E binecunoscut de acum faptul că în vară a fost elaborat Planul de măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar 2008-2009. S-au stabilit sarcini, activităţi, termene de realizare şi responsabili pentru fiecare sector de activitate..
Educaţia şi Asistenţa Psihosocială, se regăseşte în cadrul obiectivului general: Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. La acest capitol sunt stabilite 4 sarcini:
- stabilirea unei strategii unitare de reinserţie socială,
- diversificarea activităţilor educative,
- dezvoltarea unui cadru comun privind educaţia şi asistenţa psihosocială şi
- utilizarea persoanelor private de libertate ca forţă de muncă.
Conform planului realizarea acestor sarcini presupune activităţi precum:
- elaborarea unei strategii de reinserţie socială;
- introducerea voluntariatului pentru deţinuţi în beneficiul unor categorii sociale defavorizate sau instituţii sociale de protecţie;
- elaborarea unui ghid de programe operaţionale;
- elaborarea şi implementarea unor proceduri comune centrelor de reeducare;
- implementarea unui program informatizat de monitorizare socio-educativă a persoanelor private de libertate;
- identificarea de oportunităţi pentru munca în interesul locului de deţinere.
Cam astea sunt planurile, cum stăm în realitate?
Voluntariatul şi oportunităţi pentru munca în interesul locului de deţinere. Deşi munca, plătită sau voluntară, este un aspect esenţial în educaţia persoanelor private de libertate, cu atâtea sarcini şi hârtii care trebuie duse la capăt de către lucrătorii de la educaţie şi asistenţă psihosocială, aceasta cade undeva în ultimul plan. Există un serviciu care se ocupă de munca deţinuţilor şi care are printre obligaţii găsirea de beneficiari sau parteneri care să-i folosească pe aceştia la muncă, aducând în acest fel venituri unităţii. Prea puţin sunt implicaţi educatorii în găsirea de oportunităţi pentru munca în interesul locului de deţinere, mai mult se regăsesc în selecţionarea deţinuţilor la muncă.
Program informatizat. Deja circulă prin unităţi un program de monitorizare a activităţilor de educaţie şi intervenţie psihosocială a deţinuţilor care are o mulţime de lacune dar, a fost un început. În unele penitenciare este utilizat, în altele a fost abandonat şi în cele mai multe probabil nici nu se ştie de el. În ce programe este inclus un deţinut, perioada în care a participat la acestea, la ce penitenciar a fost inclus în activităţi, sunt câteva din aspectele acestui program informatizat care, dacă va fi pus la punct şi eventual va fi integrant în programul de evidenţă a deţinuţilor, atunci ar fi de un real folos.
Ghidul de programe. Toate aceste activităţi au ca termen de realizare iunie 2009 cu excepţia elaborării ghidului de programe care ar trebui finalizat până în martie anul viitor. În luna octombrie au fost distribuite în câteva unităţi penitenciare exemplare ale ghidurilor programelor pentru persoanele cu antecedente în toxicomanie (Jilava, Ploieşti şi Poarta Albă), persoane agresive (Timişoara, Satu Mare şi Bistriţa), persoane vârstnice (Brăila, Arad şi Vaslui), persoane care au săvârşit agresiuni sexuale (Gherla, Iaşi şi Galaţi), persoane cu risc de suicid (Arad, Baia Mare şi Oradea) şi persoane cu afecţiuni psihice (Rahova, Galaţi şi Penitenciarul Spital Poarta Albă). Toate aceste programe au fost realizate de specialiştii din ANP şi din unităţile penitenciare şi sunt monitorizate de cei din Serviciul Asistenţă Psihosocială din ANP.
Strategia de reinserţie socială
Zilele trecute s-a alcătuit un grup de lucru care să evalueze situaţia existentă pe baza căreia, până în iunie 2009, aşa cum arătam mai sus, se va elabora o strategie de reinserţie socială.
Din grup fac parte educatori (Colibaşi, Tulcea, Timişoara, Penitenciar Spital Colibaşi), asistenţi sociali (Iaşi, Craiova şi Baia Mare), psihologi (Centrul de Reeducare Buziaş), preoţi (SNPAP Tg. Ocna şi Miercurea Ciuc), şefi servicii (Gherla şi Baia Mare), directori adjuncţi (Arad, Botoşani, Colibaşi, Codlea şi Jilava), directori (Târgşor, Buziaş, Centru de ReeducareTârgu Ocna) şi Bejan Cătălin. În total 21 de oameni care vor avea obligaţia de a pune degetul pe rana acestui domeniu de activitate. Vor avea responsabilitatea de a identifica toate problemele cu care se confruntă lucrătorii din educaţie şi asistenţă psihosocială şi de a găsi soluţii realiste pentru a împinge lucrurile mai departe.
Pentru că unii întocmesc Dosare de educaţie şi asistenţă psihosocială deţinuţilor nou depuşi, alţii nu; unii le trimit în transfer împreună cu deţinutul, alţii nu; unii le înregistrează, alţii nu; unii le completează, alţii nu; unii anexează Procesul-verbal de instructaj împotriva electrocutării, alţii nu; unii întocmesc Fişa opis, alţii nu. Unii urmează procedurile din manual, alţii nu; unii încă mai fac serviciu sâmbătă şi duminică, alţii nu; unii întocmesc tabele cu deţinuţii care participă la activităţi în club, alţii nu; unii şcolarizează deţinuţi cu grad sporit de risc, alţii nu.
Sigur că existenţa Strategiei de reinserţie socială nu va fi o garanţie a reuşitei pentru că sunt şi în prezent instrumente de lucru unice pentru unităţile penitenciare dar nu toţi le aplică (Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială, Manualul de proceduri, Fişa postului etc.). Pe de altă parte, este foarte posibil ca strategia în sine să nu fie una de succes sau să nu fie timp de implementare având în vedere că şi alte strategii sau planuri, bune sau bunicele, au fost înlăturate imediat ce capii ANP-ului au fost schimbaţi. Deşi unii vor spune că nu toţi componenţii grupului de lucru sunt avizaţi, iar Bejan cu atât mai puţin, să le acordăm totuşi puţin credit şi mai mult ajutor. Cine ştie? Poate de data asta e cu noroc.

