Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 17 iunie 2009

Un nou coleg

Articolul plin de semnificaţii al lui Admin de astăzi se încheie cu o celebră zicere a unui vizionar, nu mai putin celebru. "Şi totuşi... se mişcă" ne aduce aminte Admin şi prefaţează astfel îmbogăţirea echipei Penifest cu un autor nou, Şi totuşi. O parte din comentariile sale de bun simţ ar fi putut ţine loc de articole de prima pagină. Oricum, în multe situaţii au completat şi îmbogăţit postările Penifestului.

Una peste alta, de la globul care se învârte la blogul care se deschide, îi dorim lui Şi totuşi succes pe Penifest şi reînnoim invitaţia noastră şi pentru alţi cititori care doresc să ni se alăture. Suntem deschişi pentru orice iniţiativă care presupune bun simţ, coerenţă, implicare şi echilibru.

Primul articol al lui Şi totuşi poate fi citit imediat după miezul nopţii . Succes!

11 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el” (Viata pe un peron)PALER.

E tulburatoare povestea care insoteste acest paragraf din capitolul al doilea al cartii mai sus amintite. Ne spune foarte multe despre partea mai putin insorita a naturii noastre umane. Pentru a nu-si pierde din intensitate, nu am dorit sa o redau trunchiata aici, iar pentru cei care nu au citit cartea, am sa va las placerea de a o descoperi singuri in intregime.
Fugim de tot ce inseamna durere, disperare sau neputinta. Lasam ochii in jos si trecem grabiti, parca am avea de-a face cu o boala contagioasa de care ne este frica sa nu cumva sa ne molipsim. Poate ne rusinam un pic de atitudinea noastra indiferenta, dar avem grija sa alungam repede aceasta stare sau sa ne gasim imediat motive care sa o justifice: nu noi suntem vinovati, avem si noi propriile necazuri, daca fiecare si-ar tipa disperariile pe toate drumurile nu s-ar mai putea trai, etc. . Ma recunosc, din pacate, si eu, de multe ori, in aceste randuri.

Pe de alta parte, de cele mai multe ori, mi se pare tot o ipocrizie si un fals idealism atunci cand “Interesul pentru sine e reproşat pe toate tonurile, de parcă lumea ar fi populată exclusiv cu oameni care se ruşinează să se uite în oglindă, care îi iubesc numai pe alţii, îi admiră numai pe alţii şi au despre ei înşişi o părere execrabilă” (Eul detestabil). Nu cred ca avem vocatie sau ca ne incape aura de sfinti pe majoritatea dintre noi.

Totusi, a-i trata pe cei din jur ca si oameni mi se pare esential pentru a incerca sa ne ridicam si noi la acest statut. “Daca nu putem fi buni, sa incercam sa fim macar politicosi” (N. Steinhardt – Jurnalul fericirii). Si politicosi nu in sensul ipocrit de a fi detasati, distanti si reci. Stiti, nu cred ca trebuie sa ne asumam rolul de salvatorii ai planetei pentru a intinde o mana de ajutor. Nici macar nu cred ca trebuie sa oferim solutii. A asculta este, uneori, de ajuns. Si ma mai gandesc ce pret poate dobandi in anumite imprejurari o vorba buna. “Actul acesta gratuit si neeficace (din punct de vedere practic), “surplusul” acesta, inutilitatea aceasta nu reprezinta o vorba goala, ci buna” (N. Steinhardt – Daruind vei dobandi).
Sunt unele lucruri care ne raman intodeauna de facut in ciuda imprejurarilor celor mai neprielnice sau adverse: o vorba buna, o strangere de mana, o privire incurajatoare sau un zambet care poate saruta un suflet.

Anonim spunea...

ANUNŢUL ANP CATRE ONG-URI:
"Administraţia Naţională a Penitenciarelor este permanent preocupată de dezvoltarea colaborării cu reprezentanţii societăţii civile care manifestă interes pentru desfăşurarea activităţilor de asistenţă a persoanelor private de libertate din unităţile penitenciare, eforturile depuse de către voluntari pentru asistarea persoanelor pe care le avem în custodie fiind sprijinite de personalul aşezămintelor de detenţie şi încurajate de administraţia centrală.
În vederea susţinerii activităţilor de reinserţie socială a persoanelor private de libertate este necesar un număr important de resurse umane specializate, care să deruleze programe şi activităţi specifice, adaptate necesităţilor de intervenţie identificate pentru categoriile de persoanele private de libertate cu un nivel de vulnerabilitate ridicat.
Pentru categoriile de deţinuţi care necesită o intervenţie specializată (foşti consumatori de droguri, bolnavi psihic, agresori sexuali, persoane cu risc crescut de suicid, agresivi, vârstnici, bolnavi cronici, persoane nevizitate de aparţinători şi fără resurse materiale proprii, deţinuţi ai căror copii beneficiază de măsuri de protecţie socială, femei însărcinate sau care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an), administraţia penitenciară consideră că implicarea voluntarilor poate reprezenta un element de suport care ar aduce un plus de consistenţă intervenţiilor.
În acest context, având în vedere obiectul de activitate al organizaţiei dumneavoastră, vă rugăm să analizaţi posibilitatea implicării voluntarilor organizaţiei, în funcţie de domeniul de competenţă al acestora, (psihologi, asistenţi sociali, persoane cu aptitudini pedagogice sau experienţă în lucrul cu persoane dificile sau vulnerabile, studenţi la facultăţile de ştiinţe socio-umane), în activităţi specifice cu persoanele care execută pedepse privative de libertate în unităţile sistemului penitenciar.
Pentru relaţii suplimentare desemnăm ca persoană de contact pe d-na Cristina PRIPP, Direcţia Reintegrare Socială......"

Burebista spunea...

În speranţa că numărul crescut al membrilor echipei Penifest nu va duce la o inflaţie a calităţii (articolelor şi/sau echipei), îi dorim pertinenţă şi... nepărtininţă într-o luptă dusă de cele mai multe ori, cred eu, cu morile de vânt.

Dacă pentru reabilitarea lui Galileo Galilei au trebuit să treacă 350 de ani, oare o eternitate ar fi suficientă pentru reabilitarea societăţii româneşti?

Anonim spunea...

ANP-UL CAUTA CUMVA SPRIJIN PE LA ONG-URI ?! NU MAI ARE SISTEMUL OAMENI SAU NU SUNT ATAT DE BINE PREGATITI?
HALAL STRATEGIE.

Prisonworker spunea...

Pt anonim 17.06.2009 23:39:00

Incercarea ANP-ului de a coopta ONG-uri si, implicit, sprijinul comunitatii in procesul de reinsertie a detinutilor are 2 functii:

1. asa cum ati spus si dumneavoastra, de a completa oferta acolo unde personalul e insuficient
2. de a micsora distanta dintre sistemul penitenciar si comunitate. Atragerea de voluntari si sprijinirea dupa liberare a detinutilor sunt doua obiective care ar putea fi obtinute cu sprijinul ONG-urilor.

Problema e alta si aici ati atins oarecum punctul sensibil. Oare cate ONG-uri pot oferi o activitate profesionista si cate se muleaza pe nevoile reale ale detinutilor.

Aici e si rolul nostru de a le identifica si atrage pe cele care ne pot sprijini in mod real.

Anonim spunea...

Domnilor, sunt un fost detinut. Doresc sa cred ca stiu o mare parte a nevoilor unui detinut. Daca vi le aduc la cunostinta, exista posibilitatea de a face ceva societatea in acest sens? Astept un raspuns, in limita timpului disponibil. Multumesc.

Prisonworker spunea...

Pt procuratorul

Puteti sa le aduceti la cunostinta si fara sa intrebati. Si noi vrem sa credem ca stim o parte din aceste nevoi.

De altfel, unul din proiectele ANP-ului vizeaza participarea detinutilor la procesul de reinsertie.

In ceea ce priveste capactitatea societatii de a face ceva, avem si noi intrebari fara raspunsuri si probleme fara solutii.

Dar ideile nu fac rau nimanui, daca sunt generate de bune intentii.

Chappie_ spunea...

Problema e alta Prisonworker: in cazul unor posibili voluntari ce doresc sa lucreze in penitenciar trebuiesc oameni pentru a-i insoti si supraveghea, trebuie efectuat un instructaj riguros si contolat permanent, trebuie ca acestia sa invete reguli de acces si de lucru cu detinutii si multe altele din tainele mediului penitenciar.
Din punctul meu de vedere nu e un castig nici de bani nici de timp, nici de eficienta, atat timp cat sunt destui oameni specializati in sistem care au experienta de foarte multi ani in lucrul cu detinutii.
Nu vreau sa supar pe nimeni dar sunt psihologi care rup foisoarele, posibili educatori care stau pe sectii, asistenti sociali care asigura paza la instantele de judecata si profesori de sport care duc pusca la punctele de lucru.
Nu e eficient sa cauti voluntari in conditiile acestea, dandu-le un insotitor al pazei sa-i supravegheze la activitati.
Inchipuie-ti cum s-ar simti un supraveghetor ce lucreaza de 15 ani cu detinutii pe sectie, care e specializat ca psiholog, are si doua mastere in negociere si mediere, atunci cand vine un voluntar si vrea sa lucreze cu detinuti de pe sectia sa. Care vor fi primele sentimentele ale sale?
Din pacate strategiile de imbunatatire a activitatii de penitenciar mai au multe lipsuri.

Prisonworker spunea...

Nu pot decat sa iti dau dreptate, Chappie, cu o singura remarca. Problemele ridicate de tine nu sunt contrare ci vin sa completeze cele enuntate pana acum.

Desigur, in ceea ce ai spus putem vorbi despre proasta gestiune a resurselor umane in sistem, modalitatea de selectie deficitara, dezechilibre intre activitatile proprii si cele realizate cu partenerii nostri, s.a.m.d.

O alta problema ar fi - cu cateva excepii, multe penitenciare nu au spatiile (ca numar si functionalitate) adapatate la: numarul detinutilor, numarul lucratorilor (personal insuficient si in paza, si in RS sin alte sectoare), numarul partenerilor din exterior, etc.

sunt multe probleme si eu zic ca e bine sa le ridicam.

Problema e ca, acum, pe timp de criza, ni se va reprosa mereu ca vorbim de transformari revolutionare, ca nu sunt bani, etc.

Chiar daca solutiile vor veni mai greu, a gandi, a dezbate, a nu te lasa prada nevoilor, a nu involua poate fi o solutie pe termen lung. Si mai e ceva. Inca nu am invatat sa folosim fondurile structurale - asta e o caracteristica generala a institutiilor romanesti, nu doar sistemul penitenciar- desi pot sa spun ca cei de la SCIP au facut cate ceva - poate ar trebui formati oameni in fiecare unitate pt a concepe proiecte si a aduce fonduri pt unitati)

Poate vor exista si in acesta zona solutii (si pentru paza, si pentru RS si pt altii).

Anonim spunea...

Pt. prisonworker, aveti perfecta dreptate referitor la "proasta gestiune a resurselor umane in sistem", anterioarele examene de trecere a agentilor in corpul ofiterilor a demonstrat pe deplin acest lucru.Dl.BALA(zis si 15%)stie la ce ma refer!!

Anonim spunea...

Si totusi, crezi ca are cineva timp de stat pe blog sa scrie genialisme. Voi sunteti oameni care nu aveti ce face. Oare ce parere au cei din familiile voastre de cum va petreceti voi timpul? Si la ce ajuta? Cui foloseste?
Sunteti penibili de cum va feleicitati voi unul pe celalalt. V-au murit laudatorii? Sau va place gadilatul la orgoliu?