Prima de 1 Decembrie

Criza economică americană este asemănată de mai mulţi analişti cu stagnarea economiei japoneze din anii '90, cu stagflaţia (un amestec între stagnarea economică şi tensiunile inflaţioniste) din anii '70 sau cu Marea Criză din anii '30. Spre deosebire de altădată, autorităţile americane au preluat rapid controlul situaţiei cu un plan de relansare economică în valoare de 168 miliarde dolari.

Specialiştii spun că efectele crizei economice globale se vor resimţi în România în toată forţa lor în al doilea trimestru al anului viitor. Adevărata criză economică va lovi România în 5-6 luni, după ce contractele aflate acum în derulare, semnate în vremurile bune, se vor fi încheiat. Cel mai mult va avea de suferit sectorul privat şi deja giganţii industriei româneşti au îngroşat rândurile şomerilor sau ale celor ameninţaţi cu spectrul disponibilizării. În aceste copndiţii, unii ar spune că cea mai bună primă pe anul acesta este păstrarea locului de muncă.

Vestea bună pentru noi este că ministrul justiţiei a primit un accept verbal în cadrul şedinţei de guvern de joi, 04.12.2008 deşi momentul virării banilor în contul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este încă incert. La începutul săptămânii viitoare Ministerul Justiţiei va înainta către Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitările care iniţiază procedura de virare a banilor. În aceste condiţii, îndeplinirea tuturor formalităţilor presupune că plata primelor se va face cândva după data salariului.

Vestea rea pentru ANP este că plata primelor sau a contravalorii echipamentului pentru anul 2007 nu este un cadou pentru angajaţii sistemului. În ceea ce priveşte echipamentul, cel puţin, este o datorie neonorată de ani de zile. Ne-am echipat în 2008 cu ţinuta din 2006 şi probabil în 2009, mai sigur în 2010, vom primi contravaloarea echipamentului pe 2008. Anul viitor nu va aduce nimic bun pentru angajaţii noştri care, în continuare, vor munci în condiţii la fel de proaste. Dacă unii directori de penitenciare se mai „descurcau” cu sponsorizările primite de la companiile locale (calculatoare, mobilier, rechizite etc.), acum nici acestea nu se simt prea bine şi probabil nu vor mai putea oferi ajutor altora.

La anul...

• agenţii noştri vor sta tot câte 10-12 ore în foişoare;
• în birouri vor fi tot 4-5 persoane într-un spaţiu de două şi aceeaşi temperatură de peste 40 grade în toiul zilei de vară, fără a avea posibilitatea folosirii unui aparat de aer condiţionat sau ventilator de care beneficiază dealtfel majoritatea şefilor şi toţi cei din ANP;
• educatorii vor aduce în continuare rechizite de acasă dacă vor să îşi desfăşoare activităţile pentru care sunt controlaţi de altfel de superiorii lor;
• o persoană va munci tot pentru două sau trei, din lipsă de resurse umane, şi va fi sancţionată fără discernământ când va greşi;
• în unele unităţi penitenciare se va îmbrăca obligatoriu uniforma deşi este de cea mai proastă calitate provocând alergii şi alte boli de piele, în condiţiile în care lucrătorii ANP-ului vin la serviciu în cele mai lejere, răcoroase sau călduroase haine pe care la au;
• comparativ cu munca desfăşurată în unităţi, cele mai mari prime se vor da tot în ANP şi niciun şef de direcţie sau serviciu şi probabil nicio secretară nu vor fi lipsiţi de salariile de merit sau sporul de 50% (în unele cazuri se vor acorda cumulativ ca şi în acest an);
• psihologii tot în biroul agenţilor supraveghetori sau pe holuri îşi vor consilia 'clienţii';
• agenţii din componenţa escortei vor însoţi deţinuţii la instanţele de judecată în aceleaşi dube dărăpănate şi periculoase pentru toată lumea;
• parcul auto al unor penitenciare va avea aceleaşi autoturisme – salvări de acum 30 de ani;
• vom avea unii parte de aceeaşi conducere incompetentă a penitenciarului ca şi în anii trecuţi, chiar mai mult dacă ţinem cont de pregătirea directorilor cărora li s-au umflat scorurile la examenele din această toamnă.

Să fim mulţumiţi că avem un loc de muncă şi un salariu bun, unii chiar o perspectivă satisfăcătoare. Să fim bucuroşi că avem parte de apărarea sindicatului, de „complicitatea” unor şefi de treabă, de apropierea unor colegi care, în fiecare dimineaţă sau seară când intrăm în tură, ne zâmbesc, ne întreabă de sănătate şi ne sprijină moral. Să fim fericiţi dacă suntem sănătoşi şi reuşim să asigurăm o viaţă frumoasă copiilor noştri. Să fim amiţioşi şi să ne dorim mai mult decât ceea ce ne mulţumeşte şi ne bucură acum.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate astea şi să nu-i urâm pe cei care au mai mult decât noi deşi sunt ineficienţi, au funcţii mai bune deşi sunt inutili, au parte de mai multă recunoaştere deşi sunt mai proşti, vor avea prime mai mari deşi muncesc mai puţin.