Afaceri de familie

Pe vremuri, tot aici pe blog, am mai postat un articol despre directorul de la Codlea. Era vorba despre lipsa de comunicare dintre el si subordonati. La vremea aceea, Dl. Dumitrache ne-a transmis un lung drept la replica, pe care l-am si publicat, cu multe argumente patimase, pro si contra.

Am inteles fara greutate ca omul era profund afectat de situatia creata, ceea ce este de inteles, nimanui nu-i convine sa fie contestat, mai ales sa fie expus in piata publica, cu toate bunele si relele lui.

De data asta, reactia la schimbarea din functie a directorului de la Codlea pare sa fie mai degraba una favorabila lui, ceea ce dovedeste ca pana la urma a fost totusi un director daca nu iubit, apreciat in orice caz de catre multi dintre fostii subordonati. Nu stiu care este motivul real al schimbarii, pe de o parte nu sunt in posesia unor informatii complete, pe de alta parte este foarte greu sa fii obiectiv de departe.

Ce stiu cu certitudine este faptul ca in sistemul penitenciar sunt directori de unitati cu mult sub nivelul Dlui Dumitrache, a caror incompetenta sau rea credinta, desi sare pur si simplu in ochi, nu pare sa deranjeze in niciun fel spranceana acerba a "factorilor de decizie", ceea ce naste, evident, multe si indreptatite semne de intrebare.

Toata aceasta situatie ma duce cu gandul - pentru a cata oara?! - la doua aspecte semnificative, specifice sistemului penitenciar:

1. Nu competenta sau incompetenta unui director sta la baza numirii ori mentinerii lui in functie.
2. Angajatii accepta aceasta stare de fapt ca pe o fatalitate, bucurandu-se probabil in sinea lor ca nu sunt "atinsi" in mod direct de "virusul" care bantuie sistemul ( hiar daca exista o secure deasupra fiecarui cap si putini au scapat necrestati inca!).

Fara indoiala ca cei care au proptele politice reusesc sa ramana in picioare indiferent de viteza sau directia din care bate vantul si gandindu-ma cu mare tristete la cata energie trebuie sa depuna aceste personaje pentru a se mentine "in sa", in dauna activitatii pentru care sunt platiti, nu ma mai intreb de ce ne merge noua atat de bine pe meleagurile mioritice.

Ma intreb, insa, altceva, daca Dumitrache era incompetent sau a comis lucruri reprobabile la Codlea de ce a mai fost trimis la Tichilesti (dupa cum am auzit)?! Si daca Dumitrache era capabil si n-a comis lucruri reprobabile de ce accepta o decizie nedreapta asteptand, dupa cum se obisnuieste, schimbarea, oricare ar fi ea?!

Vocile lui Dumitrache

Nu mi-am dezvăluit identitatea pentru a face notă discordantă faţă de ceilalţi care scriu pe acest blog, ci pentru că este ceva normal "să ne vedem” şi "să ne asumăm cele spuse", asa ne avertiza barbateste, zilele trecute, dl comisar şef Marian Dumitrache - directorul Penitenciarului Codlea.
.
Prima intrebare este cu cine se razboieste dl Dumitrache, care nu are nimic sa-si reproseze. Apar sistemul, precizeaza dumnealui. Mai precis apara ceafa aia "sanatoasa" a sistemului la care sare perfid blogul, de cateva luni bune incoace.
.
Nu cunosc situatia penitenciarului Codlea in detaliu, dar sunt tentat sa cred ca este o unitate unde lucrurile merg mai bine decat in alte parti. Punand insa capat la capat comentariile inregistrate la adresa comandantului, trag fara greutate concluzia ca la Codlea este in primul rand o problema de comunicare.

.

Sa presupunem ca dl Iosif in persoana - pe vremea cand tot "construia" la sistemul penitenciar, suna la Codlea si-si exprima cu binecunoscuta-i eleganta, nemultumirea. Aveti perfecta dreptate dle director general, este de presupus ca ar fi raspuns dl Dumitrache, sa traiti am inteles, ar fi continuat coplesit de neliniste domnia sa chiar daca, imediat dupa asezarea telefonului in teaca, dl Dumitrache s-ar fi racorit in sinea lui cu bine cunoscutul "uite ba si dobitocul asta ce pretentii absurde are".
.
Vocea asta interioara exprima in REALITATE ceea ce gandeste cu adevarat dl Dumitrache despre seful cu pricina. Cealalta voce, aia cu care s-a invatat sa se descurce in viata, minte ori de cate ori este nevoie, minte de atata timp incat la un moment dat nici nu se mai poate alege adevarul de minciuna.
.
Acesta este motivul pentru care s-a nascut acest blog dle Dumitrache si nu dorinta de putere, respectiv de manipulare. Despre exercitiul acesta discutam noi la infintarea blogului, pentru ca in sistemul penitenciar romanesc se minte de atata vreme, cu atat de multa sinceritate incat avem cu totii nevoie de anonimatul asta sub obladuirea caruia sa invatam incet, incet sa rostim adevarul!
.
Chiar aşa de ,,rahat” a devenit sistemul penitenciar? - se lamenteaza sincer indignat dl Dumitrache. Asa de "rahat" incat orice subaltern sa aiba ocazia sa-si exprime parerea sau nemultumirea?

.
A ce va miroase dle Dumitrache sistemul penitenciar cand se faceau cadou functiile de conducere, cand prostia si abuzurile si paranoia erau rasplatite cu salarii indecente, cand se masluiau concursuri, cand se faceau "blaturi' cu detinutii, cand se ascundeau ilegalitatile, cand se risipea sau fura averea sistemului, cand se sarbatorea esecul, cand ai nostri ii vanau pe ai lor si invers, cand solutiile sau ideile de valoare erau sanctionate, cand primele si recompensele se acordau dupa cum dorea muschiul unui sef ? A apa de trandafiri?
.
Au fost nenumarate dati cand am fost nemultumit sau indignat de-a dreptul citind anumite comentarii. S-a intamplat de asemenea sa nu fiu intotdeauna de acord cu postarile "colegilor" mei de blog (si invers!), dar daca vroiam sa ma aud numai pe mine, ma retrageam elegant in padure si traiam linistit pana la adanci batraneti.

.

Poate ca acuzele inregistrate la adresa dumneavoastra, sau macar o parte dintre ele, au fost neadevarate. Poate ca sub obladuirea anonimatului unii dintre colegii nostri exagereaza, defaimeaza ori contesata din pura rautate dar SI acestia suntem noi, penitenciarele iar "minerii" nu trebuie sa ramana de caruta dle Dumitrache!
.
Nu, nu e simplu sa "stai in tribuna si sa comentezi", e un fel de tura a doua sau a treia, sunt orele noastre suplimentare care se adauga la lupta de zi cu zi, lupta cu sistemul, lupta cu noi insine. Dar dati-ne dumneavoastra exemplul acela pozitiv de care avem atata nevoie, invatati-ne sa fim dupa cum spuneti corecti, morali, invatati-ne sa ne analizam atitudinea şi să dam dovadă de discernământ.

.
Si incepeti cu dumneavoastra, acolo la Codlea, unde daca nu le auziti (sau nu vreti sa le auziti) nemultumirile exista si este greu de crezut ca macar o parte dintre ele nu sunt justificate. Pentru ca, pe langa privilegiul de a putea vorbi, sefii au si obligatia de a asculta si de a gasi solutii.