Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

joi, 18 iunie 2009

La braţ cu FATA MORGANA

Să munceşti în penitenciar nu e uşor. Mirosuri de sudoare alunecând pe trupuri nespălate, împletite cu „arome” de ciorapi nedescălţaţi cu săptămânile, cu emanaţii ale coşului de gunoi, aruncat întotdeauna prea târziu, mii de solicitări venite din partea persoanelor private de libertate, şefi care nu-şi asumă responsabilităţi, nopţi din ce în ce mai lungi şi mai albe, zile din ce în ce mai scurte şi mai negre, salarii din ce în ce mai nesigure şi pensionarea din ce în ce mai departe. Apare întrebarea: „ce fel de oameni muncesc aici?” Deţinuţii ne judecă după criteriile lor. Ne cred fie „fraieri”, fie „jupâni”, fie „tură bună”, fie „tură naşpa”. Sunt atenţi la fiecare gest al nostru şi sunt oricând gata să câştige ceva din felul nostru de a fi. Încearcă ba să ne manipuleze, ba să ne cumpere, ba să ne intimideze, ba să utilizeze conflictele dintre noi în beneficiul lor.

Comunitatea ne priveşte ca pe unii aflaţi la limita civilizaţiei şi ne consideră uneori brute, alteori mieluşei. O parte a comunităţii ne vrea mai severi, alta ne vrea mai îngăduitori. Şefii ne vor fermi, corecţi, intransigenţi, dar „orientaţi”, „descurcăreţi”. Colegi avem din ce în ce mai puţini şi mai nemotivaţi, deci trebuie să ne împărţim în două sau în patru. Dacă am fi schizofrenici (Doamne fereşte!), am putea răsufla uşuraţi. Visurile ne-ar fi împlinite, viaţa ar fi pe gustul nostru. Se spune despre schizofrenici: „Ce aveţi cu ei? Ei doar văd viaţa în alt fel.” Viaţa noastră, dragi colegi, chiar este în alt fel.

Şi totuşi..., am văzut oameni buni, oameni care şi-au păstrat omenia şi bucuria de a ajuta. Se spune că adevăratul eroism este să trăieşti între infractori şi să rămâi un om cinstit. Am văzut eroi care au ieşit ieri la pensie. Nu mulţi, e adevărat, dar am văzut. Noi, însă, nu suntem chemaţi să fim eroi, ci să dăm un sens profesiei noastre. Mă gândesc uneori că o mare parte din viaţă o petrec la serviciu sau în legătură cu profesia mea. Prin urmare, e normal să-mi pun problema sensului acestei părţi importante din viaţa mea. Într-o zi, când voi fi foarte bătrân, poate că îmi voi pune întrebarea: „Ce am făcut eu în viaţă?” „O casă, un copil, un pom”. Şi altceva? Ce am făcut oare în cele 8, 10 sau 12 ore din zi sau din noapte în care soarta m-a purtat prin unitate? Am influenţat în bine viaţa unui singur om măcar? În nebunia asta în care trăim sunt o oază sau un metru pătrat de nisip? Cu toţii vrem să fim dune, cât se poate de înalte, uitând că vânturi ne vor prăvăli în mii de firişoare nisipoase. Să fim, fraţilor, oaze, pentru tot omul de lângă noi!

Sistemul ăsta, aşa nebun cum e, are un obiectiv: reintegrarea socială. Pare departe şi ireal ca şi capătul unui deşert bântuit de FETE MORGANA (avem nevoie şi de ele, aşa..., din optimism pedagogic), dar, din oază în oază, sunt oameni care-l pot trece. Nu mulţi, dar, dacă ai pus umărul ca măcar un singur om să iasă din deşertul unei vieţi fără sens şi să devină liber, atunci efortul tău nu a fost în zadar şi zâmbetul îţi va fi mai viu. Încearcă senzaţia!

102 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari pt articol! Era nevoie de o infuzie de optimism. La mai multe!

marcos spunea...

Ma bucur ca acest blog a revenit la "matca".
Multumesc pentru stradania de a scrie acest articol,pe care ,imi permit sa-l numesc"de la suflet pentru suflet".
Se vede din continut ca autorul este ancorat la relitatea din penitenciare,ca are puterea sa analizeze trecutul,prezentul,dar mai ales viitorul.
Multumesc inca o data si astept sa mai citesc asemenea articole.
Cu stima,

Anonim spunea...

FELICITARI! Nu se putea face o oglinda mai buna a sistemului, a vietii de puscarie. Un articol extraordinar de realist.Cateva cuvinte sunt de ajuns. Ma inclin.

Anonim spunea...

Si totusi...esti bun.

Prezinta inchisoarea asa cum este ea, cu cele bune si cu cele "nebune", cu cele reale si cu cele false, cu curaj si fara "fard".

Succes!

Anonim spunea...

Un articol deosebit!Felicitari!!!!

Anonim spunea...

RESPECT PENTRU AUTORUL ARTICOLULUI!NOTA ZZEECCCCEEEEE!!!

Chappie_ spunea...

E adevarat si e corect dar nu cred ca are rost sa pierdem vremea descriind mediul penitenciar in moduri care mai de care mai realiste. Fiecare stie cum este sa lucrezi in penitenciar, care sunt lucrurile bune si rele ce se intampla zilnic aici. S-ar putea scrie romane intregi pe aceasta tema, dar nu e treaba noastra. Eu zic sa ne pastram povestirile pentru prietenii curiosi care ne intreaba cum e la puscarie sau vecinul care se judeca in libertate si vrea sa cunoasca ce il asteapta.
Haideti sa nu fim melancolici in conditiile astea pentru ca nimeni nu se gandeste in acelasi mod la noi. Un castig ar fi sa reusim sa imbunatatim cumva lucrurile in sistemul nostru si atat.
Vine 29 iunie si cel mai corect ar fi sa va ganditi ce faceti cu familiile voastre in ziua aceea, decat sa va ganditi la atentia pe care v-o acorda sistemul pentru eforturile depuse.
Cu siguranta ca atunci cand ma voi simti implinit vizavi de serviciul pe care-l am, poate nu acum, poate la pensionare daca ma ajuta bunul Dumnezeu, am sa reflectez asupra a ceea ce am reusit sa fac in tot acest timp.
Deocamdata, vorba colegului, haideti sa fim doar "oameni care si-au pastrat omenia"...

Anonim spunea...

un articol cum de mult timp nu am mai vazut pe aici.

Anonim spunea...

Felicitari pentru articol.Sistemul e varza.

Anonim spunea...

din pacate e o involutie a rolului nostru, in aceasta perioada ne vom indeparta mult de scopul de "resocializare"... schiar va ramane o "FATA MORGANA", caci socio-educativul se intoarce la statutul din 1995-2000. in timp ce "luminatii" de la "imparatie" stabilesc ca obiectiv in strategia (utopica) "reducerea recidivei" (ale carei criterii nu le stapanim, caci avem atributii doar intr-o singura dimensiune... perioada petrecuta de om in penitenciar).

e trist...

Anonim spunea...

Foarte bun articolul,felicitari si te mai asteptam,se vede ca esti un fin cunoscator.

Anonim spunea...

Eu cred ca articolul nu doar descrie, ci invita la atitudine, la un anumit tip de atitudine. Problema, Chappie, e aceea ca fiecare E SIGUR CA STIE cel mai bine cum e puscaria si ce e in capul fiecaruia. Noi "citim" omul si ii adresam un zambet autosuficient pe care, bineinteles, el nu-l merita (in mintea noastra). Eu am inteles ca si totusi face apel la omenia si la profesionalismul nostru, ca ne indeamna sa facem o profesie din ceea ce ne-am ales ca meserie, sa ne ridicam peste statutul de militieni cu chipiul pe cefele groase. Daca tot lucram aici, de ce sa ne hranim doar cu amintiri de la chefuri si sa nu gustam din ceea ce s-ar putea numi satisfactie profesionala.

Anonim spunea...

mde...la fraza cu :"sa fim oaze"...ai cam scrintit-o...pacat, incepea bine...doamne, toti vreti sa luati cite un ppl acasa sa-l cresteti si sa-l integrati in sociatate...ptiu...

Anonim spunea...

Pentru a trece "criza economica" propun desfiintarea ANP, care nu isi mai gaseste rolul(prietenii stiu de ce),modificarea legii de executare a pedepselor, in sensul de a deveni munca obligatorie pentru ppl care corespund medical(asta daca vor sa beneficieze de "anumite drepturi" gen hrana la "caloriile respective", curent electric, apa menajera consumata cu scopul de a mentine bauturile racoritoare la temperatura frigiderului, afaceri judiciare fictive, tv si cablu tv, spectacole, etc.)

Ofiter indezirabil spunea...

Cred ca tie, 16.02, ti s-ar fi potrivit "sa fim loaze". Cheama pe cineva sa-ti explice!

si totusi spunea...

Va multumesc pentru modul in care m-ati primit! Aveam nevoie de cateva incurajari. De acum, insa, vom purcede la treaba. Am intrat in familia Penifest pentru ca, fara menajamente si fara resentimente, sa despicam sistemul in patru, sa scoatem ceea ce este gaunos dintre noi si sa dam sens muncii noastre. N-am sa ma leg de persoane, n-am sa-mi atac cunoscutii si necunoscutii, ci am sa va provoc sa atacam mentalitati care ne bantuie, sa facem un exercitiu de autocuratire, sa fim sinceri cu noi insine, pentru ca nu vom evolua nicicand furandu-ne caciula la nesfarsit.

Edy spunea...

16.02, tu esti genul care se vaita, esti dintre cei care se plang ca muncesc greu, ca in puscarii pute, ca stau la fundul hotului, dar cand e sa faci ceva constructiv, sa fii "oaza" in desert, iti scuipi in san. Ai sa imbatranesti in rele,dragul meu coleg.

Anonim spunea...

Sunt oameni care inteleg si apreciaza doar prima parte a articolului, oameni care apreciaza a doua parte a articolului si se stramba pudic la prima parte, oameni care raman doar cu fata morgana si oameni care parcurg cu interes tot articolul.

Edy spunea...

E un articol atipic. "Estetica uratului" face nota discordanta cu uratul ambalat frumos in discursul caracteristic sistemului penitenciar. Citim uneori in documentele primite sau trimise fraze sforaitoare care nu spun nimic sau care ascund adevaruri penibile.

Anonim spunea...

Cine-i Morgana asta ma? E una noua de la reeducare?

si totusi spunea...

Am citit zilele trecute un articol despre un tortionar comunist, un fost comandant de inchisoare politica. Omul era la pensie si era multumit de sine, se simtea "implinit vizavi de serviciul" pe care l-a avut. Niciodata nu a avut timp de melancolie, s-a distrat cat a putut, iar de remuscari nici nu poate fi vorba. Cum noi nu avem mentatilatea acelui om si nici nu am facut lucruri reprobabile, dar ne formam profesional intr-un sistem ale carui obiective nu le interiorizam, ramane intrebarea, prietene Chappie, ce vom face daca la pensie vom ajunge la concluzia ca am fost inutili? Ne vom impaca usor cu aceasta idee, o vom ambala frumos sau vom trai nostalgice remuscari? Vorba lui Edy: eu vreau sa imbatranesc frumos.

Edy spunea...

Da, Morgana este o fata frumoasa, dar iti trebuie imaginatie, putina naivitate, dar si destula minte ca sa iesi cu ea.

Anonim spunea...

Edy, iti dau un sfat. Sa verifici bine daca e o morgana... veritabila, ca sa spun asa. Ca daca nimeresti peste una bine ancorata in realitatea penitenciara, iti da cu naivitatea si imaginatia in cap de nu te vezi.

si totusi spunea...

Pt. 14.42

Nu e trist. Sistemul este format din oameni. Fiecare gest bun e bun facut, chiar daca nimeni nu-ti recunoaste munca. Pleaca unii, vin altii... "Alte masti, aceeasi piesa, /Alte guri, aceeasi gama", vorba lui Eminescu. "Tu pe-alaturi te strecoara,/Nu baga nici chiar de seama,/Din cararea ta afara/
De te-ndeamna, de te cheama." Sa ne facem treaba bine si mai putin ne vor tulbura vremurile, politicile si schimbarile de conjunctura! Agentul (in primul rand), educatorul, psihologul, asistentul social, asistentul medical, medicul, comandantul de sectie sunt acolo unde se da lupta intre civilizatii. Politicile de suprafata nu ajung pana acolo. Lupta nu poate fi castigata decat prin calitatea umana a colegilor nostri. Da, acei colegi de care uneori uitam.

Edy spunea...

Multumesc pentru sfat! E tare!

Anonim spunea...

Buna Si totusi....
Cand am citit articolul am simtit ca erau gandurile mele si era ceea ceea ce eu gandeam de foarte mult timp....Ca multi altii am intrat in sistem plina de optimism si plina de verva....nu ma gadeam la ppl-ei ca la niste oameni rai, nu-i judecam si nu cautam sa fug de ei sau de responsabilitati.....insa timpul a trecut, sefii au inceput sa se uite din ce in ce mai urat la mine si sa-mi puna din ce in ce mai multe piedici, unii colegi deranjati de verva si dorinta mea au inceput sa ma discretiteze in fata ppl-eilor sau a sefilor.....iar la un moment dat tot ce faceam era rau si era considerat ca vreau prea mult sa ies in fata...deranjam si deranjez linistea celor cu multi ani de experienta in domeniul penitenciar....dupa apx 5 ani de munca in penitenciar si incercand sa ma hranesc din putinele si uneori chiar multele realizari am ajuns la blazare, am ajuns la deznadejde si mi-am dorit sa plec din acest sistem in care valoarea este aruncata sau promovata( desigur detasata ca incomoda enorm), unde oamenii sefului sunt schimbati in functie de relatii sau presupuse relatii( am fost mult timp prietena sefei dar dupa plecarea unui amic m-a aruncat la gunoi ca pe un mar stricat, desi eu o consideram prietena mea si o clipa nu as fi crezut ca ma foloseste)....acum ma uit cu scarba in urma si ma bucur ca am reusit sa plec de acolo ( din acel penitenciar, din pacate inca apartin sistemului)....sunt fericita ca D-zeu m-a ajutat si mi-a purtat pasii spre o lume putin mai buna in care oamenii sunt cat de cat respectati si unde esti lasat sa gandesti...nu e perfectiunea caci si aici sunt oameni ok si oameni mai putin ok insa ....esti lasat in pace....nu mai este interpretat totul si orice....mi-e greu inca, mi-e greu sa cred ca in anul 2009 sunt oameni care sufera de superioritate si care cred ca faptul ca este vechi intr-o unitate ii da dreptul sa taie si sa spanzure....Va doresc tuturor puterea de a merge mai departe si de a depasii toate greutatile vieti...
Semnat: un psiholog care adora viata si psihologia

Pruteanu spunea...

Stimata doamna psiholog. Ati incalcat usor normele limbii romane. Se scrie: "a depasi toate greutatile vietii", nu "a depasii toate greutatile vieti". Va rugam sa scrieti cu atentie! Va multumim!

Anonim spunea...

Am intrat in sistem de putin timp, dar din pasiune pentru munca de psiholog si, mai ales, pentru cea cu detinutii. Am trait timp de mai bine de 1 an o dezamagire crunta, atunci cand am constatat ca nu detinutii iti pot crea probleme, ci 90% din colegi. Am avut momente in care am vrut sa renunt, am avut si momente de entuziasm. Acum am renuntat la o parte din numeroasele aspiratii, am limitat obiectivele si muncesc cat pot, cat de bine pot. Nu ma intereseaza afirmatiile stupide si barfele aruncate de multi colegi. Nu aud, pur si simplu. Sunt in penitenciar 8 ore pe zi pentru a lucra cu detinutii. Asta este tot ce ma intereseaza. Singurul feed-back care conteaza nu vine de la colegi, ci de la detinuti. Cu toate intentiile lor de a induce in eroare, constat zi de zi ca o abordare umanista, sincera si punctata cu simtul umorului face foarte mult. Si asta ma motiveaza in fiecare zi. Nu vreau sa renunt la tonusul meu si voi continua sa cred in faptul ca mizeria umana iti poate revela oricand adevaruri fundamentale. Multumesc pentru articol, conteaza mult sa constat ca mai exista si oameni optimisti in acest ”sistem”.

si totusi spunea...

Am observat ca avem tendinta de a-i cataloga pe detinuti ca fiind buni sau rai si ne raportam, in general, la ei, in functie de aceasta perceptie pe care o avem. Detinutii sunt oameni care au comis infractiuni, unele cu o cruzime pe care nu ne-o putem nici macar imagina, altele de duzina. Nu au venit aici de buni, dar nici eu nu am crezut ca ma angajez la vreo scoala de maicute. Aici investesti mult si primesti o palma peste ochi (la figurat). Si eu am asteptat mai mult, atat de la detinuti, cat si de la colegi. Uneori am primit, alteori nu, dar e o senzatie minunata sa vezi oameni liberi care iti intind mana batatorita de munca si iti multumesc pentru ca odata, cand erau la greu, le-ai spus o vorba buna si i-ai tratat ca pe niste oameni. Pentru acei oameni care s-au liberat si care au invatat ceva din ceea ce li s-a intamplat merita sa-i induram in jurul nostru si pe amaratii care ne mananca zilele. Cine stie... Poate un amarat se mai trezeste. Intrebarea este: sunt cu adevarat acolo sa-mi fac datoria sau dorm pe mine? Sau poate sunt ingropat in hartii si sectia mi-e departe.

si totusi spunea...

"Nu vreau sa renunt la tonusul meu si voi continua sa cred in faptul ca mizeria umana iti poate revela oricand adevaruri fundamentale."

Ce frumos ai scris! Trebuie sa-mi notez asta pe masa de lucru.

Anonim spunea...

D-na psiholog,nu vreau sa fiu rautacios!
Daca 90% din colegi va creeaza probleme inseamna ca dvs.aveti o problema(chiar nu aveti decat un an in sistem?)
Cred ca luati o decizie corecta daca renuntati!
D-le si totusi,nu se poate ca 90% din personalul unitatii respective,asa cum sustine d-na,sa "doarma pe.....!"
Nu cadeti intr-o capcana!
Dvs. va cunoasteti valoarea!

si totusi spunea...

Eu nu m-am referit la 90% dintre colegi. Era vorba despre grija profesionala pe care as vrea sa o am pentru a nu rata momentul cand umanitatea din detinut iese la iveala. Asta e rolul meu.

ofiter indezirabil spunea...

Cand esti nevoit sa inoti impotriva curentului, cand deranjezi pentru ca detinutii vin la activitati si cineva trebuie sa deschida usi, e normal ca inchizatorii de usi sa creada ca ai o problema. Ei nu au. Ei sunt normalitatea. Cea statistica, normalitatea cea cu chipiu pe ceafa.

Edy spunea...

Nici eu nu cred ca 90% dintre colegi ii creeaza doamnei necazuri. Totusi, cele mai multe inconveniente apar in relatiile cu colegii, in conditiile in care de asteptat ar fi ca detinutii sa fie cei problematici. La ei ne asteptam, dar cand propriii tai colegi se manifesta uneori antisocial, surpiza e cu atat mai socanta.

Anonim spunea...

D-na psiholog se joaca cu experientele de-o viata a oamenilor trecuti "prin ciur"!
Si probabil,îi vin ca o manusa!
Ma refer la expresia demna de notat!

Anonim spunea...

care chipiu colega , ca nu se mai poarta .

Anonim spunea...

Baga-ti capul in locul de unde au iesit oamenii trecuti prin ciur si cauta-ti caietelul ca sa-ti notezi celebra expresie.

Pruteanu spunea...

Domnule, sa va notati in agenda ca se scrie corect: "experientele de viata ALE oamenilor".

si totusi spunea...

Nu credeti ca putem gasi replici mai inteligente si mai pline de bun simt?

Anonim spunea...

Celebra expresie ,nu eu am vrut s-o notez ,iar oamenii "trecuti prin ciur",sunt cei care au fost recunoscuti post mortem,nu un psiholog de penitenciar cu vechime de un an!
Aveti grija cum va exprimati,pardon,cum jigniti, fara sa realizati,banuiesc!

Anonim spunea...

Multumesc,d-le Pruteanu,ai dreptate!Scuze!

Anonim spunea...

Domnilor, daca stiu sa aplic psihologia la ppl, atunci stiu sa lucrez "psihologic" si cu "militienii" de pe sectie sau unde or fi ei. Dar daca vin si dau cu pumnul in masa si spun ca "problema" mea este cea mai importanta, atunci s-ar putea ca 90% din colegi sa aiba ceva cu mine.

Din partea unui "militian" cu ceafa groasa.

Anonim spunea...

Esenta acestor ultime postari:
Sa ne notam in agende!
Unde dai si unde crapa!
Lucratori de penitenciar!

Anonim spunea...

Stimate domn,nu e posibil ca 90% din salariatii unui penitenciar sa ocupe posturi in paza!

Anonim spunea...

cineva spunea ca articolul invita la atitudine. pai daca ai atitudine esti luat la ochi si e vai de tine. e deajuns un exemplu si atitudinea dispare.

Anonim spunea...

Dar,sa ne pierdem in replici:CINE-I MAI TARE,PAZA SAU CULTURALUL?
Si,in acest fel,pierdem esenta articolului postat!
Noi suntem romani,pardon,penitenciaristi!

Anonim spunea...

Atitea icnete la un loc pentru a scoate materia cenusie din apatie, nu am mai vazut decit la melcii de pe uluca!...ptiu...ptiu...ptiu!...

Anonim spunea...

Fata MORGANA ramane ceea ce este!
Noi,suntem ceea ce postam!

Anonim spunea...

pentru 19.06.2009 00:29:00
FATA MORGANA ramane care este!
Noi, suntem pe persoana fizica.
Cu mult drag,
Marean
:)

Anonim spunea...

Dragi colegi, procentul de 90% era o metafora. Evident ca nu sunt atat de multi si, ca sa fiu sincera, era doar o observatie, eu nici macar nu m-am certat cu careva prin unitate si nici nu intentionez sa o fac. Fiecare are dreptul de a se purta asa cum crede de cuviinta. Nu eu sunt cea care trebuie sa le spun colegilor care este atitudinea cea mai potrivita in relatiile cu ceilalti oameni. Eu doar ma adaptez la ceea ce este fiecare. Ideea cu cei 90% era ca ne facem viata grea, cand lucrurile ar putea fi mult mai simple pentru noi toti. A judeca mereu pe ceilalti, a eticheta absolut simplist si intotdeauna in sens negativ, a comenta orice fleac si doar in defavoarea celuilalt...sunt comportamente intalnite zilnic in puscarie, lucruri care ne fac sa ne schimbam. Daca am vedea ceea ce devenim incet-incet, cat de mult ne influenteaza perioada petrecuta la munca, atunci poate am fi ceva mai atenti. Dar poate vedem si totusi nu facem nimic. Aici ar fi adevarata problema.

Anonim spunea...

Eu nu prea am vazut psihologi care sa dea cu pumnul in masa, mai ales daca sunt de sex feminin. Pe de alta parte, de multe ori e nevoie sa dai cu pumnul in masa pentru ca unii dintre cei care ar trebui sa-i sprijine sa catadicseasca sa lase povestile de dupa-amiaza si sa scoata detinutii la activitati.

Edy spunea...

"Domnilor, daca stiu sa aplic psihologia la ppl, atunci stiu sa lucrez psihologic si cu militienii de pe sectie sau unde or fi ei."

Aici ar fi o problema, una de esenta. Cu p.p.l. trebuie sa te porti intr-un anumit fel pentru ca sunt imaturi, antisociali, impulsivi, de multe ori au probleme de sanatate mintala. Din respect pentru colegul meu, ma astept sa fie echilibrat, sa aiba bun simt, sa se poarte profesionist, sa-mi vorbeasca la fel de respectuos pe cat ii vorbesc si eu. De multe ori nu se intampla asa. Adevarul e ca m-am inteles bine de multe ori cu unii colegi tocmai pentru ca mi-am intrat doar in rolul de psiholog, nu si in cel de coleg. I-am lasat sa se calmeze, le-am facut o scurta consiliere, i-am incurajat si apoi mi-au scos detinutii la activitati. Sunt sigur ca eu am facut ceea ce a fost bine, chiar daca tot programul meu a fost dat peste cap, chiar daca am muncit de doua ori mai mult si chiar daca nu intotdeauna atitudinea lor s-a schimbat semnificativ. Ei asta e. Nu merg toate ca pe ata.

si totusi spunea...

Adevarul e ca noi, toti cei care lucram cu persoane marginale, am avea nevoie de activitati speciale de supervizare sau macar de consiliere periodica, pentru a ne descarca de toate emotiile negative acumulate, pentru a sesiza anumite tendinte si atitudini neprofesioniste pe care le-am putea dezvolta in timp, pentru a deveni constienti de efectele negative pe care munca la limita dintre civilizatii le-ar putea avea asupra noastra. Nu puteam lasa la intamplare ceea ce se intampla cu viata noastra psihica. In plus, e important ca de undeva sa ne luam energia. Mediul penitenciar este un vampir energetic. Sa nu uitam sa cultivam si viata noastra extraprofesionala, pentru ca echilibrul nostru sa fie constant! Aici ii dau dreptate lui Chappie, cu mentiunea ca nu doar sarbatorile sunt importante, ci si ceea ce construim zi de zi. Viata e minunata, asa imperfecta cum e!

Anonim spunea...

cind bunicul sapa la cimp nici nu se pomenea de psihologi.Cind sistemul penitenciar avea 1 psiholog la 2500 de ppl totul era OK . Acum cu 5-6 psihologi pe cm2 lucrurile merg mai rau ca oricind.Daca mai sunt si femei e si mai grav.Cu ele s-a nascut psihologia si fara ele s-ar darama puscaria.Prea multa libertate si bagare de seama pentru aceasta categorie care nici acum foarte multi dintre ei nu au drept de evaluare.Si...da...am auzit psihologi batind cu pumnul in masa ca vrea insotitor ,supraveghetor, corector, etc.ca li se pune viata in pericol cind intra pe sectie sa semneze in registrul de sectie pentru ppl.Ha, Ha ,Ha, dar cind consilieaza cite 2-3 ore intre 4 ochisori...eeeeeeeeeeeee.Adevarul este ca de cind s-au imultit precum ciupercile dupa ploaie si sefii apeleaza la blondute pentru consiliere psihologica ,ca, de...trebuie sa refuleze 50% pe care il au pe constiinta......sistemul a derapat si pe zi ce trece avaria se agraveaza.Si noi bietii "militiei" cite 1 la 300 ppl - de citi insotitori ,supravechetori si alte aparatori avem nevoie sa "supravietuim" cind strabatem sectiile prin mijlocul lor,cu mijloacele de imobilizare la briu , ca sa le dam si cele necesare , sa nu mai faca improvizatii cind pun ceva la cale.Si ete.... spune psihologul...lipsa de tact sau de orientare...

Anonim spunea...

si totusi spunea...

" Adevarul e ca noi, toti cei care lucram cu persoane marginale, am avea nevoie de activitati speciale"

foarte corect daca e si blonda e si mai bine si daca mai stie sa faca si masaj o propunem la prima de Craciun.

Anonim spunea...

BASESCU ACCENTUEAZA MONOSILABIC:"ESTE RE-CE-SI-U-NE!"...BOC CONCHIDE:"SA TERMINAM CU SALARIILE MARI"...NI SE CERE SA NE SACRIFICAM...MINISTRUL FINANTELOR DECLARA CA SALARIILE SUNT INGHETATE ANUL ACESTA...INSA APARE DOMNUL MINISTRU VIDEANU SI UMFLA ,FRATE,SALARIILE UNOR FAVORITI DE LA HIDROELECTRICA!NU MAI INTELEG NIMIC!

Anonim spunea...

ofiter indezirabil spunea...

Cand esti nevoit sa inoti impotriva curentului, cand deranjezi pentru ca detinutii vin la activitati si cineva trebuie sa deschida usi, e normal ca inchizatorii de usi sa creada ca ai o problema. Ei nu au. Ei sunt normalitatea. Cea statistica, normalitatea cea cu chipiu pe ceafa.

18.06.2009 22:07:00

rusinica taticu , la inchizatorii de usi strigi sa te scoata din mainile lor cind incapacitatea de profesionist da rateuri,sau seful nu ti-a aprobat promisiunea facuta domnului ppl .Tu chear nu ai invatat ca la voi vin ppl sa obtina avantaje si de restul... bascalie.Ca din tot sistemul sunteti singuri "nehaliti" de 90% din personal?Chear traiti cu impresia ca din cauza desteptaciunii voastre va invidieaza lumea?De ce nu se intimpla acelasi lucru si cu educatorii?

Anonim spunea...

daca ai un an de cand te-ai angajat , ar fi mai multe variante . 1. esti frumusica si te-a angajat " sefu" , pentru.... 2. taicatu este prim-procuror, si se intelege........ 3.si sunt sigur ca ai terminat psihologia la " spiru haret" 4.cred,adica sunt sigur ca ai de invatat multe " chestii psihologice" de la militienii cu sapca.☺ 5.daca psihologii si-ar face macar 20% din atributiile pe care le au , proportia de 90% " militieni" ar privio altfel. PAREREA MEA!

Anonim spunea...

Pruteanu spunea...
Stimata doamna psiholog. Ati incalcat usor normele limbii romane. Se scrie: "a depasi toate greutatile vietii", nu "a depasii toate greutatile vieti". Va rugam sa scrieti cu atentie! Va multumim!

18.06.2009 21:15:00
Asa va manifestati superioritatea domnule??? Asta e o relatie intre puteri si cred ca aveti nevoie de consiliere...relatiile ar trebui sa fie de egalitate...in nici un caz de superioritate sau de inferioritate... e ultima data cand scriu pentru ca aici se vaneaza greselile si barfele sunt la loc de cinste......

Anonim spunea...

RADU MAZARE:"GUVERNUL BOC ESTE O 'VRAJEALA'!"MA UMFLA RASUL ...CREDEAM CA ACEST CUVANT SE INTALNESTE NUMAI IN PEISAJUL PENITENCIAR!

Anonim spunea...

Cand bunicul tau sapa la camp avea bun simt si credinta in Dumnezeu, nici in cosmarurile lui nu-i aparea nepotul in chip de militian cu chipiu pe ceafa (era o metafora, pentru cine n-a inteles inca).

Pruteanu spunea...

Pentru 17.03:

Eu sunt educator si te invit la o lectie de limba romana. Azi invatam cum se scrie "chiar". Pune degetelul pe "c", apoi pe "h", pe "i"..., pe "i", nu pe "e", acum pe "a" si pe "r". Bravooo! Felicitari! Daca mai gresesti, te duc la psiholog, sa stii.

Anonim spunea...

Domnito, eu chiar nu am nimic cu psihologii. Sunt chiar eu psiholog. Va rog, puneti mana pe o carte, e clar ca ati facut scoala pe sarite. Nu ne mai faceti de cacao.

Ofiter indezirabil spunea...

"Asa va manifestati superioritatea domnule??? Asta e o relatie intre puteri si cred ca aveti nevoie de consiliere..."

Am facut si eu odata greseala de a-i da unui coleg replica aceasta. E impardonabil pentru un psiholog. La consiliere inviti pentru a face bine, nu trimiti de parca l-ai injura pe om. Chiar va iubiti meseria, doamna?

si totusi spunea...

Eu nu as imparti personalul penitenciar in "psihologi buni" si "agenti rai", in "educatori buni" si "psihologi rai", in "agenti buni" si "ofiteri rai" sau in orice alte feluri de categorii de acest gen. Intre psihologi, ca si intre agenti, educatori, asistenti sociali, asistenti medicali, medici, ofiteri de la paza etc. exista unii mai priceputi, altii mai putin priceputi. In unele situatii suntem unii mai priceputi, in altele suntem altii. Important este sa fim o echipa si sa nu dispretuim pe nimeni. Eu sunt psiholog si incerc sa-mi sprijin si colegii de la paza. De asemenea, daca unul sau mai multi detinuti m-ar ataca, mi-ar placea sa fie pe langa mine un coleg vanjos in fata caruia poate ca vreodata, luat de valul propriei mele importante, m-am dat mare psiholog. Nicio categorie profesionala in sine nu este superioara celeilalte. Ceea ce avem de facut este sa ne straduim sa fim atat de buni profesionisti cat se poate si sa ne respectam.

un agent indezirabil spunea...

"BRAVO"...pentru "si totusi"...respect sincer iti port!Sa facem echipa...nu scindari ne dorim,ci o reala coeziune!

un agent indezirabil spunea...

Cu toate greutatile avute,sa fim o familie!Imperfectiuni sunt multe,insa sunt convins ca putem gasi resurse sa le contracaram,sa le amelioram,sa le depasim!

Ofiter indezirabil spunea...

Agentule, te-ai suparat pe mine ca ti-am "imprumutat" jumatate din nume? Imi place cum gandesti si trebuie sa recunosc: te-am imitat.

Pruteanu spunea...

Unde ne sunt agramatii?

Anonim spunea...

Imi pare rau daca am suparat pe cineva. Nu am vrut sa fiu prost crescut.

un agent indezirabil spunea...

Domnule ofiter...sunt convins ca putem face o echipa buna!Batem palma?!

Ofiter indezirabil spunea...

Batem, frate.

un agent indezirabil spunea...

Deci sa fim intelesi acum,pentru totdeauna:daca viata ne-a facut agenti,ofiteri,psihologi este un lucru bun!Acestea sunt niste nivele!Suntem ca intr-un stup,intr-un asezamant penitenciar(stiu ca o sa apara comentarii vis-a-vis de bondarii trantori...ei sunt marginalizati!dar nu asta ne intereseaza!),...LUCRUL CEL MAI IMPORTANT ,CARE SA NE FIE LITERA DE LEGE ESTE COEZIUNEA,SPRIJINUL,INTELEGEREA SI PROFESONALISMUL!

Anonim spunea...

Doamna psiholog sa recunoasca ca este de 2 ani si ceva in penitenciar.Faptul ca nu se intelege cu nimeni o priveste direct si personal.Este o barfitoare,o femeie sireata,numai sa faca rau colegului.Cat e ziua de lunga numai sa comenteze la adresa altora.In conditiile astea nu va rezista mult in PENITENCIARUL O....A.

un agent indezirabil spunea...

Sunt convins ca daca ai face putin efort i-ai putea gasi si laturi placute,pozitive D-nei psiholog!Si dansa este un om,o fiinta,ca noi toti!Daca atunci cand te intalnesti cu dumneaei,pe holurile penitenciarului ,ai saluta-o sincer,fara animozitati,fara critici si apoi ti-ai vedea in continuare de indatoririle tale,ziua ar decurge normal...te rog din suflet,zambeste mai mult si cauta si partile bune ale colegilor!

si totusi spunea...

Un prieten bun... Hm... Ce ciudat e cand intalnesti un prieten si, desi nu-l cunosti de mult, stii ca este un prieten bun si, implicit, vechi. Un prieten nou, totusi... vechi, un om cu care ai impartasit valori comune, fara sa-l fi cunoscut personal... Da...,un prieten bun mi-a spus de curand ca "Jurnalul fericirii", de N. Steinhardt, este cartea pe care ar lua-o cu el in desert. Eu cred ca suntem in desert si ca puterea de a fi fericiti in acest mediu in care valorile sunt bulversate, puterea de a ne regasi in spatiul credintei si de a nu ne lasa tulburati de tumultul exterior, toate acestea ne mentin vii, ne mentin oaze. Si daca uneori ne-am saturat, si daca uneori ne e teama, si daca uneori ne e sila, sa nu renuntam la bruma de omenie din noi! In acest sistem inca ne mai este teama. Unul dintre cei care au comentat articolul spunea ca s-a simtit indemnat sa ia atitudine si mai spunea ca daca iei atitudine "e vai de tine". Stiti ce ma incurajeaza pe mine sa iau atitudine? Sfatul pe care batranul Steinhardt i l-a dat fiului sau (lui N. Steinhardt) cand comunistii se pregateau sa-l aresteze. I-a spus: "...vezi sa nu ma faci de ras (...). Sa nu fii jidan fricos si sa nu te caci in pantaloni."

Ofiter indezirabil spunea...

Cu alte cuvinte, si totusi: "sa fim oaze, nu loaze!"

Anonim spunea...

Stimate agent indezirabil daca nu cunosti problemele Pen.O....a nu mai comenta.Unele femei sunt atat de viclene ca nici nu iti dai seama.feriti-va de pisaloage.

Ofiter indezirabil spunea...

Si poate, domnule suparat pe domnisoara psiholog, invatand sa te comporti, nefacand gesturi indecente, nedandu-ti coate cu detinutii cand trece dumneaei, nu o mai pui in situatii penibile. Chiar daca ar fi asa cum ai scris dumneata, ce-ar fi sa fii mai cavaler? Asa de-ar fi, dumneata ai ramane un domn si ea o barfitoare. Pana una-alta, noi te-am citit barfind. Pai e frumos?

un agent indezirabil spunea...

Esti adorabil,"si totusi"...bogatie in suflet porti...cand simti "presiune" in suflet,scrie...caci le zici cu "naduf"!Te urmaresc cu suletul la gura!

Ofiter indezirabil spunea...

Ma bucur sa te cunosc, cel putin pe blog, agentule indezirabil.

Anonim spunea...

Domnilor cerd ca nu stiti noutati de le Penitenciarul Galati...Operatiunea "pistolul". O groaza de militieni implicati..Toata lumea sopteste pe la colturi...Cine e vinovat? Cine a gresit? Cine si cum sa declare sa iasa treaba buna...O intreaga nebunie...Un pistol care a stat o noapte intr-un torpedou...Ca si scrisoarea pierduta a lui Caragiale...Sefi care isi dezvaluie fata adevarata cand li se clatina scaunul... Agenti cu vechime care gresesc din pricina rutinei si a neatentiei...Totul intr-o nebunie generalizata intr-un sistem care sufera si care se afla intr-o permanenta criza din momentul in care sa demilitarizat...partial...o adevarata telenovela...de groaza...
Tarabostes

Anonim spunea...

D-NA AFLATA LA CARMA MINISTERULUI TINERETULUI SI SPORTULUI,A CHELTUIT CU "ZIUA TINERETULUI",630.000 EURO!!!CHIAR CA NU MAI INTELEG NIMIC!

Anonim spunea...

"LUCRUL CEL MAI IMPORTANT, CARE SA NE FIE LITERA DE LEGE ESTE COEZIUNEA, SPRIJINUL, INTELEGEREA SI PROFESIONALISMUL!"

Vedeti greseala, domnule "Pruteanu"?

Edy spunea...

Uite asa, incet, incet, ajungem la derizoriu, la barfe mici si gata, "pupat Piata Independentei".

si totusi spunea...

Si eu ti-am urmarit comentariile, domnule agent (in?)dezirabil si te apreciez. Ramai pe receptie!

Ofiter indezirabil spunea...

Prietene indezirabil, chiar crezi ca trantorii sunt marginalizati in sistemul penitenciar? Aici avem pareri opuse, dar respectul ti-l pastrez.

Anonim spunea...

Ati vazut cum s-a sucit ofiteru?

Hmm!

Anonim spunea...

Imi pare rau!
Sunt detasat, incerc sa privesc obiectiv. Din cea mai mare nefericire timpul trece pentru toti. Suntem datori o singura viata. Si daca realizam lucrul acesta, ziua de maine, daca nu chiar cea de astazi, se va schimba.
A cunoaste doar o parte a anumitor aspecte, a construi o parere despre un tot, analizand doar o parte, este eronat.
Mediul penitenciar este fara dar si poate un saacrificiu. Felicitari voua celor care realizati si paziti circuitul acestei stari reziduale si rezultante a unei tari denumite generic Republica Romana.
Dumneavoastra considerati poate ca munca dumneavoastra este exclusiv de echipa. Ei bine nu! Vestea buna este aceea ca acolo unde se regasesc mai multi profesionisti sau hai sa spunem oameni cu bun simt lucrurile merg bine, chiar foarte bine. Este cazul unei comparatii intre Rahova si Jilava, sector vizita de exemplu. Nu trebuie sa fii un om de arta sau detinut pentru a observa diferentele. Prezumtiile, parerile si modul verbal uman de adresare tebuie sa fie unul conform normelor de civilizatie, vezi cazul Jilava. Desi nu incerci un sentiment de bucurie, vizita este totusi un moment intim. Indiferent reabilitarea, momentul vizita trebuie pastrat ca atare. Este o carte de vizita. Si asa va ramane. Intr-adevar multi roomi, multe evenimente la vizita, insa nu toti meritam bruscarea morala in stil Rahova. Cred ca si dansii au acelasi salariu... ba chiar cei de la Jilava merg mai multi kilometri, consuma mai multa benzina. Si nu glumesc.Se ia in calcul. Eu unul sunt bugetar si mi-as calcula acest aspect. Imi aduc aminte la intrarea vizitei Rahova de un domn gardian denumit de mine generic Mascatul Civil, cum a agresat prin lovituri in vederea perchezitiei un baiat tanar, poate vinovat poate nu. Trist. Ar fi trebuit macar o camera pentru verificari. Doamnelor gardian asemenea. Nu am sa uit niciodata tonul, tipetele si indolenta cu care unele dintre acestea vorbesc limba romana. Eu raman totusi patriot. Nu meritam sa pastrez o astfel de amintire. Ma deranjeaza fiindca nu am dreptul sa judec ceva ce nu depinde de mine.

Anonim spunea...

Astfel de lucruri nu s-au intamplat la Jilava. Dimpotriva. Datorita acelor angajati am avut zile de Marti fericite. Va multumesc tuturor acelora. Inexplicabil, aici nu am gasit nici o privire aruncata ratacitor, nici o vorba cu ton, nici o intentie deranjanta civic. Deci se poate. La Jilava esti mandru sa privesti chiar si un mascat. Nu este un mesaj de ura sau propaganda. E trist doar ca meseriile acestea nu mai sunt echipa decat intamplator. Ma intreb cu ce sunt vinovati unii care tin la verticalitatea profesiei lor sa fie datori tistete la locul de munca datorita atmosferei generate de majoritatea? Ma refer la Rahova iarasi. Acolo cei normali ii gasesti retrasi, privind normal si intorcand privirea cand le zambesti a normalitate, indiferent gravitatea situatiilor. S-ar putea reprosa ca se intampla fapte penale chiar si la acest sector. De acord dar iarasi cei de la Jilava actioneaza normal, in liniste, neagresand. In fine... e trist. E greu. Nu se va schimba nimic atata timp cat cei din interior nu o fac. Oricum nu intereseaza pe nimeni. Vorbesc de implicarea umana de care vorbeam mai sus. Si pentru ca tot intr-o Marti, cea care vine, se va nimeri si eliberarea, am de gand sa ma duc si mai devreme la Jilava. Chiar imi face placere. Am sa ma duc, am sa imi iau un timp cu mine pentru a ma gandi la toate acestea si pentru a ma desparti in conditii normale de acest mediu.
Celor rautaciosi care ar putea afirma ca eu doar m-am plimbat pe acolo necunoscand decat o parte a lucrurilor, ii voi contrazice si voi spune ca in calitate de artist sunt dispus sa ofer spectacole culturale oricat de des se va ivi ocazia dar doar la Penitenciarul de Maxim Bun Simt Jilava. Si de ce nu, daca tot vor fi romani care vor spune ca e doar asa o propunere in vant, eu las si numarul de telefon. 0722657432. Oricum Domnule Admin las la latitudinea Dumneavoasra daca pastrati pentru cei interesati numarul sau daca il afsati pe blog.
In loc de Cu drag, Cu multumiri, etc, va urez Fiti Tari si pentru cei ce nu inteleg dar vor sa simta si sa vada(profesionistii) sa treaca oricand pe la Jilava.

Anonim spunea...

Pruteanu spunea...

Pentru 17.03:

Eu sunt educator si te invit la o lectie de limba romana. Azi invatam cum se scrie "chiar". Pune degetelul pe "c", apoi pe "h", pe "i"..., pe "i", nu pe "e", acum pe "a" si pe "r". Bravooo! Felicitari! Daca mai gresesti, te duc la psiholog, sa stii.

19.06.2009 18:28:00

de bascalie sunteti.De bascalie o sa ramaneti asa cum ati fost educati la FF-in traducere libera fara folos.Te da desteptaciunea afara din casa? mai cauta pe la taticu procuro sau nasicu directoras ca poate reusesti sa inveti si meserie.S-a vazut ce pregatiti sunteti din rezultatele la concursuri, voi curicul pamintului.Ce linistita ar fi puscaria fara intriga si rautatea voastra...Si asta din lipsa de activitate .Daca ati munci si voi putin n-ati mai privi la "militiei"-profesionistilor.

Anonim spunea...

Felicitari pentru articol iar pentru pruteanu se vede ca este batran , depasit si ridicol , mai mult nu le are nici cu net-ul.

Pruteanu spunea...

Dintre cei ale caror greseli gramaticale le-am corectat pe blog, am intalnit unii care si-au asumat si, implicit, si-au corectat greselile, unii care au contracarat cu argumente implacabile si reale si unii, imaturi, bietii de ei, care nu sunt in stare nici sa-si asume si nici sa contraargumenteze inteligent. Dintre cele trei categorii, pentru oamenii din primele doua am tot respectul. Pe ceilalti ii lasam sa-si ascunda capsoarele lor micute in nisipul incompetentei si autosuficientei. Ai dreptate, sunt batran (am peste 30 e ani) si nu le am cu internetul (am chemat pe cineva sa ma ajute sa postez), sunt depasit de prostia inimaginabila si ingamfata (imi pare rau pentru pleonasm) si e chiar ridicol sa raspund comentariului tau. Oricum, trebuie sa recunosc: dintre comentatorii acestui articol, doar trei au facut greseli serioase, iar unul si le-a asumat. Mai raman doi. Sa-i acceptam si sa-i iertam! Sunt si ei de-ai nostri.

ofiter indezirabil spunea...

Pt. 22.2o:

Nu "m-am sucit". De la inceput am spus ca in sistem nu se promoveaza competenta, ci "descurcareala", "smecheria" ieftina, linguseala. Cei care se implica si tind spre profesionalism deranjeaza. Sunt preferati trantorii cu limba dulce. Unde e "suceala"?

Pruteanu spunea...

Tatal meu nu e procuror. A fost muncitor, nasul meu a murit agricultor, iar eu am facut facultatea la zi, la cea mai redutabila institutie de invatamant superior din Romania. G. Liiceanu (asta nu e un elev de la liceu) spunea ca definitia prostiei e "incremenirea in proiect". Asta e si problema noastra. Am incremenit in proiect. Nu evoluam, nu invatam din ceea ce ni se intampla zi de zi, ne credem cei mai destepti si repetam la nesfarsit greseli. Daca cineva indrazneste sa ne spuna ca si noi putem gresi, nu meditam nici macar o clipa, ci ii aruncam in fata veninul din sufletul nostru. Dragi colegi, sunt imun la venin, dar sunt gata sa invat din fiecare critica inteligenta si argumentata.

Gheorghe. Pruteanu Gheorghe. spunea...

Pruteanule, oi fi facut tu scoala la cea mai redutabila institutie de invatamant din Romanica(la Stefan Gheorghiu te referi, nu-i asa?),dar se vede treaba ca acolo n-au avut in programa BUNUL SIMT si/sau MASURA. Inclusiv Iorga a primit o astfel de lectie de la un om cu mult mai redutabil decat dumneata. Asa ca n-ar fi rau sa-ti mai pui nitica frana din cand in cand. E buna , din cand in cand, chiar si pentru redutabili ca matale.

ofiter indezirabil spunea...

Gheorghe e un nume de sfant. De cand il foloseste orice balaurel?

Anonim spunea...

ofiter indezirabil, tie ti s-ar potrivi mai curand titulatura de ofiter frustrat. Asta daca nu cumva esti unul si acelasi cu Pruteanu, spaima blogurilor si aparatoruldin oficiuneinvitatdenimeni al Limbii Romane. Egoul tau iti depaseste QI insa vrei sa demonstrezi universului ca esti mai inteligent decat esti in realitate. Iti dedic articolul lui Andrei Plesu referitor la cei care posteaza pe bloguri cam cum faci dumneata(l-am postat la Fara R. S. entimente, nu te mai obosi sa-l cauti). In rest, numai de bine.

shelley spunea...

Mă bucur nespus să descopăr colegi minunaţi,oameni capabili, mai puţine reproşuri şi dorinţă de colaborare. Cu toţii trecem prin situaţii dificile, dar "am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău".

ofiter indezirabil spunea...

Am citit de mult articolul lui Plesu. Daca nu l-as fi recunoscut, as fi putut banui ca ai invatat sa scrii corect, ca nu si-a batut capul cu tine degeaba bietul Pruteanu.

si totusi spunea...

Dragi colegi,
Pentru mine a fost o bucurie sa fiu invitat sa public articole pe Penifest si nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca m-ati primit atat de frumos. Va multumesc, Agentule, Ofiterule, Edy, Chappie, Shelley, Gheorghe(unde o fi Theo?), colegi care ati semnat "anonim", dar care sunteti, fiecare, valorosi in ceea ce faceti! Ii multumesc chiar si lui Pruteanu, ca m-a cam sarit de data asta. Nu ne-am prea certat, am lucrat aproape ca in orice echipa buna, uneori cu frecusuri, dar ne-am concentrat pe tema si ne-am bucurat de schimburi de idei in general placute. Astept intotdeauna cu drag comentariile voastre. N-om fi noi cei mai destepti, dar invatam impreuna.

Anonim spunea...

Si totusi exista...

http://www.trilulilu.ro/florinusch001/d7eb7c7a2f1f09