In anul 1822, la Paris, trupa unuia dintre cele mai renumite teatre londoneze, a deschis stagiunea la Odeon, cu Othello. Actorii au fost initial intampinati cu trivialitati, injurii si tot felul de proiectile. A trebuit sa se lase cortina intr-un tumult de nedescris, si al strigatelor:"Jos Shakespeare!". Spectatorii au luat cu asalt scena, pe urma conflictul s-a extins in jurul teatrului, a intervenit armata si foarte multi oameni au fost raniti. A fost nevoie de interventia a doua sarje de cavalerie pentru a imprastia multimea deslantuita. Prima intrebare care-ti vine in minte, la auzul unei asemenea intamplari, de neinteles din perspectiva prezentului, este sa intrebi cu adanca uimire, dar de ce? Ei bine, era o perioada de anglo-fobie si francezii urau tot ceea ce venea din Anglia. Poate, dar de ce sa te duci la o piesa englezeasca daca nu-i iubesti pe englezi si de ce mai ales sa-l linsezi pe Shakespeare?!
Cu perceptia omului civilizat din anul de gratie 2008, o asemenea reactie nu poate fi catalogata decat ca fiind o dovada de prostie, de primitivism. Diferenta dintre omul primitiv si omul civilizat este ratiunea, este respectul pentru sine, pentru ceilalti. De aceea, omul civilizat nu se lasa condus de instincte, ca urmare nu loveste, nu uraste si mai ales nu dispretuieste fiintele umane, situate pe o treapta sociala inferioara.
Multi dintre contemporanii mei, au convingerea ca sunt oameni civilizati, pentru simplul motiv ca au absolvit o scoala, pentru ca petrec vacanta in strainatate, pentru ca au permis de conducere auto, pentru ca au telefon mobil, pentru ca stiu sa ceara un pahar cu apa intr-o limba straina, pentru ca trec strada la lumina verde a semaforului, pentru ca folosesc internetul sau pentru ca merg la un spectacol de teatru.
ANP-ul a facut de curand o propunere tuturor lucratorilor de penitenciare. Aceea de a dona, din prisosul sau preaplinul jucariilor copiilor lor, cate ceva pentru copii detinutilor saraci. La mica ceremonie urmeaza sa participe si presa. Care va avea cu aceasta ocazie, posibilitatea sa constate ca "gardienii" nu sunt niste brute nemiloase, dupa cum sunt cel mai adesea perceputi in societate, ci niste oameni normali, care nu pedepsesc instinctiv detinutii si cu atat mai putin pe copii acestora. Invitatia asta a nascut, dupa cum se vede, controverse aprinse. S-a aruncat la gramada in capul organizatorilor, nu cu rosiile si ouale clocite de la spectacolul din 1822, ci cu ura pura, contemporana, abia invelita intr-o pojghita de argumente "civilizate".
Perceptia societatii asupra lucratorului de penitenciare este una foarte proasta. Suntem perceputi ca fiind mai degraba nemilosi, corupti, limitati. Periodic, aceasta parere este intretinuta de catre ziaristi, care fie pe buna dreptate, fie in virtutea propriilor prejudecati, descriu atat penitenciarul cat si pe angajati, in culori cat se poate de sumbre. Moartea unui detinut este de cele mai multe ori perceputa ca fiind, fie o crima petrecuta sub ochii nepasatori ai angajatilor, fie cu concursul acestora. Aceasta este o realitate care ne afecteaza pe noi toti, o realitate care se poate oricand intoarce cu brutalitate, inclusiv impotriva celui ce n-a corespuns niciodata unui asemenea portret!
A dona jucarii vechi si a le oferi de Craciun, copiilor detinutilor saraci, poate fi interpretata ca fiind o actiune de imagine. Care nu va modifica peste noapte perceptia despre angajati, dar care, adaugata altor actiuni, ar putea sa schimbe, putin cate putin, imaginea compromisa a lucratorului de penitenciar. Ce legatura are aceasta initiativa cu salariile, primele, sporul de antena, femeile abuzate, deciziile imature ale unor angajati, de a gira sau contracta imprumuturi exagerate? Ce legatura are aceasta intiativa cu situatia sociala precara a unor lucratori de penitenciare? Nici o legatura!
Cine impiedica sindicatele sa scoata la lumina asemenea situatii, sa initeze actiuni de ajutorare? Cine ii impiedica pe lucratorii din penitenciarele romanesti sa aiba intiative generoase, in favoarea copiilor colegilor cu o situatie materiala precara si de ce trebuie ca aceasta initiativa sa apartina neaparat ANP-ului? Cine mai ales, are curajul sa deschida un cont pentru ajutorarea colegilor din Regia Multiproduct, despre a caror situatie se vorbeste pe blog de luni de zile, timp in care n-am vazut niciodata un indemn la solidaritate, la intrajutorare financiara? Subliniez cuvantul curaj, pentru ca ar trebui sa ne confruntam mai apoi, la inchiderea contului, cu rezultatul generozitatii noastre si am convingerea ca dincolo de vehementa si sincera indignare a unora dintre noi, am pune pe masa foarte putini bani si foarte multa ipocrizie!
A dona jucarii vechi, copiilor saraci ai detinutilor, poate fi interpretata ca fiind o actiune de intelegere si profunda omenie. Daca ar trebui sa raspundem la intrebarea, va considerati un om bun, am convingerea ca toti angajatii din sistemul penitenciar ar raspunde afirmativ. Biblic vorbind, a fi om bun, presupune sa indeplinesti anumite conditii, printre care si aceea de a-ti iubi (macar o data pe an!) aproapele. Am suficienta intelegere pentru munca lucratorului de penitenciare, pentru felul in care poate ea afecta la un moment dat, perceptia detinutul. Pot sa inteleg de asemenea, mecanismul care genereaza dispretul sau ura adultului (lucrator de penitenciare sau nu!) care se abate asupra unui copil (copil de detinut sau nu!), tocmai pentru ca el nu are puterea sa se apere.
Intelegerea mecanismului nu ne face insa viata nici mai frumoasa, nici mai usoara. Probabil ca, peste 186 de ani, atunci cand cineva va citi despre aceasta intamplare, despre felul in care risca in anul 2008, sa fie intampinat copilul detinutului la poarta unor penitenciare, va intreba cu adanca uimire, dar de ce sa linseze copilul? Pentru ca, la vremea aceasta, intr-o tara mai putin civilizata, copiii detinutilor, copiii tiganilor, orfanii, copiii strazii, nu sunt la fel cu copiii celorlati, dupa cum tocmai am fost avertizati!
Cu perceptia omului civilizat din anul de gratie 2008, o asemenea reactie nu poate fi catalogata decat ca fiind o dovada de prostie, de primitivism. Diferenta dintre omul primitiv si omul civilizat este ratiunea, este respectul pentru sine, pentru ceilalti. De aceea, omul civilizat nu se lasa condus de instincte, ca urmare nu loveste, nu uraste si mai ales nu dispretuieste fiintele umane, situate pe o treapta sociala inferioara.
Multi dintre contemporanii mei, au convingerea ca sunt oameni civilizati, pentru simplul motiv ca au absolvit o scoala, pentru ca petrec vacanta in strainatate, pentru ca au permis de conducere auto, pentru ca au telefon mobil, pentru ca stiu sa ceara un pahar cu apa intr-o limba straina, pentru ca trec strada la lumina verde a semaforului, pentru ca folosesc internetul sau pentru ca merg la un spectacol de teatru.
ANP-ul a facut de curand o propunere tuturor lucratorilor de penitenciare. Aceea de a dona, din prisosul sau preaplinul jucariilor copiilor lor, cate ceva pentru copii detinutilor saraci. La mica ceremonie urmeaza sa participe si presa. Care va avea cu aceasta ocazie, posibilitatea sa constate ca "gardienii" nu sunt niste brute nemiloase, dupa cum sunt cel mai adesea perceputi in societate, ci niste oameni normali, care nu pedepsesc instinctiv detinutii si cu atat mai putin pe copii acestora. Invitatia asta a nascut, dupa cum se vede, controverse aprinse. S-a aruncat la gramada in capul organizatorilor, nu cu rosiile si ouale clocite de la spectacolul din 1822, ci cu ura pura, contemporana, abia invelita intr-o pojghita de argumente "civilizate".
Perceptia societatii asupra lucratorului de penitenciare este una foarte proasta. Suntem perceputi ca fiind mai degraba nemilosi, corupti, limitati. Periodic, aceasta parere este intretinuta de catre ziaristi, care fie pe buna dreptate, fie in virtutea propriilor prejudecati, descriu atat penitenciarul cat si pe angajati, in culori cat se poate de sumbre. Moartea unui detinut este de cele mai multe ori perceputa ca fiind, fie o crima petrecuta sub ochii nepasatori ai angajatilor, fie cu concursul acestora. Aceasta este o realitate care ne afecteaza pe noi toti, o realitate care se poate oricand intoarce cu brutalitate, inclusiv impotriva celui ce n-a corespuns niciodata unui asemenea portret!
A dona jucarii vechi si a le oferi de Craciun, copiilor detinutilor saraci, poate fi interpretata ca fiind o actiune de imagine. Care nu va modifica peste noapte perceptia despre angajati, dar care, adaugata altor actiuni, ar putea sa schimbe, putin cate putin, imaginea compromisa a lucratorului de penitenciar. Ce legatura are aceasta initiativa cu salariile, primele, sporul de antena, femeile abuzate, deciziile imature ale unor angajati, de a gira sau contracta imprumuturi exagerate? Ce legatura are aceasta intiativa cu situatia sociala precara a unor lucratori de penitenciare? Nici o legatura!
Cine impiedica sindicatele sa scoata la lumina asemenea situatii, sa initeze actiuni de ajutorare? Cine ii impiedica pe lucratorii din penitenciarele romanesti sa aiba intiative generoase, in favoarea copiilor colegilor cu o situatie materiala precara si de ce trebuie ca aceasta initiativa sa apartina neaparat ANP-ului? Cine mai ales, are curajul sa deschida un cont pentru ajutorarea colegilor din Regia Multiproduct, despre a caror situatie se vorbeste pe blog de luni de zile, timp in care n-am vazut niciodata un indemn la solidaritate, la intrajutorare financiara? Subliniez cuvantul curaj, pentru ca ar trebui sa ne confruntam mai apoi, la inchiderea contului, cu rezultatul generozitatii noastre si am convingerea ca dincolo de vehementa si sincera indignare a unora dintre noi, am pune pe masa foarte putini bani si foarte multa ipocrizie!
A dona jucarii vechi, copiilor saraci ai detinutilor, poate fi interpretata ca fiind o actiune de intelegere si profunda omenie. Daca ar trebui sa raspundem la intrebarea, va considerati un om bun, am convingerea ca toti angajatii din sistemul penitenciar ar raspunde afirmativ. Biblic vorbind, a fi om bun, presupune sa indeplinesti anumite conditii, printre care si aceea de a-ti iubi (macar o data pe an!) aproapele. Am suficienta intelegere pentru munca lucratorului de penitenciare, pentru felul in care poate ea afecta la un moment dat, perceptia detinutul. Pot sa inteleg de asemenea, mecanismul care genereaza dispretul sau ura adultului (lucrator de penitenciare sau nu!) care se abate asupra unui copil (copil de detinut sau nu!), tocmai pentru ca el nu are puterea sa se apere.
Intelegerea mecanismului nu ne face insa viata nici mai frumoasa, nici mai usoara. Probabil ca, peste 186 de ani, atunci cand cineva va citi despre aceasta intamplare, despre felul in care risca in anul 2008, sa fie intampinat copilul detinutului la poarta unor penitenciare, va intreba cu adanca uimire, dar de ce sa linseze copilul? Pentru ca, la vremea aceasta, intr-o tara mai putin civilizata, copiii detinutilor, copiii tiganilor, orfanii, copiii strazii, nu sunt la fel cu copiii celorlati, dupa cum tocmai am fost avertizati!
22 comentarii:
nu ştiu dacă chestia asta e bună sau rea, dar n-ar fi singura "acţiune de imagine" ratată de către ANP, tocmai datorită faptului că apare ca o impunere din partea aparatului central. probabil era mult mai bine dacă se organiza pe filiera celor de la socio în fiecare unitate şi ceva mai din timp.
în privinţa contului pentru colegii din regia Multiproduct, eu cred că oamenii ăştia nu pomană aşteaptă. ei vor să muncească.
o soluţie ar fi cea de la craiova: trecerea fabricilor de la regie la penitenciar.
eu îi suspectez pe administratorii blogului că au ceva studii de management (şi nu din ălea cu X şi O) şi ar putea să le explice oamenilor că nicăieri în lume nu se retehnologizează o fabrică peste noapte fără a avea piaţă de desfacere (poate nu se mai poartă mobliă sculptată şi cutii de şah şi table fantezi), dar scăpate de povara regiei, uşor-uşor fabricile ar putea produce totuşi ceva.
Stimate admin, incerci sa compari lucruri diferite. Daca acum aproape 200 de ani francezii aveau ceva cu Shakespeare sa stii ca noi nu avem nimic impotriva copiilor detinutilor. In schimb avem impotriva celor care incearca sa castige imagine pe spatele altora.
Sincer, ma ingrijoreaza faptul ca administratia mai intai face ceva si apoi cauta sau inventeaza motive.
dar sa ne referim la exemplele pe care ni le oferiti:
folosindu-va de exemplul potivit ales, gasiti de cuviinta sa-i catalogati pe cei care au cutezat sa puna sub semnul intrebarii decizia ANP, care totusi este inovatoare, drept prosti si primitivi. Ce-i drept nu direct, ca doar asa se face in sistemul asta. Si motivul? Pentru ca li se cere ceva ce ei cu mintea lor ingusta nu pot percepe!!! Cu toate astea, chiar in argumentatia dvs, se gaseste motivul pt care lucrurile nu sunt asa cum le prezentati: Cei prosti si primitivi dispretuiesc fiintele umane situate pe o treapta sociala inferioara.
Dupa cum spuneam, noi, cei etichetati, nu avem ceva impotriva copiilor detinutilor ci impotriva sefilor care ne spun ce sa gandim,ce sa credem, si mai mult ce sa simtim. Si de ce??? Pentru ca la mica ceremonie urmeaza sa participe si presa!!!
Pai iata un motiv pentru care eu unul deja ma indoiesc de puternicele sentimente crestine ale ANP. Iata motivul pentru care ced ca actiunea nu urmareste sa aduca un zambet pe o fata de copil ci un plus de imagine, lucru recunoscut in postare. Cui foloseste? Celui care face donatia sau celui care a emis propunerea?
Desigur, argumentul ca ANP stie ce este bun pentru sistem pentru ca are pe holurile pline de dulapuri numai specialisti este un argument de neclintit. Imbunatairea imaginii este gestionata cu grija, exista chiar o strategie in acest sens. Este drept ca se schimba doar anul la o strategie mai veche, dar suntem obisnuiti. Doar asa se lucra pe la noi...
Drept concluzie ma intreb, oare cine este ipocritul, in cazul de fata?
ipocritul colega, este persoana care spune ca nu are nimic cu copiii dar critica o actiune in care ar fi implicati copiii unor detinuti...tu esti ipocritul!
felicitari pentru articol admin! intreb si eu pe toti acesti "gica contra" care nu vad rostul actiunii de colectare a jucariilor pentru copiii detinutilor: nu aveti pic de rusine pentru crestinatate? in spiritul sarbatorilor de craciun voi urati niste copii? cat de jalnici puteti fi? pana unde poate sa mearga ura asta a voastra, si a ta vladimire?
lucratorul de penitenciar se vrea un asistat social, nu? ce ne facem daca nu reusim sa facem din fiecare angajat un om de succes? este responsabilitatea anp-ului pentru a face curatenie in propriile noastre vieti? pic de minte nu au unii dintre noi!
acum vedeti si voi, administratorii acestui blog, pentru cine v-ati zbatut atatea luni, cu iosifii si marinii si spaiucii sistemului penitenciar? pentru niste oamnei care blameaza o activitate sociala...si, credeti ca a meritat tot efortul asta? ma indoiesc ca, cel putin cei care critica acest gest, au inteles ceva din lupta pe care atat de sustinut si argumentat ati dus-o! nu vedeti ca "militienii" astia care urasc copiii nu se gandesc decat la bani? i-*ati castiga daca le-ati da bani, pentru ca se pare ca nimic altceva nu ii motiveaza pe acestia...
La Arad s-au adunat in urma cu 2-3 ani pantofi pentru ppl ca nu aveau cu ce sa se incalte la punct de lucru,jucarii se aduna in fiecare an in preajma Sf. Pasti si a Craciunului pentru orfelinate si gradinite din mediul rural unde sunt copii saraci,personal am mai adus si haine la magazie cind fac revizii prin dulapuri si nu fac atita caz,intotdeauna cind dau ceva,orice bani sau haine sau jucarii zic in sinea mea "multumesc Dumnezeul meu ca sunt in situatia de a da si nu de a astepta sa primesc".De ce faceti atita caz de niste jucarii care stau aruncate pe dupa dulapuri ,pe care nu au mai pus copiii mina de luni sau ani de zile?Nu va obliga nimeni sa dati sau sa nu dati.
Se mai aude ceva de prima de 1 decembrie?
Despre prime se mai aude ceva domnu admin?
Nimic nou.
Lasand la o parte calitatea gestului de a da cadouri copiilor fie ei si de puscarias, ceeace nu inteleg e opozitia la un gest frumos si de imagine in acelas timp. Anonimi suparati, chiar va puteti lauda cu o imagine macar decenta? Chiar credeti ca v-ar strica sa se stie ca sunteti in stare si de omenie nu numai de batut detinuti? Nu ANPul are nevoie de o imagine mai buna.
Nu fratilor nu cadeti in capcana d-lui Bala-teroristul de cadre,sa-si faca imagine cu cine o vrea dansul nu cu noi,noi nu luam prime,noi suntem haituiti si vanati dupa sistemul dansului,muncim,muncim si iar mincim asa gandeste dansul,nu-l cunoasteti cine e,a instaurat un sistem de gandire primitiv si multi directori in sistem veniti cu dansul iau copiat modul de actiune,adica nu-i intereseaza deloc de cadre ii muncesc,vaneaza ca pe niste caini.Multi dintre cei care sustin aceasta initiativa si altele ale ANP_ului in prezent ori sunt trepadusi,ori nu lucreaza la paza,ori au un director bun in unitate care mai are bun simt cat o mai rezista si acest tip de director.Nimeni nu are nimic cu copiii indiferent ai cui sunt,dar de ai nostri cine are grija atunci cand acest sistem bolnav ne imbolnaveste si ne termina? Mai fac cumva detinutii sau sefii (ma refer la directori si cati-va sefi de servicii )cheta sa cumpere sau sa doneze jucarii?nu niciodata.Mai ganditiva la aceste actiuni disimulate,cat de curand vor urma copii cadrelor sa dea bine la presa cat de buni si intelegatori avem sefii.E cea mai mare vrajeala .
Administrtorilor il sustineti clar pe acest Domn Bala care calca pe cadavre de agent pt. asi atinge scopurile.
:) inteleg ca sunteti un cititor mai nou. Avem destule articole in care bala e sustinut in suturi.
De ce, ma intreb ,nu au gindit altfel, acesta bomba de imagine, ca asta e pina la urma, o incercare de schimbare de perceptie asupra acestui sistem, si anume asa:
domnul BALA si ceilalti directori ,si nu putini,plictisiti ai ANP ,sa doneze din banii lor 1% pentru jucarii;
sa doneze banii de protocol pe care-i i-au directorii din teritoriu, pentru diverse acte de ajutorare a cadrelor care au nevoie, la nivel natinal:
sa traga pe butuci masinile de serviciu care deservesc directorii atit din teritoriu cit si din ANP ,iar banii de benzina sa-i doneze in scopuri caritabile si exemplele ar putea continua.
Ca sa te vada dumnezeu, domnule Bala , ar trebui sa faci donatii caselor de copii etc ca aia saracii nu au ce manca ,in schimb hotii nostrii, cu grija guvernantilor o duc la puscarie ca in statiune.
Mai ginditiva la noi ,la cei care lucreaza efectiv cu detinutii, ca la noi nu s-a gindit nimeni cind s-a dat 275 , si ma refer la efectiv cei care lucreaza cu detinutii nu birourile care au salarii mai mari ca ale noastre, si sa faceti ceva in favoarea noastra nu a detinutilor.
...Doamne sfinte...tare as vrea sa vad unul dintre cei cu mintile luminate din ANP, minjit cu fecale de catre ppl, injurat si scuipat de rudele acestora in fiecare zi, amenintat atit el cit si familia lui...ca sa vada cum traim noi...,,cei de jos"...sa facem schimb de identitati, sa vedem cum traiesc EI -mai marii din ANP- cu ipoteci pe case, cu parinti bolnavi, cu grija zilei de miine...calculind fiecare banut lunar, si nevoiti sa se injoseasca ptr ei inghitind toate mizeriile detinutilor...asteptam in genuchi in fiecare an un semn de bunavointa din partea ANP...in genuchi am ramas, imbatati de logorea ametitoare a directorilor de penitenciare, imbatati cu apa chioara si dusi de nas-ca sa tacem din gura....imi doresc de craciun...doamne...sa mai vina o revolutie...sa vedem ce fraier isi va mai baga pielea la saramura pentru burtile nesatule din ANP...
O initiativa de "porc"...care nu prea are legatura cu spiritul sarbatorilor, sau cu orice altceva legat de crestinitate, in general. Mai degraba pare a fi mila...Daca vi s-ar da prime de 1 Dec cu mila, facandu-va sa va simtiti ca niste milogi cersetori, cum v-ati simti? Bine...>:)
Chiar foarte bine...dupa munca de un an de zile pe brinci, nu poate fi vorba de ,,mila"...ci de apreciere!...Si cum sa.ti spun...uite ceva care are legatura cu spiritul sarbatorilor de iarana:...iti urez pe toti sfintii mei, sa ai parte de bani si prime de la anp cit ai avut si luna asta...
Nu sunt deloc un cititor mai nou va citesc si comentez de f. mult timp,dar a fost un moment cand ati dat acea impresie d-le Huggin,atunci cand nu a aparut un comentariu pe blog despre acest domn Bala,imediat dupa ce a fost instaurat director,cu toate ca acel articol indeplinea conditiile publicarii pe blog,dar pun acest incident pe seama entuziasmului dvs. pe care se pare ca il aveati la prelurea functiei de dir.ANP,a d-lui Bala,presupun ca ati gandit ca este un director din sistem care cunoaste problemele si le va rezolva dar se pare ca nu vrea sa le rezolve in interesul nostru,a amjoritatii angajatilor.Poate m-am inselat in privinta dvs,sper sa fie asa.Despre ultima adresa trimisa de ANP unitatilor prin care anunta ca nu se mai platesc ore suplimentare pe lunile noi si dec,doar 70% din parcul auto sa beneficieze de asigurari obligatorii,daca nu o aveti am sa v-o trimit eu.
Baiatul meu ma intreaba in fiecare an...De ce nu vine Mos Craciun la tine la servici tati ?...la toti colegii mei vine !...se vrea sa facem donatii pe ppl ??? am ajuns si vremurile astea ? sa ne fie rusine !
Aprecierea face parte din aceeasi sfera cu demnitatea, nu cu mila...>:)
cel care a venit cu ideea jucariilor pt. copii hotilor nu poate fi decat un dobitoc. cum asi putea eu ca agent care sta toata ziua printre hoti,stiind ce caractere infece au,si care te-ar linsa in orce secunda,sa duc ceva cumparat din munca mea pt. copii lor.
Trimiteți un comentariu