Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

miercuri, 7 ianuarie 2009

Externalizarea reintegrării sociale - utopie sau nu?

j385347 La nivel declarativ şi teoretic majoritatea se pronunţă în favoarea reintegrării sociale a celor care comit fapte de natură penală, indiferent dacă aceştia ajung într-un penitenciar sau nu. În practică însă prejudecăţile sunt mai importante decât bunele intenţii. Foarte puţini, inclusiv angajaţi din sistemul penitenciar, justiţie şi probaţiune, pot trece peste bariera clişeelor şi stereotipurilor legate de infractori şi de reacţia socială faţă de aceştia. Specialişti în domeniu, de ce să nu recunoaştem, sunt puţini, prezenţa acestora în sfera academică sau a justiţiei fiind mai degrabă exotică decât utilă.

S-au blocat concursurile, sunt probleme cu banii şi, se întâmplă iar, nu avem o direcţie clară. Din acest motiv am ceva îndoieli că subiectul reformei instituţiilor penale este o discuţie potrivită momentului. Dar totuşi, ce credeţi? Externalizarea reintegrării sociale poate fi o soluţie viabilă? La nivel european instituţiile penitenciare şi de probaţiune nu sunt organizate şi nu funcţionează după un model unitar. Nu există o soluţie perfectă. Nu există nici măcar una care să poată garanta rezultate bune sau costuri mici.

Reintegrarea socială rămâne aşadar o provocare pentru justiţia europeană. În Franţa, de exemplu, prin Decretul nr. 276 din 13 aprilie 1999, de modificare a Codului de procedură penală francez şi înfiinţarea Serviciilor Penitenciare de Inserţie şi Probaţiune s-a realizat reforma sistemului execuţional prin unificarea, la nivel departamental, a celor două categorii de servicii într-o unitate administrativă unică.

în Olanda, Serviciul de Probaţiune are în prezent un caracter mixt, aproximativ 90% din ofiţerii de probaţiune fiind angajaţi ai unor instituţii private, a căror activitate este subvenţionată şi controlată de către statul olandez. În Anglia serviciile de probaţiune sunt plasate sub tutela Home Office-ului (Ministerul de Interne), în timp ce administrarea fondurilor şi monitorizarea la nivel naţional sunt realizate de către Inspectoratul de Probaţiune (Her Majesty’s Inspectorate of Probation).

În România, probaţiunea este un serviciu public relativ nou, încă în curs de dezvoltare.  Există o Direcţie de Probaţiune la nivelul Ministerului Justiţiei care coordonează câte 4 – 5 consilieri de probaţiune în fiecare judeţ. Atribuţii, conform legii, sunt destule. Despre sistemul penitenciar ştiţi, nu e nevoie să insist. Deţinuţii vin, peste ceva timp pleacă. La un moment dat aproape 70% dintre aceştia se întorc în calitate de recidivişti sau persoane cu antecedente penale.

Drept urmare, mă întreb şi vă  întreb, cum ar fi dacă cele două componente – Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din cadrul ANP, respectiv Probaţiune de la nivelul MJ ar fi reunite într-un singur serviciu externalizat? Pentru asta ar trebui, desigur, identificate resurse financiare şi ar trebui să existe voinţă politică. Ar mai fi nevoie de un management performant, cu precădere în faza de design instituţional.

Argumente pentru o astfel de idee sunt şi "pro" şi "contra". În mod cert, o astfel de decizie nu se poate lua fără o evaluare prealabilă serioasă, dar oricum există o prăpastie între funcţia custodială şi cea de reinserţie socială la nivelul fiecărui penitenciar.  Poate că ar fi mult mai eficient dacă cele două „instituţii” ar fi separate şi formal. Poate aşa funcţionează. Ce credeţi?

10 comentarii:

Anonim spunea...

dp meu dv, problema nu se rezuma la "incadrarea functiilor"...
specialistii pe care ii avem deja au terminat scoli in domeniu insa nu au o specializare concreta care sa ii recomande in domeniul specific anepe...
din pacate, dpdv stiintific, problematicile specifice ciorbei noastre nu sunt tratate de catre specialistii nostrii...

Anonim spunea...

Buna idee. Am putea, chiar, sa infiintam doua noi agentii guvernamentale. Sa le zicem: Autoritatea Nationala Pentru Probatiune si Agentia Romana de Reinsertie Sociala. Angajatii sa aiba alura de inalti functionari publici cu statut foarte special si sporuri de risc si suprasolicitare neuropsihica, spor de antena etc. Salariile sa fie platite de la buget, sa fie angajati direct, nepoti de veri si cumnati de matusi din Ministerul Libertatilor Cetatenesti si sa ne punem pe treaba. Adica, pe scris programe si incasat bani de la institutiile europene. Ce-ar fi, pana una-alta, sa incercam a ne descurca cu ceea ce avem ?Credeti ca incarcarea este prea mare si riscam sa ne imbolnavim, precum niponii, de munca ?

probatiune spunea...

Foarte interesant subiect si, cred eu, merita dezbatut! Trebuia sa ajungem cumva si in zona asta pentru ca scopul institutional (probatiune/penitenciar)e unul comun, adica reintegrarea in societate a celor condamnati. Conceptul in sine suna destul de pompos mai ales intr-o societate unde sistemul de valori e cam dat peste cap. El devine relativ, chiar. Daca ne mai raportam si la felul in care se materializeaza am putea deveni pesimisti. Dar nu, trebuie sa fim realisti si sa gandim ca este o noua dimensiune a abordarii pedepsei, de la excesiv de punitiv la ...constructiv (daca vrem!)sau, mai mult la preventiv (secundar si tertiar) iar cu abordarile noi est, intotdeauna mai dificil. Iar in loc sa ne comportam ca doua institutii separate, cu orgolii si prejudecati, ar trebui sa vedem cum putem sa lucram mai bine impreuna. Raspunsul meu la "unificare pentru ...externalizare" ar fi acela ca externalizarea trebuie consolidata in anumite zone de interferenta (in niciun caz de tipul celor nefericite de la actualele comisii!!!!) cu conditia pastrarii identitatii institutionale.
Ma refer aici la atentia asupra consolidarii a cel putin doua momente, respectiv:
1. intrarea in penitenciar (condamnare) cand pe baza unor info evidentiate in referatul de evaluare intocmit de probatiune la care se pot adauga, evident alte aspecte, serviciul de interventie psihosociala sa planifice tipul de interventie (in penitenciar).
2. Pregatirea pentru liberare (pe durata a aprox 6 luni)unde se va lucra in comun (probatiune/serviciul de interventie psiho. soc) cu conditia ca pe durata executarii pedepsei in penitenciar persoana participanta la un astfel de program sa fi fost inclusa, in mod necesar, in programe de schimbare comportamentala (de catre serviciul de interv ps. soc). Pentru ca, in procesul de reintegrare, ca profesionisti, nu ne lovim doar de lipsa de resurse, opacitate institutionala si prejudecati institutionale ci, in mare masura, si de reticenta condamnatilor la schimbare, prejudecati de tipul "daca am cazier oricum nu ma angajeaza nimeni" si, mult mai grav chiar internalizarea unor astfel de prejudecati de catre cei care lucreaza cu condamnatii. In aceasta perioada (pregatire pentru liberare)as vedea in mod necesar implicate, alaturi de serviciul de interventie psihosociala din penitenciar si probatiune institutii din comunitate printre care AJOFM si DIRECTII DE ASISTENTA SOCIALA.
In ce priveste continuarea demersurilor in comunitate, dupa momentul liberarii, aici as vedea probatiunea si institutiile comunitare. Dar neaparat realizate campanii de constientizare pentru ca probatiunea nu poate singura si, in fond reintegrarea nu e doar scopul probatiunii/penitenciar ci si al comunitatilor locale si al societatii in general pentru ca reintegrarea inseamna, cresterea gradului de siguranta publica si scaderea riscului de a savarsi infractiuni. Cu alte cuvinte o societate mai sigura.
Nu optez asadar pentru unificare insa optez pentru consolodarea colaborarii si, mai important COORDONARII actiunilor cu mai multa responsabilitatea decat pana acum.
Si ca sa inchei intr-un ton optimist anul acesta beneficiem, in parteneriat, de un ultim proiect PHARE 2006 care priveste consolidarea unor mecanisme de incluziune sociala a celor care urmeaza a se libera. Proiectul are trei componente printre care: 1. dezvoltarea unei metodologii de lucru comune, a unui program de lucru cu detinutii - preliberare,
2. o campanie de constientizare a importantei colaborarii interinstitutionale in procesul de incluziune,
3. un modul de formare profesionala comuna la care vor participa un nr egal de consilieri de probatiune si de angajati ai serviciilor de interv psiho soc pentru a ajusta metodele de interventie si a interveni unitar, folosind valori si principii de lucru comune.
Deci se incepe de undeva. Sper intr-o abordare pozitiva a unui astfel de demers! In rest un an plin de impliniri si la cat mai multe subiecte de acest gen!

Prisonworker spunea...

Pentru anonim 07.01.2009, 01.47.

Cred ca nu ati inteles ideea. Unul din argumentele "contra" al factorilor de decizie este tocmai faptul ca specialistii din Educatie si Asistenta PSihosociala ar PIERDE la sporuri (NU AR CASTIGA). Salariile in Probatiune sunt mai mici.
Aveti dreptate in ceea ce priveste accesarea de fonduri europene.
In alta ordine de idei, atributiunile celor doua componente ar ramane, in esenta, aceleasi, doar ca s-ar castiga in continuitatea dintre activitatile "pre" si "post" eliberatorii.

Anonim spunea...

Pt probatiune....vb frumos din carti si planuri destul de stufoase....dar concret nu se poate face nimic....de ce? Simplu? Pt. ca nu se vrea si pt ca nu se poate...de ce? Tot simplu....pt ca foarte putini sunt pregatiti si capabili sa poata face ceva....fac aceleasi programe de 7-8 ani si se dau mari specialisti iar daca vii tu cu programe clare si precise se duc pe la sefi si te mozolesc de nu mai pot...de ce? Simplu....pt ca nu suporta gandul ca sunt depasiti si ca pur si simplu nu sunt capabili.....si sa nu mai spunem ca la fiecare sediinta ti se spune sa taci....ca ei sunt vechi in sistem iar un amarat venit de pe bancile facultatii care ai luat postul unuia vechi, dar na din cauza ta a mai ramas agent.....deci....
Cred ca situatia mai sus prezentata e destul de intalnita in toate penitenciarele....

Anonim spunea...

Fapte, domnilor, nu vorbe, vorbe, vorbe! Puneti pe hartie si propuneti daca va tine! Si fiti perseverenti daca credeti in ideile voastre!

Anonim spunea...

de ce ati respins un comentariu de pe la 11'35 referitor la preluarea de catre ANP a angajatilor fabricilor din penitenciare? Respecta conditiile impuse de dvs. si se referea indirect la lipsa de cadre si la reeducare in general! Mi-am pierdut incredrea in voi, va e frica sa nu dam idei bune! Vai de noi! Rusinica, pentru cine a respins comentariul!

Huginn spunea...

@anonim 07.01.2009 14:44:00

Nu am respins nici un comentariu. Verificaţi la articolul la care aţi postat comentariul înanite să vă hazardaţi în acuzaţii. Bănuiesc că aţi postat la cel de azi de la ora 13.00.

Dacă citiţi articolele mai vechi despre RAM (sunt cel puţin 5) o să vedeţi că ideea dumneavoastră nu este deloc nouă, mai mult chiar a existat un proiect de act normativ în acest sens.

Faceţi ce vreţi cu încrederea şi ideile dumneavoastră. Încercaţi măcar să nu vă pierdeţi cu firea.

Anonim spunea...

Prapastia dintre functia custodiala si cea educativa a fost mentinuta artificial de mai -marii nostri din minister si ANP. Daca s-ar dori armonizarea eforturilor celor de la paza cu ale celor de la cultural ar trebui sa plece semnalul de sus in jos, altfel nu ne ramane decat sa punem de-o revolutie. Primul pas firesc s-a facut: egalizarea functiei sefului de la paza cu a sefului de la cultural. Cu toate astea, daca sefii de la paza vor continua sa transmita - fie si indirect - semnale cum ca nu prea cred in munca celor de la socio si vor demonstra ca nu au respectul cuvenit fata de aceştia,subordonatii de la paza se vor comporta la fel iar razboiul acesta surd va continua mult si bine. Mai mult decat atat, daca seful de la socio va avea 20 de oameni in subordine iar cel de la paza va avea 120, cel din urma va considera ca i se cuvine un RESPECT mai mare decat celuilalt, chit ca valoarea lui lasă serios de dorit. Mai mult decat mai mult decat atat - exact ce va spuneam mai inainte legat de vina sefilor de la ANP - sefii nostri au instaurat o regula de aur care consta in promovarea in posturile de directori aproape exclusiv a loctiitorilor de la paza pornind DOAR de la credinta conform careia cel care are mai multi oameni in subordine trebuie ca este si bun manager. Ceea ce - cum s-a demonstrat deja- nu este numai incorect ci si foarte pagubos pentru sistem , trecand cu vederea cele cateva exceptii de fosti pazisti cu viziune care au si confirmat intre timp. Ne intrebam daca si-a dat seama cineva pana acum ca functia de manager al unei institutii presupune si altceva decat sa te plimbi cu mainile in buzunare sau la spate prin curtea puscariei, sa dai ordine dupa cum crezi tu ca e bine si sa semnezi hartii. Eu unul stiam ca managementul este o stiinta si, ca sa fii un bun manager, iti mai trebuie multe alte calitati(pe care sa le fi demonstrat intre timp, la naiba) pe langa cea de sef la paza.
Cat priveste relatia noastra cu cei de la probatiune as spune doar o singura intrebare: cine ne poate raspunde ce naiba cauta ei in comisia de individualizare a regimurilor ? Nu ca ar fi baieti rai, dimpotriva... Ca daca noi ne-am face treaba bine in penitenciare si ar exista cineva sa preia ppl dupa ce se libereaza, sa zicem ca am asigura coerenta demersului reintegrativ. S-ar schimba cu ceva treaba cu coerenta daca de maine socio ar trece in subordinea nustiucarei agentii ?

Anonim spunea...

din nou ,exces de zel ,din partea dl doctor,cum care doctor?,nu stiati ca la timona penitenciarelor,avem director,doctor,si ce s-a mai intitulat domnia sa ,ptr ca fiecare acum poate sa fie orice vrea el;deci in urma unor controale prin puscarii,dr,a constatat ca era mizerie,si ca detinutilor li se pune in farfurie si felul unu,si felul doi cu acelasi polonic,l-as intreba daca acasa la el,sotia are doua polonice,ptr fiecare fel,si a mai gasit,doua frunze si o frunza,pe jos,adica concluzia;proasta organizare din partea conducerii si mizerie.dar nu se stia ca nu sunt bani ptr cele necesare sa faci curatenie,fara maturi,dero si altele,ce masuri credeti ca a luat dl dr bala,ca despre el este vorba,;a luat la toata lumea ,sporul de 50%,ca si asa ne dadea prea multi bani,chiar toate drepturile.am inteles sa i-a la cei din conducere,ptr ca acolo este lipsa de organizare,dar de ce la sclavi?deci ne intoarcem de unde am plecat,nu vedem nici-o schimbare in sistem,am facut greva degeaba,adica o tentativa de greva,si nu stim de ce ne-am oprit ptr ca nu am obtinut nimic.