In sistemul scapa cine poate

Ca femeile adora sa barfeasca, nu mai e nicio noutate. E suficient sa intorci capul si daca in urma ta sunt doua femei la un loc, comentariile sunt inevitabile.

Sa zicem ca femeile au barfa in sange pentru ca ele sunt intr-o competitie permanenta pentru ocuparea si mentinerea premiului cel mare, acela de cea mai frumoasa femeie din sat, strada, oras, palier de bloc, culoar, birou etc. De regula femeile sunt preocupate in primul rand de vestimentatia si configuratia celorlalte femei, adica au ce au cu concurenta.

Daca ai insa ocazia sa inregistrezi vreodata felul in care barfesc barbatii din sistemul penitenciar, te trezesti alunecand inevitabil, in niste foarte puturoase cotloane omenesti. Pentru ca barfa masculina este ceva mai tehnica si mai apasata si inlocuieste, de cele mai multe ori cu succes, lupta dreapta, lupta barbateasca pentru cucerirea si mentinerea puterii.

Cu o singura exceptie, penitenciarele sunt conduse de barbati. Conducatorii sunt inconjurati de cateva straturi de subalterni, preponderent masculine, garnisite ce e drept cu reprezentante ale sexului frumos, mai ales tinere, mai ales dragute. Sefu' este de regula avertizat, prevenit, i se face un fel de rezumat sa-i spunem subiectiv, al lucrurilor, al zilei, al reactiilor omenesti. Un fel de piure usor de limpait, care face viata mai usoara si face si economie de timp.

X a facut, Y a zis, Z e prieten cu, ajung de cele mai multe ori sa inlocuiasca criteriile obiective de apreciere a unei persoane. Ca urmare, cel mai des intalnit, de mine cel putin, indemn, este acela de a nu te amesteca, de a nu te baga, de a te tine cat mai departe de concentricele cercuri umane care astupa ochii si urechile 'imparatului', fie el si unul de buna credinta.

Chestia amuzanta este ca in realitate este practic imposibil sa te izolezi si eu unul, marturisesc ca n-am intalnit inca lucratorul despre care nu s-a "auzit" cate ceva, mai ales despre lucratorul care n-a fost macar o data in viata lui de angajat, nedreptatit ori pus in situatia de a da socoteala pentru ceva ce n-a facut si nici n-avea de gand sa faca vreodata!