Din lac în puţ

Aşadar, a fost finalizată strategia 2009 – 2013 a sistemului penitenciar românesc. Semnată, legată, distribuită în unităţi.

Citind-o, am constatat că nu mai avem în vedere reducerea ratei recidivei, aşa cum s-a gândit iniţial, ci „reducerea riscului de recidivă”.

Aproape că ne-am fi simţit măguliţi că ANP a ţinut cont de consultanţa oferită de Penifest, dacă nu ar fi schimbat o greşeală cu o alta.

Vă întrebaţi, stimaţi cititori, unde e problema de data asta? Ei bine, dacă rata de recidivă este un indicator global (de stare), riscul de recidivă este un indicator individual sau de evaluare. Un sistem întreg nu poate avea risc de recidivă, risc de recidivă pot avea agresorii sexuali în proporţie mai mare decât cei cu infracţiuni economice şi, în mod individual, Serghei Gorbunov, Miron Cozma sau, cu permisiunea dumneavoastră, ultimul pe listă... Pardon, era să spun o prostie, domnul Iliescu a scăpat de condamnare, deci nu are risc de recidivă.

În altă ordine de idei, risc de recidivă au şi cei care nu sunt acum încarceraţi dar au condamnări anterioare. Şi în cazul lor vrem să reducem riscul de recidivă?

Formula corectă ar fi fost „diminuarea riscului de recidivă pentru Serghei Gorbunov", sau "diminuarea riscului de recidivă pentru întreg efectivul sau pentru minim 50% din efectiv” sau „diminuarea riscului de recidivă pentru deţinuţii din Penitenciarele Suceava, Piatra Neamţ, Zalău”.

Poate până ajunge la Guvern, se mai rectifică odată.