Primele
Primul articol despre Penitenciarul Giurgiu a avut drept subiect modul discreţionar şi netransparent în care sunt acordate primele. Veşnic prilej de sfadă între conducerea unităţilor şi sindicate, împărţirea primelor a ajuns în presa locală şi în Penifest. Până la urmă, Florentin Muscalu, directorul adjunct, şi Adrian Comoreanu, liderul de sindicat, au făcut pace. Nu înainte ca numitul director adjunct să dispună alarmarea unităţii în scopul beştelirii sindicalistului.
Cu acel prilej Muscalu, directorul adjunct a condus ostilităţile cu acceptul lui Adrian Dicu, procurorul - director. S-a recitat din blog, din presa locală şi din părerile celor interesaţi. Micuţul tribunal al poporului nu s-a manifestat conform aşteptărilor muscalilor. După acest eveniment s-a aşternut o linişte tensionată, şi aşa s-a terminat actul întâi.
Comentatorii
Acum câteva zile Pălmaşul, colegul nostru de blog, a scris şi el despre Penitenciarul Giurgiu şi situaţia de acolo. Adjunctul Muscalu şi prietenul din cătănie Vasile Neagu au fost obiectul articolului. Am văzut cam cum stă treaba cu avansarea şi cu cariera, am văzut cam ce face grupa de intervenţie din ordinul şefilor cheflii, ştim acum şi cam ce se întâmplă pe la resurse umane.
Comentariile, şi trebuie să scriu despre asta că doar din vina experimentului meu aitist cu moderarea comentariilor s-au pierdut, au fost de pe două poziţii adverse. De data asta conducerea a fost reprezentată şi bine apărată. Primul comentariu deja stabilea, greşit din câte ştiu eu, numele celui care a trădat de această dată neprihănita conducere. După ce am rezolvat problema tehnică, cu urecheala de rigoare, au reapărut şi comentatorii anti şi cei anti-anti, pentru că nimeni nu mai e zilele astea pro.
Sipistul
Dar bătălia nu a fost doar virtuală. A doua zi, Vasile Neagu, sipistul reformat, a atacat frontal la intrarea în serviciu a escortelor. A 'demontat' acuzaţiile aduse în articolul publicat pe blog. A demonstrat cu uşurinţă că nu era căpitan ci locotenent când a venit de la armată. A demonstrat necredincioşilor că prin 2006 nu mai era sipist pentru că i se desfiinţase serviciul de spionaj. Sigur, restul e valabil, dar supărarea lui Neagu rămâne.
Din reflex, l-a acuzat tot pe Adrian Comoreanu de impietate şi, i-a dat de înţeles că astfel de 'incidente de securitate', care ating onoarea conducerii puşcăriei, nu vor fi tolerate. La numai câteva minute Comoreanu, din agent evidenţă deţinuţi, s-a trezit Rambo-ul care trebuia să apere (2) doi ofiţeri şi (3) trei deţinuţi care se întâlneau cu liceeni din localitate ca să facă imagine penitenciarului.
Imaginea
Dacă-i ordin cu plăcere, mai ales că, sub semnătură lui Neagu, era prevăzută chiar şi tehnica pe care Comoreanu va trebui să o ridice de la magazie: pistol mitraliera, baston, catuse, spray cu gaze lacrimogene, telefon. Nu că n-ar fi ştiut. Aşa se face că inamicii liceeni şi deţinuţii vizitatori au fost protejaţi de sindicalistul înarmat până în dinţii. Deţinuţii model, au fost escortaţi şi de directorul adjunct pentru educaţie, care îi mai plimbase prin libertate, fără să poarte nici măcare deja celebrul şi inutilul baston de cauciuc, cu numai câteva zile înainte.
Nu'ş ce să zic. O fi fost o misiune normală, aşa după 14 ani, şi cu modificarea pe genunchi a documentelor de organizare a misiunii de escortare. Cum am mai văzut cazuri similare nu prea cred.
Link-uri utile:


