Strategie pe băţ

Săptămâna trecută s-a trimis în unităţi o adresă prin care se cerea o analiză SWOT, punct de plecare pentru Strategia Sistemului Penitenciar. Până aici totul pare în regulă dacă ne gândim că pentru a elabora o strategie este nevoie de o analiză serioasă, iar dacă este realizată cu ajutorul celor din teren este şi mai bine. Însă, anormalul intervine abia acum deoarece materialul cu pricina a fost solicitat vineri dimineaţă cu termen vineri după-amiază.

 

În traducere liberă, s-a considerat fie că în penitenciare există deja o asemenea analiză SWOT şi doar trebuie expediată la centru, fie că sunt suficiente 3-4 ore pentru a întruni responsabilii din fiecare sector şi a face o analiză realistă (cu puncte slabe, puncte tari, oportunităţi şi riscuri/amenințări) a activităţii întregii unităţi. Un material de genul ăsta nu este tocmai uşor de făcut cu atât mai mult cu cât nu suntem deprinşi cu acest instrument de lucru şi nici nu se poate elabora doar de către una-două persoane din unitate, eventual contabilul şef şi purtătorul de cuvânt.

 

Deşi salariaţilor, prin adresa respectivă, li s-a sugerat să nu confunde analiza SWOT cu o strategie în sine, nu cred că au înţeles prea mulţi ce au de făcut. Nici nu au fost instruiţi vreodată şi nici nu s-au realizat astfel de analize la nivelul ANP pe care să le vadă proletarii. Sarcina a fost repartizată unora care au mai redactat la viaţa lor materiale de bilanţ pentru "a scrie şi ei ceva acolo". Alţii, nu au trimis nimic, refuzând să se implice într-o acţiune atât de superficială.

 

Trăim în secolul vitezei, epoca luminii. O lume nebună dealtfel, însă ceea ce este îngrijorător e că nimeni nu doreşte să încetinim ritmul, să tragem adânc aer în piept şi să cugetăm. E corect să ne dăm de fiecare dată peste cap şi să executăm orice dispoziţie, chiar greşită sau bulversantă, fără a ne opune, fără a aduce argumente, fără a lupta pentru rezonabilitate, bun simţ, normalitate? Nu mă refer la lupta sindicală şi nici nu cred că liderii de sindicat au datoria să preia toate problemele noastre şi să se bată pentru fiecare în parte.

 

Cred că ne-a cuprins pe toţi o amorţeală şi chiar suntem surprinşi când se mai ridică câte o voce care refuză să fie redusă la tăcere. În multe cazuri avem de-a face cu deznădejde şi chiar renunţare. Vorbesc despre lipsa de atitudine în faţa abuzurilor sau nedreptăţilor, servilismul şefilor faţă de şefii lor (ce să mai spunem atunci despre executanţi?), pasivitatea cu care tratăm problemele tuturor şi mai ales indiferenţa sau maliţiozitatea cu care asistăm la bătăliile altora (eventual, ne şi bucurăm dacă le pierd).

 

Spuneam că trăim într-o lume nebună şi că unii au învăţat să nu mai reacţioneze din instinct de conservare şi convinşi fiind de inutilitatea intenţiei de a schimba ceva. Şi dacă îi putem înţelege pe cei care vor să facă strategii mirobolante şi planuri infailibile, nu îi înţelegem de ce nu cooperează cinstit cu cei care se mai pricep, care mai au voinţă şi putinţă, de cele mai multe ori preferându-se un monolog în faţa vreunui director ce visează la pensie sau dimpotrivă a unuia prea tânăr care visează să aibă fără efort secretară şi şofer (vezi cum au decurs întâlnirile de bilanţ).

Dacă în felul acesta s-au cules datele pentru noua strategie (în câteva ore), nu e greu să anticipăm cât de realistă va fi şi cum va arăta. Suntem consultaţi doar de formă, suntem îndrumaţi "la mişto", suntem controlaţi în forţă şi am devenit deliciul presei. Nu suntem neputincioşi, prăpădiţi sau incapabili ci doar inerţi, obedienţi şi temători.

 

PS. Nu înţeleg de ce nu face dl Buică analiza SWOT pe tot sistemul pentru că are toate datele necesare culese zilnic de la fiecare penitenciar. Azi literele D şi F, la litera C au fost, în cele din urmă, destule discuții.