Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 24 martie 2010

Pe feed – back negativ

By prisonworker, 23.03.2010
via blogpenifest@gmail.com

Aş fi vrut să scriu acest articol vorbindu-vă de diminuarea riscului de recidivă la 50% dintre deţinuţi, de existenţa unui serviciu puternic de reintegrare socială, acceptat de “pază”, de probaţiune, de comunităţile locale. Mi-aş fi dorit ca formarea profesională a lucrătorilor de penitenciare să se fi realizat deja, în funcţie de profilul unităţilor, de vârsta persoanelor private de libertate, de tipul de infracţiuni săvârşite, de profilul psiho-moral al infractorilor. Nu pot să fac asta, deoarece suntem încă puberii sistemului penitenciar.

S-au făcut paşi importanţi, standardizarea domeniului a evoluat mult, au apărut programe specifice de intervenţie, Direcţia Reintegrare Socială încearcă să îşi asume un rol de îndrumare şi ghidare, implicând mai mult sau mai puţin consultarea celor din teritoriu, se încearcă din ce în ce mai des aducerea unor oameni cu referinţe bune la DRS, dar repet, asta nu e încă suficient. Şi, pentru a fi oneşti până la capăt, munca noastră este sprijinită îndeaproape de proiectele celor de la programe şi cooperare, respectiv de cei de la mass-media şi relaţii publice.

Mă gândeam în aceste zile, impulsionat şi de un mentor pe care îl stimez foarte mult, ce am putea invoca în favoarea reintegrării. Dacă doar aş enumera reuşitele ce pot fi puse în “responsabilitatea” reintegrării sociale, aş putea fi acuzat de subiectivate. Voi încerca un exerciţiu interesant – voi “demonta” din proprie iniţiativă orice presupusă laudă a noastră (lucrând, vorba unui prieten pe feed-back negativ) – lăsând cititorii să argumenteze în favoarea sau defavoarea celor de mai jos.

„Succesuri” prea puţine

Îmi este foarte drag exemplul real al unui deţinut, multi - recidivist, crescut la un centru pentru copii orfani, analfabet, fără adăpost, fără susţinere din partea cuiva, deci cu risc de recidivă maxim care, odată ajuns în unitatea noastră, a învăţat carte, a obţinut o diplomă de calificare, a învăţat să locuiască. La liberare, îi găsisem un adăpost, cu ajutorul unei fundaţii, un loc de muncă (e adevărat, nu în domeniul în care obţinuse diploma.

Au trecut 5 ani de la liberarea sa, lucrează în construcţii, şi-a regăsit fratele, are o prietenă şi, de câte ori mă întâlnesc cu el pe stradă, îşi aduce aminte de ceva care nu credeam să aibă un rol atât de mare în „planul de intervenţie” (care nu exista în acea perioadă în forma elaborată de astăzi): „Domnu căpitan, mai ţineţi minte când eraţi la permanenţă şi jucam şah?” Nu cred că făcusem asta mai mult de 3-4 ori (ne plăcea şahul la amândoi), îi dădusem şi o carte „Problematica finalurilor în şah”, pe care a ţinut să o „lege”, să aibă grijă de ea şi să mi-o înapoieze în formă îmbunătăţită. M-ar durea să îl văd din nou încarcerat. Au trecut 5 ani şi e AFARĂ.

Feed - backul negativ – e prea puţin un singur exemplu. Desigur, pot fi invocate nenumărate cazuri de succes, dar acolo unde există un alt nivel de educaţie, susţinerea familiei şamd. Nu le aduc în discuţie pe acestea, deoarece aici feed - backul negativ ar suna cam aşa – meritul pentru reuşita re-inserţiei se datorează in acele cazuri familiei, resurselor proprii ale deţinutului, şi mai puţin penitenciarului. Discutabilă dilemă.

Presiunea informală a camerei versus timpul din afara camerei

Oricât de elaborat ar fi un program educaţional sau terapeutic, oricât suflet ar pune cei care desfăşoară în mod direct activităţile directe cu deţinuţii, timpul petrecut în spaţiul informal, mai mereu antisocial, dominat de violenţă emoţională şi nu de puţine ori fizică e net în favoarea timpului petrecut în afara camerei de deţinere. Numărul spaţiilor, numărul specialiştilor, infrastructura penitenciarelor, birocraţia excesivă şi, nu în ultimul rând, mentalitatea noastră, a lucrătorilor de penitenciare, ne face să ne punem piedici singuri.

Imagine, de dragul imaginii

Am mai spus-o, ne păcălim singuri dacă ascundem praful sub covor şi mediatizăm ceea ce e vizibil şi comod – baloane, mărţişoare, mişcare, culori, spectacole, concerte. În societatea românească, efortul constant al psihologului implicat şi empatic, al chirurgului priceput, al poliţistului corect, al profesorului model, al supraveghetorului vertical cad adesea în umbră. Colegii care se ocupă de imagine sunt profesionişti, bine-intenţionaţi şi au dezvoltat o relaţie normală cu mass-media, dar ţine de noi, de celelalte sectoare de a le comunica ceea ce dorim să mediatizăm.

Lipsa continuităţii

Există o ruptură gravă între activităţile din perioada detenţie şi cele post – detenţie. Probaţiunea nu are baza legală de a continua munca din ce în ce mai elaborată a specialiştilor din penitenciare. Degeaba şcolarizezi, califici, induci abilităţi de comunicare şi relaţionare unui deţinut, dacă „afară” nu beneficiază sprijin.

Două instituţii?

Puţinele cercetări legate de comunicarea internă induc o ipoteză destul de palpabilă. Cele două funcţii principale ale sistemului penitenciar, „paza” şi „reintegrarea” se comportă adesea precum două instituţii distincte, cu viziune diferită, scopuri diferite, mentalităţi diferite, moduri de acţiune diferite. Nici una din cele două componente ale sistemului nu e responsabilă pentru această stare de fapt.

Factorii de decizie au două alternative pentru a soluţiona această problemă. Fie intensifică eforturile de îmbunătăţire a comunicării interne, de cunoaştere reciprocă, de înţelegere a specificului activităţii fiecăruia, fie externalizează una din funcţii, normalizând în final un spaţiu dominat de agresivitate, fie ea de esenţă „puritană” sau grobiana”.

***

Dincolo de planuri, strategii, dosare, hârtii, cred că pornind de la exemplul acelui banal meci de şah cu deţinutul fără şansă, ar trebui să valorificăm potenţialul terapeutic al lucrurilor care îi leagă pe oameni. Cineva spunea că „religia îi separă pe oameni, dar îi apropie credinţa”.

Un meci de şah, muzica, psihologia sau religia pot fi, în egală măsură, resurse terapeutice dar şi surse de frustrare. Fiecare din noi avem ceva de oferit, aşa cum fiecare din noi avem, în egală măsură, nevoia de a primi. Uneori asta distruge, alteori poate să facă minuni. Să învăţăm să fim responsabili cu ceea ce putem oferi.

43 comentarii:

Anonim spunea...

BATE UN VANT DE SCHIMBARE:"Gianina Crăciun, director la Penitenciarului pentru minori din Tichileşti- Brăila."....."Subcomisarul Daniel Ţugmeanu este, începând din această lună, noul director al Penitenciarului Bârcea Mare." ...URMEAZA SI LA MARGINENI?

Inima de leu spunea...

Toata admiratia pentru pasiunea si devotamentul tau profesional, Prisonworker!

mihai virgolici spunea...

daca joci sah cu un detinut si nu este trecut in program ca activitate sau ca metoda dai ocazia unui sef zelos sa te trimita in comisia de disciplina.

noroc cu comisia de disciplina care a inteles contextul si mesajul jocului de sah. vorbesc din propria experienta.

sistemul nu are putere si curajul de a accepta greselile. se merge pe principiu, "noi nu grsim niciodata". nu ca am fi perfecti sau stim ce vrem, ci pt ca nu este nimeni sa ne traga de maneca.

oare isi va mai aduce aminte burlibasa ce a spus in momentul investirii?- daca va sanctiona pe cineva si se va dovedi ca nu a fost corect isi va depune demisia?
pai eu il rog sa aiba pretentii si de la oamenii din preajma sa.

Anonim spunea...

Atat timp cat or sa fie imputerniciti directori EAP si sefi servicii veniti de aiurea si care habar n-au ce e cu ei totul o sa fie o utopie. In tot sistemul reintegrarii sociale e o mare brambureala, sunt promovate non-valorile, 50 la suta se da la oamenii de casa, iar in cei care muncesc se loveste sistematic.Quo vadis!

Anonim spunea...

Jocul de sah este o terapie si in conceptia psihologului Mihai Virgolici de la Galati, motiv ptr.care il joaca pe unde apuca: cluburile de pe sectii, garderoba, etc., toate acestea in timpul programului de lucru in care ar trebui sa desfasoare diferite programe cu detinutii.
Daca te vei uita lucratorule de penitenciare pe un comentariu tinand de un alt articol nu prea vechi- de ieri, vei observa cum MV isi varsa naduful pe toti cei care i-a avut in fruntea SRS si a unitatii in general. Toti sunt prosti, el destept.
Cu scuzele de rigoare, in dec.2009 s-a inaugurat Clubul ppl construit cu fonduri europene, un spatiu unde mi-ar place sa lucrez, dar pe care MV refuza sa-l foloseasca pe motiv ca cineva trebuie sa-i aduca ppl la club ori diverse alte motive
Problema este ca nu mai intelege omul care este rolul vostru, sa faceti terapie si sa ajutati la reintegrarea ppl sau sa va prefaceti ca faceti ceva, ca Mihai.
Cred ca daca ar fi platit pe criterii de performanta s-ar schimba sistemul.Este mult mai simplu sa dai vina pe probatiune, pe societate in general ca nu are grija de detinutul care se libereaza, motivand ca treaba ta se sfarseste la poarta unitatii.

Cred ca toata lumea ar trebui platita in acest mod, ce spui Huggin.

Anonim spunea...

Una e sa scoti detinutii la competitii de sah (ceea ce e foarte ok) si alta e sa personalizezi o partida de sah cu un detinut. In stilul nostru clasic, varianta din urma poate fi interpretata ca fiind o apropiere "neregulamentara" fata de un detinut. Daca cel care face acest gest isi asuma asta in vazul tuturor (mai ales in raport de un detinut de la care, din cate inteleg, nu avea ce avantaje putea sa obitna), cred ca nu e ceva gresit.

Anonim spunea...

Atata vreme cat sistemul penitenciar va zace in propria-i ipocrizie, nu avem nicio sansa. Atata vreme cat se propovaduieste reintegrarea sociala ca functie esentiala a sistemului si noi investim in paza si in informatica, de pilda, vorbim degeaba. Atata vreme cat declari obiective strategice contradictorii( cresterea sigurantei in dauna libertatii de miscare si a educatiei) iarasi nu avem vreo sansa. Cata vreme mentinem in fruntea multor penitenciare si in fruntea sectoarelor paza oameni invechiti, cu conceptii retrograde, nu putem avea pretentii. Cata vreme ANP va continua sa sanctioneze oameni pentru simple parasiri de locuri de munca, nu facem decat sa stimulam zelul pagubos al celor din paza. Cata vreme ne risipim fortele pe probleme ridicole care si-ar putea gasi solutia foarte usor(gen telefoane mobile,droguri, cine le baga, cum le baga, suspiciuni asupra tuturor cadrelor etc), doar ca sa -si justifice cei cativa sefi din paza activitatea de mari manageri, vom fi vesnic mediocri. Uneori ma intreb cat de naivi putem fi neavand puterea sa vedem adevaratele probleme din sistem. Cârpim, lucrăm după ureche sau după bunul gust, tolerăm prostia şi incompetenţa,folosim în continuare jumătăţile de măsură, promovăm in continuare nonvalori pe bază de afinităţi de vârstă, scoli de Baneasa şi recomandări politice si ne mai intrebam de ce merg lucrurile atat de prost?

Anonim spunea...

o parere personala: raca asta dintre paza si reeducare a aparut in timp si se perpetueaza din cauza unor foste sau actuale cadre de la srs care scoteau sau scot detinutii la unele activitati si care sub diferite pretexte plecau de la locul activitatii lasand doar colegul de la paza care trebuia sa ii si bage inapoi la camera la sfarsitul activitatii srs bifand efectuarea activitatii.

Anonim spunea...

Directia Reintegrare Sociala, cuibul de idoli al lui Huginn.De ce ii lauzi atat? Cei de la cooperare merita, dar acolo se ajunge pe corecte si trebuie sa fii eficient, pe cand la draga ta de directie ajung pilosii.

Huginn spunea...

@ 24.03.2010, 09:53:00

Articolul e scris de prisonworker. Subsemnatul nu are decat o simpatie declarata pentru directia care merita mai multa atentie si mai multa implicare. Cred insa ca toate domeniile sunt importante daca vrem sa obtinem rezultate si fac alergie la competitia asta prosteasca intre sectoare de activitate și corpuri profesionale.

Anonim spunea...

Pentru 07.59

Lasand deoparte celelalte rautati insiruite de tine, te intreb un singur lucru: plata salariilor (despre care vorbesti cu atata patos si "cunostinta" de cauza) sa aiba la baza aceleasi "criterii de performanta" care se folosesc pentru evaluarea fepeseseului si acordarea calificativului anual sau sa fie "criteriile" dupa care se acorda "cinzeciullasuta"?

Mai istetule, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea, evaluat pe acele "criterii", sa ti se para mare salariul minim pe economie. :)

Huginn spunea...

@ 24.03.2010, 09:57:00

Multumesc pentru intelegere si pentru ajutor.

09.57 spunea...

:) Cu placere!

Anonim spunea...

Ti-a făcut plăcere să te dai din nou destept pe blog? Nu eşti, nu eşti, 9.57.

Anonim spunea...

Huginn, reintegrarea socială e un fâs, iar sefii lor sunt fâsâitori de frunte. Prisonworker e un prinzător de fâsuri. Bine că nu ai fost tu. Mă miram să fii atât de linguşitor.

Anonim spunea...

@ Prisonworker

Felicitari pentru articol! Daca lucrezi in sistem, indiferent in care din cele doua "institutii", ma bucur si sunt onorat ca am asemenea colegi.

Anonim spunea...

Ma ridic in picioare si ma urc si pe scaun ca sa-l aplaud pe autor. De acolo ma urc pe masa si dansez lasciv.

P.S.: Cautati-ma la 9.57. Sunt eu, un haiduc. Si nu vreau sa zic nimic.

Anonim spunea...

Nu stiu ce e asa de complicat. Imi aduceti detinutul, joc un sah cu el si apoi il duceti inapoi.

Huginn spunea...

@ 24.03.2010, 10:19:00

Da, cred. E usor cand ti se rupe de motivul pentru care ti se alimenteaza cardul pe 10 în fiecare lună. Totul e un fâs în cazul ăsta.

Anonim spunea...

@ 10.16 si 10.31

Bine ca esti tu destept! Dansand pe masa, zvarcolindu-te pe dedesubt, facand orice doar sa fii si tu bagat in seama. Uite, de data asta ti-a fost indeplinita dorinta. Cu toate ca de bagat, vorba intre noi fie, ai fost bagat... tot timpul.

Trebuia sa aiba blogul asta si un clovn, iar tu, "sacrificandu-te", ti-ai asumat rolul asta ingrat.

Aplaudati-l si pe clovn, dragi colegi, ca altfel crapa de invidie.

Anonim spunea...

Pentru puritani totul e un fas.

Anonim spunea...

Pentru Mihai Vîrgolici.

Nu mai denigrezi comisia de disciplină cum făceai în trecut.
Sunt convins că sunt multe de spus, din partea ta binenţeles.

Burlibaşa nu are voie să sancţioneze decât la propunerea comisiei, aşa că mai uşor cu pianul pe scări. Tipul e prea deştept ca să se aplece la nivelul tău, adică ai ajuns prea jos şi nu cred că vei reuşi să te mai ridici vreodată, deoarece acolo este locul tău.
În rest Mihai, lasă oamenii să-şi facă treaba şi nu-i mai trage în jos în mocirla în care singur te-ai băgat. Valabil ptr.: Samoniuc, Vlad, Lupuţoc, Penelopa, etc.

THEO spunea...

Sincer nu stiu de unde vine aceasta permanenta lupta intre PAZA si REEDUCARE, sau cum i-o fi zicand acum,poate de cand exista puscarii in Romania,intretinerea acestei lupte insa este un rau pe care ni-l facem singuri noua,ppl-ilor si societatii care ne suporta ca sistem ,in intregimea sistemului (salariati si ppl-i).Cu cat mai multa activitate au cu atat mai putine greutati avem cu totii ,cu cat mai multa ordine ar fi in acest sistem cu atat ii ajutam mai mult, pentru ca ei au ajuns in situatia de ppl pentru ca au o problema cu a-si asuma responsabilitatea,cu a respecta autoritatea,legea și cu a avea o ordine in ganduri,in viata,in propria activitate și cel mai eficient ajutor ar fi ORDINE,ORDINE si iar ORDINE ,LITERA si SPIRITUL legii sa fie painea cea de toate zilele.

Bobby Fischer spunea...

Da, Theo, dar din pacate, problemele pe care le-ai insiruit ca fiind ale pepeleilor sunt si ale multora dintre cadre. Sunt cadre, colegi de-ai nostri, in care ne incredem si pe care ar trebui sa ne sprijinim, dar care au mult mai multa nevoie de reeducare decat pepeleii. Unii chiar de educare... Daca acesti "colegi", acum si aici, injumghie pe la spate, mi-e si teama sa ma gandesc cum s-ar comporta la o adica...

Cele mai importante probleme ale sistemului vin din lipsa de educatie, lipsa de cultura, lipsa moralitatii, lipsa onoarei, lipsa disciplinei, lipsa proportiilor si lipsa contactului cu realitatea.

Dar totusi, jos puritanismul! Pe ei, pe mama lor de moralisti si deontologi. Traiasca anarhia, mitocania, minciuna si lichelismul!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Stimati colegi!
Educatie vine de la educo, educare, ce inseamna crestere, dezvoltare. Daca nu aveti incredere in educatie, de ce va mai dati copiii la scoala? De ce atunci cand gresesc, nu-i inchideti intr-o camera? De ce vreti sa-i mai si invatati ce e binele si raul? De ce doar inchizandu-i, ei nu devin mai buni?

Doar pentru ca am avut sansa de a fi de cealalta parte a baricadei, nu inseamna ca suntem mai buni. Fiecare este important in aceasta munca. Nu e unul mai important decat altul.De unde atata nevoie de importanta?

Comentariul meu nu cred ca a fost pe placul cuiva. Altfel nu ar fi fost sters. Mai incerc.

Anonim spunea...

Draga Prisonworker,
Culegerile de la ANP sunt un mare fas. Ai citit Programul destinat ppl cu afctiuni psihice, scris de doamna Pripp? O mare dezamagire. Aproape intrega terapie este construita pe joc de rolș neadaptat situatiei specifice penitenciarelor cat si varstei beneficiarilor. In penitenciarul cu regim de maxima siguranta, cu un grup format din DPV -GSR, incearca sa faci psihoterapia prevazuta in aceast program elaborat de specialistii DRS. Ex: a)ppl aflati intro sala danseaza vals. La o bataie din palme schimba directia de deplasare.
b)doi cate doi ppl incerca sa sustina in aer, prin lovire cu mana , un balon .
c)ppl joaca atinsea. ppl se salveaza daca inainte de a fi atins prinde pe cineva de mana.
Ex. sunt multiple. Criteriile de selectie ridica deasemenea semne de intrebare. Este impus sa lucrezi cu ppl sub tratament psihiatric. Ce faci cand ppl ia neuroleptice la 7 si tu la 8 incepi sa lucrezi cu el?
Si ce nu a mai prevazut specialistii DRS este lipsa specialistilor pe care-i impune in constituirea echipelor multidisciplinare. Cu exceptia Programului destinat ppl cu rsc de suicit, toate impun echipe. Care echipe, doamna Pripp? Cu ce specialisti, ca ati uitat sa angajati. Cu un psiholog, un asistent social, un preot care sunt cuprinsi in toate programele elaborate de ANP.
Felicitari doamnei Corduneanu pentru Programul destinat ppl agresive. Este cel mai coerent si are o buna aplicabilitate.

Anonim spunea...

Mare dreptate, 21.50!
Aceste programe au fost facute de persoane neabilitate. Sunt foarte aiurea. Dar acum, daca s-au investit bani in ele...musai trebuie aplicate. Sunt asa de puerile, fara fundamentare, mult bla,bla. Cine lucreaza concret si ii mai si pasa, isi da seama ca aplicand asemenea programe devine penibil in fata ppl.

Prisonworker spunea...

"suntem încă puberii sistemului penitenciar"

Continutul programelor e perfectibil. Sunt de acord ca programul pentru agresivi e reusit - desi poate sunt putin subiectiv :) - nu cred ca pe penifest putem particulariza foarte mult discutia despre programe. Ele vor evolua si pe masura ce implicarea celor din teritoriu, personalizarea lor de catre cei care lucreaza efectiv cu acestea si feed-back-ul nostru va fi pe masura. Totul are un inceput si totul evolueaza. Sau, cel putin asa ar trebui sa fie.

Anonim spunea...

De unde atata incredere in cei de la drs? pe ce te bazezi? esti subiecti, dar poate ai motive sa fii.

Anonim spunea...

Draga Prisonworker,
Parerea mea este ca aceste programe vor "muri" asa. S-au investit ceva bani si trebuie justificati. Sunt de acoord ca cel mai reusit program e cel pentru diminuarea agresivitatii. Din pacate, lipsa de experienta in penitenciare a doamnei Pripp, si-a spus cuvantul. Programul pentru psihici e un fiasco. Daca il aplicam, cadem in latura ridicolului. Am incercat sa constitui ceva grupe, dar criteriile de selectie ma fac sa inteleg ca psihoterapia din acest program nu va putea fi aplicata pe grupul constituit pe baza criteriilor impuse de program. Si jocurile de rol sunt de-a dreptul puierile. Necazul nostru e ca specialistii cu putere de decizie vin din zona psiho-pedagogicului, ceea ce are mare influenta asupra deciziilor de natura psihologica. Se poate observa cu usurinta ca jocurile de rol sunt preluate de la clasele 1-4 si ceva din zona scolilor speciale.Pacat ca nu se intelege ca psiho-pedagogia nu e tot una cu psihologia. Sunt dezamagit de aceste programe. Sunt si execeptii: programul pt. agresivi. Cel pt. ppl cu tendinte suicidare , deasemenea, l-au complicat ca si cel pentru toxicomanie.Cred ca era mai util , ca in sistemul penitenciar, sa se mearga pe psihoterapii scurte, iar psihologul sa-si aleaga metodele si tehnicile de interventie terapeutice.

Anonim spunea...

@prisonworker

in viata daca tot oferi si nu primesti nimic in schimb, te saturi si renunti. nu poti sta tot pe feed /back negativ.cauti feed/back pozitiv.

Prisonworker spunea...

Pt. 24.03.2010, 22:33:00

Daca programele "mor asa", vina va fi impartita in trei - cei care au creat programe neviabile, cei care nu au fost in stare sa le aplice si cei care, fiind reprezentantii functiilor de suport ale sistemului nu au reusit:

- sa angajeze specialisti
- sa formeze specialisti
- sa creeze conditii materiale si de infrastructura pentru ca activitatea sa se desfasoare in bune conditii.

Cu privire la psihici, problema e mai complicata decat continutul unui program. Nu sunt psiholog, dar stim cu totii ca exista afectiuni psihice pentru care INCARCERAREA in sine e in antiteza cu demersul terapeutic.

Asta si incercam sa explic atunci cand am spus ca demersul terapeutic de 2 ore al unui psiholog implicat si empatic e anulat imediat ce detinutul reintra in camera, de cele mai multe ori.

A existat comunitatea terapeutica de la Rahova, unde s-a incercat la un moment dat crearea unei sectii doar pentru cei cu tulburari mai comportament sau de personalitate. Au existat si alte penitenciare cu demersuri incurajatoare in acest sens.

Dar, in opinia mea, psihicii, toxicomanii si agresorii sexuali sunt categorii de persoane private de libertate care necesita un alt tip de asistenta decat cel pe care sistemul penitenciar romanesc il poate oferi la ora actuala.

Infrastructura inadecvata, personalul insuficient si inexistenta formarii profesionale nu pot fi suplinite nici macar de cel mai reusit program scris pe hartie.

Anonim spunea...

sunt total de acord ca "pradatorii sexuali" cum sunt numiti in alte sisteme penitenciare merita un alt tratament.unul bazat pe cal.9mm tras de aproape exact in cap.acum vor sari iar puritanii si vor comenta dar nu au curajul sa recunoasca faptul ca asemenea specimene nu se vor "repara" niciodata si oricata consiliere psihologica ar face o victima trauma va ramana pe viata.

Anonim spunea...

Prisonu, m-ai dezamagit! Te credeam un luptator, un nonconformist, dar vad ca te conformezi repede la cei din anp. Ce ai patit? Chiar iti plac asa de mult? Sau nu crezi cu adevarat in reeducare?

Tu aplici programele trimise ? Sau vorbesti din teorii? Raspunsurile tale mi se par formale. Imi pare rau.Sa fii de acord cu tampeniile alea...

Anonim spunea...

Este adevarat ca Vargolici este un tip destept. Este si un bun psiholog. Cu toate acestea el nu este un penitenciarist convins. Inca nu s-a adaptat sistemului. Si sistemul il penalizeaza pentru asta. Lupta sa cu toti conducatorii penitenciarului galatean l-au facut personna non grata pentru multi. Eu l-as imputernici director SRS sa vedem cum ar evolua sectorul sub comanda sa. Ar merge mai bine treaba? S-ar face mai multe programe pe sectie? Ar fi o experienta inedita. Ar fi corect sa i se acorde si omului o sansa. Insa sistemul penitenciar functioneaza in mare parte dupa simpatii si pupincurism, nu acorda sanse celor sunt "nonafiliati".
Nu cred ca Varlam este mai bun ca Vargolici ca profesionist, dar s-a adaptat "corespunzator". Mihai noi am inteles ideea ta cu sahul! Chiar si ideea ta ca unii ppl care au consumat droguri sa spuna si altora din experientele lor este interesanta. Continua sa-ti faci meseria si poate v-a veni si ziua cand vei ajunge mai mult decat azi.
BUREBISTA SAID

Anonim spunea...

Mai Burebista,in locul lui Virgolici,mai bine te-ai imputernici tu singur director la educatie.Asa ai putea profita de ocazie si luand abecedarul cu tine ,ai frecventa impreuna cu p.p.l.-ii clasele primare,ca sa inveti sa scrii corect!Unde mai pui ca il faci de rusine,cu pseudonimul ales,pe unul dintre cei mai bravi inaintasi ai poporului nostru!Studiaza ceva despre el!Oricum,nu cred ca aveti ceva in comun!

Anonim spunea...

Asta da. Nu mi-am dat seama ca e o problema de adaptare. Trebuie sa te adaptezi la nevoile celor din anp, sa devii un executant perfect al prostiilor debitate de ei, specialistii. Ce ironie! Si profesorul are posibilitatea sa fie creativ, iar lucratorul, nu. El EXECUTA.

Ce spui, Prisonworkwer, nu-i aperi? II INTELEGI ASA DE BINE.

Anonim spunea...

Prefer sa fiu pe feed- back negativ si sa cred in ceea ce fac, decat sa ma adaptez la cei din anp, doar pretinzand ca-i inteleg. Prefer sa raman adevarat si sincer chiar daca doare!

Anonim spunea...

foarte bun articolul, însă mă aşteptam la ceva mai multe reacţii din partea speciliştilor care lucrează în penitenciare şi care se confruntă zilnic cu marea dilemă: "să lucrez cu ppl aşa cum îmi dictează mie experienţa, feelingul şi cunoştinţele acumulate în anii de studii şi din practica de zi cu zi, sau să mă ţin cu dinţii de manualele şi de reţetele impuse?"
Mie aricolul mi s-a părut o invitaţie la o dezbatere de mare interes pentru noi psihologii şi asistenţii sociali şi aşteptam propuneri şi soluţii de la colegii din ţară. Nu aşteptaţi să vină totul pe tavă de la anp, pt că până la urmă oricât de bine intenţionaţi ar fi cei de la DRS, nu au, sau dacă au avut cândva e posibil să fi pierdut experienţa contactului direct cu ppl şi a situaţiilor inedite ivite mai tot timpul în lucrul cu aceştia.
Şi atunci rămâne întrebarea: cât de drastic vom fi sancţionaţi dacă, atunci când mergem la club vom ţine sub braţ o mapă de program avizată sau, mă rog, concepută de anp, dar vom lucra aşa cum considerăm noi că dă rezultate? Aştept replici constructive, chiar dacă vor fi tăioase.

Anonim spunea...

foarte bun articolul, însă mă aşteptam la ceva mai multe reacţii din partea speciliştilor care lucrează în penitenciare şi care se confruntă zilnic cu marea dilemă: "să lucrez cu ppl aşa cum îmi dictează mie experienţa, feelingul şi cunoştinţele acumulate în anii de studii şi din practica de zi cu zi, sau să mă ţin cu dinţii de manualele şi de reţetele impuse?"
Mie aricolul mi s-a părut o invitaţie la o dezbatere de mare interes pentru noi psihologii şi asistenţii sociali şi aşteptam propuneri şi soluţii de la colegii din ţară. Nu aşteptaţi să vină totul pe tavă de la anp, pt că până la urmă oricât de bine intenţionaţi ar fi cei de la DRS, nu au, sau dacă au avut cândva e posibil să fi pierdut experienţa contactului direct cu ppl şi a situaţiilor inedite ivite mai tot timpul în lucrul cu aceştia.
Şi atunci rămâne întrebarea: cât de drastic vom fi sancţionaţi dacă, atunci când mergem la club vom ţine sub braţ o mapă de program avizată sau, mă rog, concepută de anp, dar vom lucra aşa cum considerăm noi că dă rezultate? Aştept replici constructive, chiar dacă vor fi tăioase.

Anonim spunea...

Mai, anonimule, vezi ca iar ai mancat litere!

Anonim spunea...

Dar nu mai scrie ca-n trecut,
Pe blog, din tot inaltul,
Prisonul cel de la-nceput
O fi tot el... sau altul?