Au absolvit Academia de Poliţie în 1995. Au lucrat pe funcţii de execuţie mulţi ani, în câteva penitenciare, iar în prezent sunt şeful Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, respectiv al Direcţiei Educaţie şi Asistenţă Psihosocială.
Marian Stancovici şi Cătălin Bejan s-au înscris la concurs pentru a fi confirmaţi în funcţie.
Stancovici. Director adjunct, mai apoi, director de unitate, a avut şi susţinători şi opozanţi, dar cel mai important lucru este că nu a trecut neobservat prin curţile penitenciarelor Ploieşti, Mărgineni şi Jilava. O perioadă dificilă a traversat-o la Ploieşti, când a fost în mijlocul unui scandal cu directorul de atunci, procurorul Stasie.
De la Mărgineni a plecat la ordin fiind expediat la Jilava. A candidat la postul de director, vacant după revocarea din funcţie a fostului director, şi a câştigat. După nici 2 ani, a fost împuternicit la şefia Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, în urma pensionării lui Cornel Vizitiu.
Bejan. Ofiţer la Biroul Juridic din ANP, a fost numit director la Penitenciarul Poarta Albă. O misiune dificilă având în vedere că a preluat o situaţie complicată (conflicte între angajaţi, clanuri puternice în rândul deţinuţilor, afaceri dubioase la nivel înalt). Şi a făcut faţă.
De la Mărgineni a plecat la ordin fiind expediat la Jilava. A candidat la postul de director, vacant după revocarea din funcţie a fostului director, şi a câştigat. După nici 2 ani, a fost împuternicit la şefia Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, în urma pensionării lui Cornel Vizitiu.
Bejan. Ofiţer la Biroul Juridic din ANP, a fost numit director la Penitenciarul Poarta Albă. O misiune dificilă având în vedere că a preluat o situaţie complicată (conflicte între angajaţi, clanuri puternice în rândul deţinuţilor, afaceri dubioase la nivel înalt). Şi a făcut faţă..
În urma mai multor evadări şi părăsiri ale punctelor de lucru, a fost schimbat din funcţie. A cerut să fie mutat pe un alt post în cadrul aceleiaşi unităţi şi, pentru o vreme, a fost educator.
Ulterior a fost împuternicit director adjunct pentru Educaţie şi Asistenţă Psihosocială la Penitenciarul Poarta Albă, iar în vara acestui an a fost împuternicit director la Direcţia Educaţie şi Asistenţă Psihosocială.
Reacţii. Dacă în cazul lui Stancovici, majorităţii i s-a părut firească împuternicirea în funcţia de şef direcţie, împuternicirea lui Bejan a stârnit reacţii diverse. Pe blog s-au postat zeci de comentarii unele pro, altele contra. În timp ce Stancovici are specialitatea celor pe care îi coordonează, faptul că Bejan nu a fost educator (dar nici „pazist” nu este) şi conduce sectorul educativ a fost greu de acceptat de către educatori. Cei din sectorul operativ probabil s-au amuzat copios.
Aşteptări. Mulţi consideră că Stancovici este un profesionist foarte bun. Pe de altă parte, nu „stă în faţă”, preferând să îl promoveze pe Ilie Constantin, adjunctul său. Chiar a cedat sporul de 50% în favoarea acestuia, încercând probabil să şi-l apropie, să-şi construiască o echipă.
Bejan nu are experienţă în educaţie şi, ca director, s-a orientat pe logistică şi pază mai mult decât în orice alt domeniu de activitate, cunoscând poate prea puţine lucruri despre programe, dosare de evaluare, consiliere psihologică etc. În plus, educaţia în penitenciare este în derivă şi la nivel central domneşte confuzia. E nevoie de o persoană determinată pentru a instaura ordinea şi disciplina în ANP (în sfera sa de responsabilitate) în primul rând; pentru a produce schimbări esenţiale în mentalitatea celor din teritoriu; pentru a da prestanţă acestui sector de activitate ş.a.m.d.
Epilog. Faptul că sunt candidaţi unici, ne face sarcina mai uşoară. Trebuie să demonstreze că sunt capabili. Articolul de faţă nu se vrea nici pro, nici contra Marian Stancovici sau Cătălin Bejan. Sigur, că va provoca un dialog între cei care îi cunosc mai bine şi cei care au avut doar o scurtă experienţă legată de ei sau au mai auzit câte ceva.
În urma mai multor evadări şi părăsiri ale punctelor de lucru, a fost schimbat din funcţie. A cerut să fie mutat pe un alt post în cadrul aceleiaşi unităţi şi, pentru o vreme, a fost educator.
Ulterior a fost împuternicit director adjunct pentru Educaţie şi Asistenţă Psihosocială la Penitenciarul Poarta Albă, iar în vara acestui an a fost împuternicit director la Direcţia Educaţie şi Asistenţă Psihosocială.
Reacţii. Dacă în cazul lui Stancovici, majorităţii i s-a părut firească împuternicirea în funcţia de şef direcţie, împuternicirea lui Bejan a stârnit reacţii diverse. Pe blog s-au postat zeci de comentarii unele pro, altele contra. În timp ce Stancovici are specialitatea celor pe care îi coordonează, faptul că Bejan nu a fost educator (dar nici „pazist” nu este) şi conduce sectorul educativ a fost greu de acceptat de către educatori. Cei din sectorul operativ probabil s-au amuzat copios.
Aşteptări. Mulţi consideră că Stancovici este un profesionist foarte bun. Pe de altă parte, nu „stă în faţă”, preferând să îl promoveze pe Ilie Constantin, adjunctul său. Chiar a cedat sporul de 50% în favoarea acestuia, încercând probabil să şi-l apropie, să-şi construiască o echipă.
Bejan nu are experienţă în educaţie şi, ca director, s-a orientat pe logistică şi pază mai mult decât în orice alt domeniu de activitate, cunoscând poate prea puţine lucruri despre programe, dosare de evaluare, consiliere psihologică etc. În plus, educaţia în penitenciare este în derivă şi la nivel central domneşte confuzia. E nevoie de o persoană determinată pentru a instaura ordinea şi disciplina în ANP (în sfera sa de responsabilitate) în primul rând; pentru a produce schimbări esenţiale în mentalitatea celor din teritoriu; pentru a da prestanţă acestui sector de activitate ş.a.m.d.
Epilog. Faptul că sunt candidaţi unici, ne face sarcina mai uşoară. Trebuie să demonstreze că sunt capabili. Articolul de faţă nu se vrea nici pro, nici contra Marian Stancovici sau Cătălin Bejan. Sigur, că va provoca un dialog între cei care îi cunosc mai bine şi cei care au avut doar o scurtă experienţă legată de ei sau au mai auzit câte ceva.
