Ce asteptari am avut? In primul rand, la momentul zero, am vazut o oportunitate de afirmare pentru specialistii care au dus in spate, atata amar de ani, sistemul penitenciar. Am vazut o oportunitate, pentru sistemul penitenciar, de a se scutura de toate axiomele ce-l caracterizeaza:
- pentru a avansa trebuie sa ai sustinere,
- seful nu trebuie sa-si argumenteze deciziile pentru ca altfel nu ar mai fi sef,
- pentru a-mi asigura un loc caldut e musai sa ma incuscresc cu cineva,
- daca seful are cuvinte de apreciere pentru activitatea subalternului sunt indicii sigure ca e un om slab,
- daca vrei sa avansezi e musai sa ungi pe cineva,
- mai bine sa moara capra vecinului decat capra mea,
- mai bine sa planga mama lui decat mama mea,
- ... si multe altele.
Toata lucratura a fost facuta cu cartile pe masa:
- in prima faza au fost indepartati, cat a fost posibil, pretendentii nedoriti. 'Rafinarea' conditiilor de participare la examen s-a transformat, cu aceasta ocazie, intr-o arma eficenta. Intimidarea a luat locul, in mod natural, tendintei normale de a incuraja participarea in scopul cresterii bazei de selectie. Sindicatele au facut tot ce poate fi facut legal si cu efort minim. Personal, cred ca puteau face mai mult.
- faza a doua – interviul si sustinerea proiectului de management. Pentru un observator detasat dar, totusi, avizat a fost un moment absolut hilar. Personaje care, in activitatea anterioara, nu au dat dovada nici macar de urme de veleitati de manager au primit calificative bune (raportat la nivelul lor binecunoscut), in timp ce persoane care erau validate de organisme interne si internationale prin recunoasterea abilitatilor lor manageriale abia daca au trecut pragul (vezi cazul Plesa).
- faza a treia – proba pentru testarea aptitudinilor teoretice. In general, fara emotii din partea majoritatii candidatilor. Oarecum normal, in viziunea lor, avand in vedere faptul ca la intrebarea „ce-o sa ne dati?” au primit un raspuns de genul „asta nu va putem spune, dar va recomandam sa studiati paginile x - y din z act normativ”. O singura exceptie: Informatica, unde se pare ca s-au schimbat optiunile.
Ce sperante mai are sistemul penitenciar? Singurul raspuns sincer pe care pot sa vi-l dau este “Habar n-am!”. Tendinta tot mai accentuata, in ultimii ani, de politizare a sistemului administratiei publice nu-mi lasa prea multe sperante in ceea ce priveste schimbarea.
Sincer sa fiu, mi-as fi dorit sa pot ura noii echipe manageriale „Bine ati venit!”. Din pacate, desi sunt constient ca unii sunt oameni cu potential, nu pot sa le urez decat, pentru ca se poarta, „pensie placuta!”. Daca ar fi ajuns acolo pe cai naturale lucrurile ar fi stat altfel. Dar asa?!
20 comentarii:
In concluzie in loc sa le uram noilor nostrii directori bun venit si spor la treaba ne spunem noua insine sa mai avem rabdare,schimbarea va veni,ramine de vazut ce fel de schimbare?Va mai amintiti discutia aceea optimistul ci pesimistul:pesimistul zice"mai rau nu se poate"raspunsul optimistului vine "ba da"!La acest moment noi gindim ca si pesimistul mai rau nu se poate,sa nu dea bunul Dumnezeu sa descoperim ca optimistul a avut dreptate!
Mare dreptate aveti in ceea ce scrieti cu aprecieri si nepotisme dar mai ales cu manjitul sau unsul.Sa avem speranta ca vor veni vremuri ceva mai bune pentru noi dar prea putin posibil,chiar daca unii ar fi buni raul vine de la alt fruct stricat.Sa vedeti zilnic colegi care fac plati sefilor pe la butic sau celorlalti colegi sa nu cumva sa fie schimbati dintr-un loc caldut,chir ti se scirbeste. Succes celor alesi, le uram sa fie corecti.
Nu sunt de mulţi ani în sistemul adm. penitenciare şi nici nu m-a interesat să-i cunosc dedesupturile, dar cu părere de rău constat că pt. domniile voastre nimic nu este bun, nimeni nu este suficient de pregătit pt. a ne conduce, nimeni nu se poate ridica la nivelul aşteptărilor dvs. Şi atunci, în umilinţa mea de lucrător de penitenciar, ce stau cuminte la birou şi aştept ziua de 10 a lunii..,vă întreb care este definiţia pt. noţiunea de "bine" în accepţiunea dvs.? Care sau cine este etalonul pe care în înţelepciunea dvs. îl agreeaţi, în comparaţie cu cine domnilor cei de la MJ şi ANP nu sunt buni? Oare puteţi fi printr-o întâmplare divină dvs. cei care pot stabili cu certitudine ce este bine pt. sitemul adm. penitenciare? O să spuneţi că nu, dar cel puţin ţineţi flacăra aprinsă... La începutul acestul blog a-ţi abordat un stil pamfletar şi m-am bucurat că existaţi, acum...atacurile sunt mai mult decât jignitoare. În final,vă urez să atingeţi înţelepciunea de care se pare aveţi mare nevoie! Succes!
Cum scrie de concursuri cum apar baietii cu vedeniile si cu ingrijorarile pseudo-moraliste. Pai, mai gigi anonimu, cum bine ai spus nu prea sti despre ce e vorba. Tu astepti sa vina 10 ale lunii, in lumea ta minunata. Esti sigur ca lucrezi la penitenciar sau doar la un dedesupt?
"în umilinţa mea de lucrător de penitenciar, ce stau cuminte la birou şi aştept ziua de 10 a lunii.."
Mă mir că aţi avut curaj să puneţi atâtea întrebări, aşa umil şi în aşteptare cum sunteţi. Timp sunt sigur că aveţi în biroul dumneavoastră cel liniştit.
Pentru lămuriri vă recomand să scoteţi capul pe uşă, şi să vedeţi cam ce datorii are unitatea dumneavoastră neachitate. Când vă întâlniţi cu vreun coleg care chiar are treabă, întrebaţi-l cum e, ce probleme are pe secţie, la instanţă sau la punctul de lucru.
După cea de-a treia cafea vă puteţi continua investigaţia. O să aflaţi că sunt probleme cu acordarea drepturilor pe care dumneavoastră le aşteptaţi liniştit în birou pe 10 ale lunii, şi o să aflaţi multe altele, care probabil o să vă frapeze, aşa pur şi ingenuu cum sunteţi.
Eh, toate astea sunt cauzate de minunaţii de şefi, cu birouri şi cu data de 10 şi ei.
Pt. 17.05
Dacă tot STAI la birou şi AŞTEPŢI data de 10, de ce nu pui mata mâna pe o cate de gramatică? Asta e problema sistemului: ajung la birou agramaţi care aşteaptă. Frate, în timpul în care tu aştepţi, alţii se luptă cu hârtii ca să le mai rămână timp să şi lucreze cu p.p.l. Iartă-ne dacă te-am trezit. Stai liniştit! Mai avem până în 10. Noapte bună!
"carte"
...na, că m-am enervat şi eu şi mi-a scăpat.
Pentru anonimul cuminte de la birou:prietene daca taceai filosof ramaneai.........
Culmea este că aşa cuminte cum sunt îi văd pe cei ca voi frustraţi şi aşteptând să pice din cer un şef pe placul lor. Îmi place că domniile voastre sunt deranjate...Şi totuşi nu aţi reuşit a comunica ce vă apasă cu adevărat, faptul că sunteţi neputincioşi sau nepricepuţi?
Eu, umilul lucrator de penitenciare care nu-i cunosc pe cei ce ne vor conduce, nici macar din barfe pentru ca munca si familia imi umplu timpul, le urez bine ati venit!
Sper sa nu ne dezamageasca!
Şi Nătăfleaţă stătea cuminte. Vezi să nu-ţi cadă para in cap. Cine ţi-a scris comentariul, agramat mototol? Văd că i-a ieşit. Ţine-a aproape că iar te faci de ruşine.
Eu vorbesc pt mine:ma deranjeaza ca sunt prea multi baieti cuminti pe la birouri care nu fac altceva decat sa astepte data de 10.
Pt. anonimul de la 20:57, şi tu eşti unul dintre cei care stau cuminţi şi aşteaptă ziua de 10, altfel te-am fi remarcar noi cei mărunţi şi umili...
Câţi dintre cei care s-au simţit lezaţi prin comentariul meu pot afirma fără reţinere că sunt altfel...Dacă eraţi altfel plecaţi de mult din acest sistem pe care îl huliţi atât de mult, dar cum mereu există un dar, este un loc confortabil pt. domniile voastre. PS: mă scuzaţi domnilor academicieni dacă nu reuşesc să mă ridic la nivelul dvs., dar promit, încerc, pe cuvînt. Apropo ce fac domnii de la sindicat pt. noi cei care am fost obligaţi să îmbrăcăm uniforme de proastpă calitate? Vara mori de cald şi iarna de frig?
Păi e corect meştere? Ca să îi luăm la întrebări pe şefi de puşcării avem nevoie de aprobare de la şeful divin al şefilor, iar matale te arunci în sute de întrebări către cititorii cârcotaşi.
Ia fă bine matale, şi scrie o cerere către şefu cârcotaşilor şi vezi, ai voie să pui întrebări. Nu ţi se pare cam aiurea. Adică tu, deştept cum eşti, poţi, dar noi ăştia răii nu. C-aşa te-ai gândit tu când stăteai să-ţi aştepţi visător salariul.
Pt. anonimul de la 20:57, şi tu eşti unul dintre cei care stau cuminţi şi aşteaptă ziua de 10, altfel te-am fi remarcar noi cei mărunţi şi umili...
Câţi dintre cei care s-au simţit lezaţi prin comentariul meu pot afirma fără reţinere că sunt altfel...Dacă eraţi altfel plecaţi de mult din acest sistem pe care îl huliţi atât de mult, dar cum mereu există un dar, este un loc confortabil pt. domniile voastre. PS: mă scuzaţi domnilor academicieni dacă nu reuşesc să mă ridic la nivelul dvs., dar promit, încerc, pe cuvînt. Apropo ce fac domnii de la sindicat pt. noi cei care am fost obligaţi să îmbrăcăm uniforme de proastpă calitate? Vara mori de cald şi iarna de frig?
Ai obosit? Îţi dai singur cu copy-paste? Hai, fă un efort, şefii o să fie mândri de tine. Poate te alegi cu o primă. Bagă mare, meseriaşu'!
În timp ce tu stai şi aştepţi data de 10, domnii de la sindicat muncesc s-a modifice ordinul privind echiparea, ca să primeşti la anul echipament de calitate şi cu 33% mai mult cantitativ.
Proiectul a ajuns deja la MJ, aşa că poţi continua să aştepţi liniştit ziua de salariu.
Apropo, ai făcut vreo sesizare sau ţi-a fost frică că vei deranja vreun şef.
Scrieti, baieti, numai scrieti!"
Stiti bancul acela cu romanii la cazan? Morala e ca romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati.
Intr-un fel il inteleg pe cel care mi-a tras o cheie lunga si sanatoasa pe masina. Era parcata corect, era proaspat spalata, stralucea si, mai ales, nu era a lui. A facut un pic de dreptate personala si a mers mai departe. Cred ca ii inteleg si pe cei care au spart-o, pe cei care mi-au furat laptopurile din firma sau banii din buzunar. Poate sunt niste amarati, poate asta e singurul mod de a trai invatat, poate mureau de foame sau nu mai aveau bani de droguri. Ma frustreaza extrem faptele lor, pentru ca am pierdut de pe urma lor, dar intr-un fel, pot sa inteleg si sa explic acest tip de comportament.
Ce nu pot intelege, insa, este faptul ca mentalitatea ramane aceeasi, chiar si atunci cand oamenii evolueaza dramatic si activeaza intr-un domeniu mult mai solicitant intelectual: IT/Online. Stiu ca e exagerata comparatia, dar rautatea si ura se manifesta la fel de intens.
Consider ca mediul online romanesc e incarcat de ura si rautate. De ce? Din cauza neputintei si lipsei de intelegere. Cele doua merg mana in mana, neputinta fiind sursa primara, iar lipsa de intelegere catalizatorul.
Lipsa de intelegere isi are radacinile in lipsa de expunere la ceva mai bun, in faptul ca inca suntem foarte saraci si aproape de foamea primordiala si in increderea orbeasca in faptul ca stim mai bine. Tin sa subliniez faptul ca cea mai mare capcana (in care riscam sa cadem toti) este de a ne considera mai intai stiutori, mai apoi a-multe-situtori, iar, in final, a-tot-stiutori, ca manifestare a faptului ca nu stim si nu ne dam seama ca nu stim.
Neputinta este lipsa capacitatii de a face ceva relevant in domeniul in care activezi. Ce inseamna relevant? Capabil sa-ti aduca multumirea si recunoasterea pe care o cauti de la familie, prieteni, tara, univers samd.
Sursa - Hotnews, Neputinta, pe Internet
de Dragos Manac HotNews.ro
Marţi, 28 octombrie 2008, 22:20 Economie | IT
Ajung sefi unii imorali, care habar nu au de nimic sau cred ca daca au dormit vreo 10 ani in sistem il si pricep foarte bine. Eu cred ca lucrurile pot fi foarte simple,dar le complicam din dorinta de aventura.
Trimiteți un comentariu