Nu toate obiectele interzise zboara

Sunt obiectele interzise aduse de cadre deţinuţilor? Este posibil ca un cadru să aducă telefoane mobile, iar plata să se facă direct în contul acestuia de către familia deţinutului? Fraternizează unele cadre cu deţinuţii?

Poate că da...

Periodic, aproape lunar, se transmit în penitenciare adrese care cuprind descrierea unor evenimente negative (găsirea de obiecte interzise asupra cadrelor care intră sau ies din serviciu, părăsiri ale locului de muncă sau evadări ale deţinuţilor etc.) de care se fac vinovaţi agenţi supraveghetori, asistenţi medicali, şefi de tură sau alţi ofiţeri.

Sunt unii care introduc în locul de deţinere telefoane mobile, alţii intermediază legătura celor din interior cu familiile lor, alţii închid ochii la abaterile deţinuţilor. În toate penitenciarele din lumea asta persoanele private de libertate încearcă să-şi facă viaţa mai uşoară, unii spun chiar că „au datoria să încerce”, dar şi personalul are datoria să le dejoace planurile sau să fie autoritar în faţa ilegalităţilor, infracţiunilor, abaterilor disciplinare.

Totuşi, mai sunt cazuri…

• la Penitenciarul Târgu Mureş, un asistent medical a făcut pe cărăuşul aducând în penitenciar mezeluri (în care era ascuns un telefon mobil) pentru un deţinut. Faptul că s-a dispus controlul asupra frigiderului în care erau alimentele, înseamnă că existau informaţii ceea ce ne conduce la ideea că agentul nu era la prima abatere;
• la Mărgineni, un agent avea ascunse în buzunarul de la piept al cămăşii două telefoane mobile. Altul a recunoscut că şi-a însuşit un telefon mobil cu ocazia efectuării unei percheziţii;
• la Penitenciarul Slobozia, un agent conducător auto avea în vestiar 3 sticle de whisky ce urmau a fi date unor deţinuţi ce executau pedeapsa în regim deschis. Din verificări a reieşit că şoferul nu era la prima abatere, aducea în autovehiculul unităţii băuturi alcoolice pe care, cu complicitatea unor deţinuţi, le introducea în locul de deţinere;
• la Rahova, o agentă a recunoscut că a introdus în mai multe rânduri telefoane mobile în unitate, iar un achizitor a încercat să aducă în unitate 6 telefoane mobile (care, incredibil, erau inscripţionate cu numele şi porecla deţinuţilor destinatari), două încărcătoare, un hands free, creatină şi 17 fiole de „Steanon”;
• la Gherla, două agente supraveghetor (mamă şi fiică) au intermediat legătura între o deţinută şi alte persoane private de libertate, îi aduceau diverse obiecte din partea familiei în schimbul unor sume de bani, bijuterii, produse cosmetice, articole de îmbrăcăminte, de încălţăminte şi diverse produse alimentarel;
• la Penitenciarul Spital Rahova, un ofiţer (medic), a încercat să introducă 3 telefoane mobile;
• la Penitenciarul Botoşani, s-a descoperit că un agent a primit de la un deţinut un ceas de mână, în schimbul unui telefon mobil;
• la Brăila, un agent supraveghetor, nu doar aducea telefoane mobile deţinuţilor, dar avea şi intermediar printre aceştia (un individ de la curăţenie) care îi cunoştea numărul de cont bancar şi îl aducea la cunoştinţa 'cumpărătorului' pentru 'plată'.
• la Jilava, înainte de anul 2005, un agent care răspundea de activitatea deţinuţilor care munceau în sistem „Fără Pază” pretindea şi obţinea anumite sume de bani (nu erau mici deloc) de la aceştia, fie pentru a fi selecţionaţi în sistemul care aducea mari avantaje şi o libertate de mişcare de invidiat, fie pentru a fi repartizaţi în anumite posturi sau numai în ture de zi. Ce să mai zicem despre ofiţerul care aducea droguri deţinuţilor şi care îşi ispăşeşte pedeapsa într-un penitenciar unde supraveghetorii i-au fost colegi!

Ca să fac referire la articolul din 01 august „Senzaţional! Obiecte zburătoare interzise. În exclusivitate! Numai la penitenciare.”, se pare că nu toate obiectele interzise sunt catapultate peste gardul unităţilor, ci unele sunt aduse cu grijă de persoane mai tinere sau mai puţin tinere, bărbaţi sau femei, agenţi sau ofiţeri, cu experienţă sau proaspăt angajaţi.

Dar sunt şi altfel de cazuri…

În informările de care vorbeam mai sus nu se fac referiri la faptele bune ale cadrelor, la intuiţia, vigilenţa şi inteligenţa celor care:

• controlează pachetele primite de la familiile deţinuţilor şi găsesc droguri, bani sau cuţite;
• surprind un deţinut care se întoarce de la punctul de lucru şi miroase a alcool;
• au flerul de a-l percheziţiona, ceva mai atent, pe un condamnat şi găsesc droguri asupra lui;
• ştiu să aplaneze un conflict între deţinuţi violenţi şi periculoşi.

Au o mai mică importanţă aspectele pozitive în comparaţie cu cele negative? Curajul, profesionalismul, implicarea, simţul datoriei, spiritul civic pălesc în faţa înşelăciunii, slăbiciunii, necinstei, dezonoarei, lipsei de integritate?

Cu siguranţă, nu. Doar că cei care îşi fac datoria nu îşi trâmbiţează meritele, succesele şi, chiar dacă consideră că nu sunt suficient de bine plătiţi pentru ceea ce fac sau pentru cât riscă, nu caută să îşi suplinească bugetul, compromiţându-se iremediabil (pentru că asta se întâmplă, cel puţin în ochii deţinuţilor, dacă au noroc şi scapă de judecata colegilor).

Aşa cum nu există pădure fără uscături, nici noi nu suntem fără de pată şi avem răii noştri (vezi şi cazul de la BAGR). Ce se poate face cu ei? Pot ceilalţi să suplinească lipsa de integritate a acestora? Sau trebuie ei eliminaţi din rândurile celor care îşi fac datoria cu adevărat? Sau mai pot fi aduşi pe calea cea dreaptă?

Unii dintre voi cu siguranţă v-aţi aflat în faţa unei alegeri nesuferite de a da în vileag fapta necinstită a unui coleg sau de a te face că nu vezi, acoperindu-l şi, implicit fiind părtaş la acţiunea lui reprobabilă.

Vă invit să comentaţi acest aspect, cu atât mai mult cu cât se spune că există un adevăr al celor care luptă cu infractorii sau infracţionalitatea: „Nu vom câştiga niciodată!”