Reforma penitenciarelor văzută dintr-un penitenciar

Zilele trecute, un prieten virtual îmi punea următoarea întrebare: Cum vedeţi reforma penitenciarelor dintr-un penitenciar? Grea întrebare. Mi-au trebuit 2 zile sa-i pot răspunde și nu sunt convins că răspunsul meu e satisfăcător.

Cred că începutul reformei a fost demilitarizarea. Opiniile sunt diverse, dar marea majoritate a lucrătorilor din penitenciare considera benefică demilitarizarea. Mai puțin poate unii comandanţi și nostalgici, motivul fiind diminuarea puterii avute anterior. Nu cred că este normal ca la 20 de ani de la Revoluție în fruntea unor penitenciare să fie încă ofiţerii vechiului regim.

Un pas major a fost statutul personalui din penitenciare care a adus ca o noutate libertatea de asociere, respectiv sindicatele si dreptul la declanșarea conflictelor de muncă. Nu ştiu ca o altă instituție publică, din sistemul din care facem parte, să aibă acest drept.

O mare greşeală, cred eu, s-a făcut cu reorganizarea penitenciarelor pe categorii, în condițiile în care logistica lasă de dorit. Mă refer aici la chestiuni banale precum lipsa curţilor de plimbare, lipsa dotărilor de siguranţă și nu în ultimul rând lipsa personalului.

Pot adăuga câte ceva despre efortul celor care fac escortă la instanțele de judecată și care fac zilnic sute de km pentru a prezenta deţinuţii la instanţe. Durata proceselor și drumul dus-întors epuizează personalul la maxim. Practic volumul de lucru al acestora s-a triplat.

S-a discutat despre reorganizarea statelor de funcții, care nu cred că v-a rămâne așa cum se tot aude pentru că asta ar însemna o suplimentare de 3000-4000 de posturi pe tot ANP, lucru greu de crezut indiferent în oricece condiții, de criză sau nu... in conditiile in care se aude ca sunt cazuri de oameni care vor trebui sa fie mutati.

Unii colegi în pragul pensionării stau timoraţi de frica trecerii în rezervă dacă se fac restructurări de personal, alții se gândesc să -și facă "apt limitat" să treacă în rezervă dacă vine ceva rău. Birourile plâng că le taie sporurile. Fiecare cu necazul său.

Pe fond, 'reforma' asta ține oamenii timorați pentru că nimeni nu le-a explicat ceva clar pe înțelesul lor. Domnul doctor Băla ne tine în ceață iar tuturor le e frică să nu -și piardă serviciul, unii doar posturile călduțe și funcțiile.

Ar mai fi multe de spus, poate voi le-ați spune mai bine. Poate reușim și altceva decât veșnicele vendete și linșaje de blog. Ce ziceți? Voi ce credeți despre reforma penitenciarelor? Cum se vede de la voi din curte?

Perceptia e realitate

Reactia la ultimele articole demonstreaza ca Directia pentru Prevenirea Criminalitatii si a Terorismului (DPCT), fosta SIO, SIPA, DGPA, DPCMP trebuie sa fie reformata, iar partea buna e ca in interior exista oameni care incearca sa impuna o schimbare si care nu rezoneaza spionitele si scenaritele de CI-sti imbatraniti in rele.

Interesant este ca apar comentarii ale unor agenti si ofiteri BPCT care, de data asta, admit ca este nevoie de schimbare si ca vechile practici trebuie sa dispara. Restul opiniilor sunt cele deja cunoscute, unele pro altele contra majoritatea destul de clar punctate. Pe mail-ul de blog am primit deasemenea reactii din partea reformistilor, care se pare ca nu accepta sa fie dati la o parte. Interesante si utile.

Ar trebui precizat ca fostul director al DPCT, Cornel Raduta, a incercat sa reduca la tacere tocmai aceasta parte atunci cand a propus singur (si nesilit de nimeni) Consiliului de Conducere al ANP (prin aprilie 2009) desfiintarea birourilor teritoriale ale DPCT; intentia fiind de a intari subordonarea pe linie directa cu cei care incepeau sa miste in front. Nu a reusit pana la trecerea pe linie moarta, dar se vede ca inca mai misca.

Conservatorii DPCT se apara cum se pricep mai bine, adica foarte prost. Argumente din categoria "agenturili straine" sunt aruncate stangaci prin comentarii. 'Coruptii' sunt, zic ei, cei care se vor bucura daca dispare DPCT. Asa sa fie? Cam cati corupti credeti ca au prins sau au "prevenit" siparezii conservatori? Nici unul. Zero. Totusi, pentru mintile cu scenarii, se pare ca e o conspiratie a raului impotriva spionului veritabil.

Coruptii nu sunt asadar dati in vileag si nici nu s-au intamplat minuni in domeniul prevenirii criminalitatii si a terorismului. Atunci, judecand la rece, nu inseamna asta oare ca DPCT nu-si indeplineste rolul si ca trebuie facut ceva ca acest serviciu sa functioneze?

Nici macar conservatorii nu cred ca-si pot permite sa conteste realitatea lipsei de rezultate. Daca ar fi fost ar fi fost promovate, pretextul secretului si confidentialitatii fiind o scuza ieftina pentru impotenta unui qvasi-serviciu secret in prevenirea criminalitatii si a terorismului. Realizarile inseamna informatii valorificate, ori tocmai aici e hiba: REZULTATE NU EXISTA.

Asadar, oricate zbateri ar avea pe minut simpaticii nostri colegi care argumenteaza pro (spionite, scenarii, barfe) realitatea ii contrazice flagrant si, mai mult, nevoia de reformare se manifesta si in interior. Un progres care merita laudat. Asteptam si rezultatele pe termen lung.

PS Domnul Berechet, directorul de la Giurgiu, a facut adresa scrisa in care cere ANP sa apeleze la SRI si la altii pentru a depista comentatorii care l-au calomniat se pare. N-am retinut comentariile, dar cred ca tupeul ar fi prea mare pentru fostul director demis pentru ca isi baga in buzunarul propriu bani din munca detinutilor si transformat 'disciplinar' in ofiter la Inspectia Penitenciarelor.

Poate ca nea Beri' s-a reabilitat, nu zic. Dar totusi, putina modestie nu strica. Poate ar trebui sa ia exemplu de la dna Zmeu, colega dumisale care se bate cu sefii pentru bani nu cu anonimii pentru comentarii. Rusinica nea Beri'! Ar trebui sa sti ca au mai fost din astia ca matale si n-au reusit.

Țara arde...

... și baba se piaptănă

Pe forum-ul Sindicatului Național al Lucrătorilor de Penitenciare (http://www.snlp.ro/forum/viewtopic.php?p=2590#2590) găsim câteva informații legate de subiecte de interes în această perioadă: al 13-lea salariu, concursurile, profilarea unităților și implementarea noului program al schimburilor operative.

În continuarea titlului dat articolului, cred că acest din urmă subiect (profilare/program schimburi) poate pune ANP lejer în postura babei care se piaptănă în plin incendiu. Totul se face în viteză, cu speranța că... poate merge.

Nu este timp pentru calcule financiare (ce costuri presupune transformarea unui penitenciar care avea toate regimurile într-unul cu regim de maximă siguranță/închis sau de semidechis/deschis, în ce cuantum vor crește cheltuielile cu combustibilul în situația în care preluând un număr mare de arestați preventiv vor fi escortări la instanță în număr dublu, ce sume sunt necesare pentru a construi cluburi sau săli de mese pe fiecare sectie de SD/D, cum ne pregătim pentru situația în care în loc de 26.000 de deținuți câți avem în prezent, vom avea 40.000 peste un an din motive de criză, disponibilizări, expulzarea românilor închiși în alte țări, etc.).

Nu avem timp nici de strategii, nimeni nu a făcut un plan riguros care să includă variante/alternative sau estimări atente ale impactului unor măsuri pe o perioadă mai îndelungată de timp, nici nu sunt luate în calcul soluții pentru prevenirea sau eliminarea unor consecințe previzionate sau a altor efecte posibile asupra personalului.

Vremuri grele

- eliminarea din proiectul de buget pe anul 2009 a subcapitolelor ore suplimentare și premieri, impunerea prin ordonanță a reducerii funcțiilor de conducere (condiționate de existența a minim 5 salariați în subordine);

- limitarea tot prin ordonanță de urgență a remunerației pentru directorul general la max. 2/3 din cât este acum (cu risc de modificare a întregii scheme – doar nu va lua un director mai mult decât un director general);

- suspendarea concursurilor de ocupare a unor posturi vacante suprapusă pe lipsa acută de personal care generează multe ore suplimentare imposibil de compensat integral cu timp liber,;

- evitarea aprobării solicitărilor de pensionare (legale cu ocazia reorganizării) din teama de a nu prejudicia și mai mult resursele umane;

- legislația incompletă sau în curs de modificare;

- lipsa unei strategii coerente stabilizată printr-un act normativ – lipsă acoperită timid cu un plan de măsuri care a adus nou doar o raportare zilnică agasantă și de o utilitate misterioasă.

Toate acestea creează o bulversare accentuată a personalului care, pentru acest moment, nu-și dorește decât o stabilizare a situației și speranța că va reuși să păstreze măcar ce are în prezent.

Noile aspecte legate de restricții bugetare se adaugă problemelor deja consacrate în sistemul nostru (buget insuficient pentru aplicarea legislației, interpretarea neunitară a unor prevederi, drepturi restante sau neacordate, calitatea echipamentului, etc.)

Noi contra noastră?

În prezent avem o conducere pe care înclinăm să o agreem, magistrații dispar încet, la direcții sunt în majoritate șefi cu experiență în domeniul pe care-l coordonează. Am spune ca... sunt ai noștri! Mult timp am spus ca cei care ne conduc nu au interes să lupte pentru personal pentru că traversează sistemul călare pe câte un meteorit politic. Veneau și plecau. Ce ne lipsește acum?

Pe fondul situației de criză din țara noastră, care generează suficiente mutații, probleme, tensiuni și temeri, nu este oportună adăugarea unui pachet de griji suplimentare pentru personal și anume aceea că își vor pierde posturile, că vor fi mutați în alte unități sau că bugetul familiilor nu va putea suporta noile costuri cu deplasarea la/de la serviciu.

Astfel de modificări radicale aduse sistemului penitenciar și activității în sine pot fi făcute într-un climat stabil după eficientizarea cadrului legal aplicabil si aprobarea unei strategii realiste care sa asigure o prioritizare a reformei în sistemul penitenciar și nu o avalanșă de acțiuni neacoperite nici bugetar și nici strategic. Nu numai că nu avem un cadru legal stabil dar țara a intrat în criză, nu mai sunt bani, dispar drepturi statutare, iar noi schimbăm tot sistemul când nici continuarea activității în condiții normale nu este asigurată!!!