Buna sa-ti fie ticaitoarea Preaindestulatule si evident onoare muncii! A trecut ceva vreme de la ultimul raboj si cu plecaciune si cu smerenie te implor sa ierti nevolnicia supusului tau care n-a trimis ravas la vreme, dupa cuvinta.
Preaindestulatule, de-aici de la hotarul imparatiei tale iti aduc ca de obicei prinos de recunostinta dar vestile nu sunt bune Indestulatimea ta! Tara geme si scartaie din toate incheieturile si tu nu vezi si tu n-auzi, ca dincolo de faptul ca te-ai nascut cu tot felul de neajunsuri te mai baga in ceata si chelarii si paharnicii cu care ai binevoit sa te insotesti.
Cu judecata tulburata, ferecat în biroul cel nou ridicat, te perpelesti si tipi si ameninti isteric si asta incepe sa deranjeze nu numai auditiv! Ai o suferinta ascunsa Preaindestulatule, si de cand cu suferinta asta personala, nici iarba nu-ti mai place, nici roua frunzelor pe care o culeg bob cu bob, in fiecare dimineata purtatoarele de roze, nu-ti mai ostoieste setea de razbunare.
O, tu Preaindestulatule, care erai pana nu de mult mandria mamei tale, spune-mi de stii ce te roade de fapt, ca tanar esti, bogat esti, CV-iu de exceptie ai, limbi straine cunosti, te-ai infiltrat la dreapta Megiesului care ti-a dat mosie intinsa pe degeaba, supusii saruta urma pasilor tai, purtatoarele de roze iti fac vant cu eucaliptul. Si totusi nimeni si nimic nu satisface nevoia aia ascunsa a Preaindestulatimii tale!
Setea de razbunare e boala grea marite, cearcanele iti brazdeaza fetisoara, cu privirea pierduta si cu buzele crapate de muscatura frustrarilor dai comenzi lipsite de noima care la o adica sunt bune, ca deruteaza adversarul dar au neajunsul ca-ti deruteaze si servitorii. Spre exemplu cand ii dai Preaindestulatimea ta Omului Rosu comanda: "Conspira, ma!", bazandu-te pe buna dreptate pe glandele alea oleaginoase cu care s-a nascut pe degete, el , care nu cunoaste intelesul adanc al termenului, trage concluzii gresite si in loc sa alerge degraba la minister sa mai unga anticamerele, unge si el ce-i vine la indemana, unge pana si treptele de la intrare si exista pericolul sa-ti fracturezi madularele taman in excesul lui de zel.
Eu, Preaindestulatule, care te cunosc de cand erai mititel si te jucai cu ce puteai in tarana, eu te-am inteles intotdeauna! Am inteles de ce ai simtit nevoia sa evadezi pe banii statului in Tailanda la numai o luna de la inscaunare, am inteles de ce nu i-ai marturisit nevoia asta de duca si Megiesului, care nestiind ca esti putin plecat te chema la imparatie si tu n-aveai cum sa te teleportezi si alergai innebunit pe strazile din Bangkok, infruntand cu vitejie teama de necunoscut, teama de tailandeze si dorinta de a-ti face datoria pana la capat. Nu trebuie sa ai niciun regret Preaindestulatule. Principalul e ca ti-ai facut damblaua si vorbele de ocara ale Megiesului le stii numai tu si chiar daca asta ti-a ingrosat putin pielea in coate nu se baga de seama cand sezi matale hamletian, cu mana la falca.
Dar sa revenim la suferinta din corpul Preaindestulatimii Voastre, pentru ca despre tulburarea asta fara margini care-ti afecteaza supusii si nu-i lasa sa se relaxeze la locul de munca, in cautarea leacului absolut, s-a dus vestea pana departe si oricat m-am straduit eu sa-i conving pe unii si pe altii ca e ceva trecator, ca e sindrom de primavara adica, ma tem ca neincrederea s-a cuibarit in mintile oamenilor si ei mi-au ranjit in nas si mi-au zis ca tot asa dezlantuit erai si asta toamna si asta iarna, deci nu este o chestiune de vreme sau vremuri, e altceva fara leac care-ti mananca tineretea si le pune in pericol si existenta alora de au ghinionul sa fie legati de glia mariei tale.
Pentru ca impotriva oricarei evidente, eu tot mai sper si tot mai caut sa-nteleg ce-ti lipseste de fapt Preaindestulatule?!
Si cautand asa, si consultand ba astrele, ba prezicatoarele, am ajuns la concluzia ca poate ti se trage tocmai de la faptul ca te miri ce-a dat peste tine, cu alte cuvinte un fel de gaina in boabe. Dar tot scormonind dupa pardalnica aia de boaba de aur, risti Preaindestulatule sa mori de singuratare si de inanitie in cuibarul din dotare!
Stiu ca te mana pardalnicul sa incerci ceva magie neagra si profit de ocazie asta ca sa te sfatuiesc, cu duiosie si seriozitate, sa nu faci prostia asta si sa nu incepi sa umbli cu carpe arse, cu maclavaisuri si descantece pe la penitenciare, ca vrajile astea negre se pot intoarce chiar impotriva Preaindestulatimii Voastre si in timp ce infigi cu patima acele in papusa aia de ceara, comandata dupa chipul si asemanarea dusmanului tau, al carui nume incepe cu D (ca n-am curaj sa-l pronunt pe tot de frica sa nu ti se agraveaze simtomele!) sa inceapa sa ti se inmoaie tie piciorul sau mana sau mai rau sa-ti ia gura de tot si sa n-ai cum mai da ordine vitejilor!
Basca ca blestemul poate sa cada colateral si pe capul Preadevotatilor Indestulatimii Voastre. Cum ar fi sa bagi capul pe usa la Visternicul Sef si in loc de bunul si blandul nento Marin sa dai de Jumatate Om - Jumatate Bibilica, sau in loc de nea Spaiuc sa-ti behaie in urechi vreo ovina lingava, sau si mai rau, sa-ti intre in iatac, in loc de purtatoarele de roze, niste broaste raioase dornice sa-ti faca viata cat mai placuta?!
Pentru ca in Preasuficienta Voastra, ceea ce n-ai inteles matale niciodata, e drept ca poate nici n-ai fost educat cum trebuie, poate nici n-ai avut un exemplu sanatos prin preajma, este ca ai avut intodeauna la indemana varianta civilizata, aia in virtutea careia tratezi oamenii, supusi sau sefi nu conteaza, cu respectul si consideratia cuvenita oricarei fiinte umane!
Varianta asta daca nu cunosteai, il deosebeste pe om de animal si-i da extraordinara posibilitatea de a comunica nu prin maraituri, schelalaituri sau muscaturi ci prin cuvinte articulate! Asta, Preaindestulatimea Voastra, se cheama bun simt si daca ai minte in cap si in inima dorinta sincera de a face ceva in viata (trecatoare, by the way, Preaindestulatule!) , nu tratezi omul dupa cum te-ai sculat dimineata si dupa aberatiile cu care te-nfunda Omul Rosu, Jumatate Om – Jumatate Bibilica sau ovina aia lingava, basca corul de laudatori.
Ma tem Preaindestulatimea Voastra ca pestisorul ala de aur a avut slava cerului destula rabdare si daca te mai enervezi mult cand iti explica el ca n-are din ce te face vrun Napoleon, poate se supara si te lasa sa te mai descurci si de unul singur. Si facem pariu ca nu te-ai descurca?!
Pa, Preaindestulatule!
Preaindestulatule, de-aici de la hotarul imparatiei tale iti aduc ca de obicei prinos de recunostinta dar vestile nu sunt bune Indestulatimea ta! Tara geme si scartaie din toate incheieturile si tu nu vezi si tu n-auzi, ca dincolo de faptul ca te-ai nascut cu tot felul de neajunsuri te mai baga in ceata si chelarii si paharnicii cu care ai binevoit sa te insotesti.
Cu judecata tulburata, ferecat în biroul cel nou ridicat, te perpelesti si tipi si ameninti isteric si asta incepe sa deranjeze nu numai auditiv! Ai o suferinta ascunsa Preaindestulatule, si de cand cu suferinta asta personala, nici iarba nu-ti mai place, nici roua frunzelor pe care o culeg bob cu bob, in fiecare dimineata purtatoarele de roze, nu-ti mai ostoieste setea de razbunare.
O, tu Preaindestulatule, care erai pana nu de mult mandria mamei tale, spune-mi de stii ce te roade de fapt, ca tanar esti, bogat esti, CV-iu de exceptie ai, limbi straine cunosti, te-ai infiltrat la dreapta Megiesului care ti-a dat mosie intinsa pe degeaba, supusii saruta urma pasilor tai, purtatoarele de roze iti fac vant cu eucaliptul. Si totusi nimeni si nimic nu satisface nevoia aia ascunsa a Preaindestulatimii tale!
Setea de razbunare e boala grea marite, cearcanele iti brazdeaza fetisoara, cu privirea pierduta si cu buzele crapate de muscatura frustrarilor dai comenzi lipsite de noima care la o adica sunt bune, ca deruteaza adversarul dar au neajunsul ca-ti deruteaze si servitorii. Spre exemplu cand ii dai Preaindestulatimea ta Omului Rosu comanda: "Conspira, ma!", bazandu-te pe buna dreptate pe glandele alea oleaginoase cu care s-a nascut pe degete, el , care nu cunoaste intelesul adanc al termenului, trage concluzii gresite si in loc sa alerge degraba la minister sa mai unga anticamerele, unge si el ce-i vine la indemana, unge pana si treptele de la intrare si exista pericolul sa-ti fracturezi madularele taman in excesul lui de zel.
Eu, Preaindestulatule, care te cunosc de cand erai mititel si te jucai cu ce puteai in tarana, eu te-am inteles intotdeauna! Am inteles de ce ai simtit nevoia sa evadezi pe banii statului in Tailanda la numai o luna de la inscaunare, am inteles de ce nu i-ai marturisit nevoia asta de duca si Megiesului, care nestiind ca esti putin plecat te chema la imparatie si tu n-aveai cum sa te teleportezi si alergai innebunit pe strazile din Bangkok, infruntand cu vitejie teama de necunoscut, teama de tailandeze si dorinta de a-ti face datoria pana la capat. Nu trebuie sa ai niciun regret Preaindestulatule. Principalul e ca ti-ai facut damblaua si vorbele de ocara ale Megiesului le stii numai tu si chiar daca asta ti-a ingrosat putin pielea in coate nu se baga de seama cand sezi matale hamletian, cu mana la falca.
Dar sa revenim la suferinta din corpul Preaindestulatimii Voastre, pentru ca despre tulburarea asta fara margini care-ti afecteaza supusii si nu-i lasa sa se relaxeze la locul de munca, in cautarea leacului absolut, s-a dus vestea pana departe si oricat m-am straduit eu sa-i conving pe unii si pe altii ca e ceva trecator, ca e sindrom de primavara adica, ma tem ca neincrederea s-a cuibarit in mintile oamenilor si ei mi-au ranjit in nas si mi-au zis ca tot asa dezlantuit erai si asta toamna si asta iarna, deci nu este o chestiune de vreme sau vremuri, e altceva fara leac care-ti mananca tineretea si le pune in pericol si existenta alora de au ghinionul sa fie legati de glia mariei tale.
Pentru ca impotriva oricarei evidente, eu tot mai sper si tot mai caut sa-nteleg ce-ti lipseste de fapt Preaindestulatule?!
Si cautand asa, si consultand ba astrele, ba prezicatoarele, am ajuns la concluzia ca poate ti se trage tocmai de la faptul ca te miri ce-a dat peste tine, cu alte cuvinte un fel de gaina in boabe. Dar tot scormonind dupa pardalnica aia de boaba de aur, risti Preaindestulatule sa mori de singuratare si de inanitie in cuibarul din dotare!
Stiu ca te mana pardalnicul sa incerci ceva magie neagra si profit de ocazie asta ca sa te sfatuiesc, cu duiosie si seriozitate, sa nu faci prostia asta si sa nu incepi sa umbli cu carpe arse, cu maclavaisuri si descantece pe la penitenciare, ca vrajile astea negre se pot intoarce chiar impotriva Preaindestulatimii Voastre si in timp ce infigi cu patima acele in papusa aia de ceara, comandata dupa chipul si asemanarea dusmanului tau, al carui nume incepe cu D (ca n-am curaj sa-l pronunt pe tot de frica sa nu ti se agraveaze simtomele!) sa inceapa sa ti se inmoaie tie piciorul sau mana sau mai rau sa-ti ia gura de tot si sa n-ai cum mai da ordine vitejilor!
Basca ca blestemul poate sa cada colateral si pe capul Preadevotatilor Indestulatimii Voastre. Cum ar fi sa bagi capul pe usa la Visternicul Sef si in loc de bunul si blandul nento Marin sa dai de Jumatate Om - Jumatate Bibilica, sau in loc de nea Spaiuc sa-ti behaie in urechi vreo ovina lingava, sau si mai rau, sa-ti intre in iatac, in loc de purtatoarele de roze, niste broaste raioase dornice sa-ti faca viata cat mai placuta?!
Pentru ca in Preasuficienta Voastra, ceea ce n-ai inteles matale niciodata, e drept ca poate nici n-ai fost educat cum trebuie, poate nici n-ai avut un exemplu sanatos prin preajma, este ca ai avut intodeauna la indemana varianta civilizata, aia in virtutea careia tratezi oamenii, supusi sau sefi nu conteaza, cu respectul si consideratia cuvenita oricarei fiinte umane!
Varianta asta daca nu cunosteai, il deosebeste pe om de animal si-i da extraordinara posibilitatea de a comunica nu prin maraituri, schelalaituri sau muscaturi ci prin cuvinte articulate! Asta, Preaindestulatimea Voastra, se cheama bun simt si daca ai minte in cap si in inima dorinta sincera de a face ceva in viata (trecatoare, by the way, Preaindestulatule!) , nu tratezi omul dupa cum te-ai sculat dimineata si dupa aberatiile cu care te-nfunda Omul Rosu, Jumatate Om – Jumatate Bibilica sau ovina aia lingava, basca corul de laudatori.
Ma tem Preaindestulatimea Voastra ca pestisorul ala de aur a avut slava cerului destula rabdare si daca te mai enervezi mult cand iti explica el ca n-are din ce te face vrun Napoleon, poate se supara si te lasa sa te mai descurci si de unul singur. Si facem pariu ca nu te-ai descurca?!
Pa, Preaindestulatule!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu