistem care nu au "liniste" sa lucreze macar jumatate de an la socio. Sa fie moase comunale. Sa suporte atit detinutul cit si colegul care nu trebuie deranjat de la mincat seminte, citit carti sau completat integrame.
Oare de ce ne cramponam in tot felul de nimicuri.

Pruteanu spunea...

Voi nu aţi făcut gramatică pe acolo, pe la Galaţi?

"a-şi zice eu", "ce a-ţi simţi?", "creiază"

Anonim spunea...

Miroase a "cea mai tare psiholoaga din sistem" ,cea,cea Simona Dumitrescu ,cum Limbadulce Nadrag ,cuvinta.
S a scos cu tablourile ppleilor pentru generalii de Bucuresti.
Ascultatul pe la usi e in fisa postului ?sarpele e cu ochelari!

mihai virgolici spunea...

rog comentatorii articolelor sa nu mai aiba accese de nervi cand imi vad numele.

ii rog sa comenteze articolele; adica sa aduca un aport sau sa expuna o parere personala.

daca trebuie voi vorbi cu administratorul blogului sa le acorde un articol prin care sa ma faca cum vor ei.

precizare desueta- daca nu v-ati prins, in acest blog , nu prea tinem cu directorii actuali.
asa ca incercarea de deturnare a atentiei nu prea are sorti de izbanda....

Anonim spunea...

Nici cu sefii de serviciu nu tinem Mihai. Mai ales cu cei plecati de la Galati...

Tine-o tot asa ca ne placi.

Anonim spunea...

Sa stii Simona Dumitrescu ca nu Anton a scris de tine. Nici Chioveanu ala cu traficu de tigari din port nu are nimic cu tine. Noi stim ca Nadrag a spus ca esti pregatita si ne-ai convins. Anton carele asculta , urecheste, raspindeste dar la concurs nu poate ca-i distrus. O sa fie si mai distrusi la evaluarea de peste o saptamina sau doua amindoi.

Anonim spunea...

Am citit citeva comentarii despre un coleg din Galati si toate "laudau" activitatea acestui psiholog in relatia cu p.p.l.-ii .

D-lor colegi de la Galati, din cite inteleg, ori a-ti luat-o cu totii "rara"... , ori pe acest Virgolici nu este in stare nimeni sa-l puna la munca.

Inteleg faptul ca sunt si dovezi in acest sens, ce asteptati sa-si bata joc in continuare de munca voastra?

Aveti curajul si puneti-l la punct! Chiar nu este nimeni in stare la Galati sa-l puna la treaba, pentru ca "situatia" a inceput sa devina "stinjenitoare".

Rusinos este putin spus pentru voi...

Pruteanu spunea...

"a-ti luat-o"? Voi sunteţi chiar enervanţi. Ce-i aici? Bâlciul agramaţilor?

Anonim spunea...

Da cred ca este un serviciu pentru cei care vor sa lupte cu morile de vant. Este putin absurd sa cauti sa faci bine cu tot dinadinsul unor oameni care, in general, au facut suficiente rele. Pe de alta parte nu te ajuta nici societatea, nici legile actuale. Si cred ca de aceea este o munca in care ai sanse sa cedezi nervos, sa nu mai fii la fel de pragmatic ca un vanzator de la taraba. Vindem iluzii detinutilor care se libereaza, dar si pentru asta iti trebuie energie si echilibru. Iar situatia de la Galati nu e una singulara, conflicte intre oameni au fost si vor fi mereu, trebuie doar sa ne putem respecta intre noi chiar daca suntem diferiti si avem opinii contradictorii. Oare ce preferam a iubi puterea sau a o uri? In fond fiecare are dreptul sa aleaga.

Anonim spunea...

as dori si eu niste adrese de unde pot descrca cari cu problemele de adaptare ale detinutilor. va rog mult am nevoie pentru lucrarea de licenta