Dan Tapalaga | Revista 22, ediţia scrisă | 23 decembrie 2008
- Emil Boc: "E vorba de o persoana care sa nu provina, sa apartina direct, din partide, ca o garantie a independentei justitiei, in al doilea rand sa fie o garantie ca procesul de reforma a justitiei merge mai departe si ca in iulie 2009 vom avea ridicata monitorizarea pe justitie, iar Romania sa fie un stat cu depline drepturi in UE, si sub aspectul justitiei, si, nu in ultimul rand, sa fie vorba de o persoana care sa asigure continuitatea reformei justitiei, implicit sub aspectul finalizarii actualelor coduri care se afla in dezbatere."
- Mircea Geoana: "Stiu ca vor fi intrebari, dar din punct de vedere al competentei, profesionalismului si relatiilor de influenta la Bruxelles, d-l Predoiu reprezinta un om potrivit, care merita sa continue activitatea pe care a inceput-o."
Declaratiile celor doi aduc in discutie numeroase contradictii, mistificari si situatii perfect absurde. In primul rand, si Boc si Geoana au privit cu maxima retinere nominalizarea sa la Justitie, in februarie 2008. Boc spera ca legaturile dintre Catalin Predoiu si Dinu Patriciu nu vor afecta independenta justitiei. Geoana isi declara atunci preferinta pentru Norica Nicolai si vedea in inlocuitorul lui Tudor Chiuariu expresia crizei de profesionisti din PNL.
Suspiciunile celor doi aveau sa fie confirmate cateva luni mai tarziu. Noul ministru ceruse in august inlocuirea lui Daniel Morar de la sefia DNA, in ciuda recomandarilor din raportul Comisiei Europene, care elogiase activitatea procurorilor anticoruptie. Prin gestul sau, Predoiu a actionat impotriva recomandarilor din raport si impotriva intereselor Romaniei.
Or, Emil Boc si Mircea Geoana falsifica pur si simplu realitatea atunci cand il prezinta pe Catalin Predoiu drept omul potrivit sa raspunda exigentelor de independenta si reforma ridicate la Bruxelles. Sfidator cu oficialii europeni, subordonat intereselor politice in tara, Predoiu si-a pierdut credibilitatea afara.
E adevarat insa ca, intr-o prima faza, Predoiu reusise sa lase o buna impresie la Bruxelles, reparand ceva dupa dezastrul de imagine generat de predecesorul sau, Tudor Chiuariu. Insa aparentele au tinut cateva luni, iar testul l-a picat in august 2007, cand a fortat, la presiunile liberalilor, decapitarea DNA. In consecinta, nu mai convinge pe nimeni ca, in al doilea sau mandat, va actiona manat de bune intentii.
Primele comentarii externe reflecta scepticismul instalat in cancelariile occidentale. "Noua coalitie de guvernare de centru-stanga din Romania i-a cerut ministrului Justitiei in exercitiu, Catalin Predoiu, sa ramana in post, fapt care se adauga ingrijorarii ca noul guvern s-ar putea sa nu reuseasca o revigorare ferma a eforturilor anticoruptie", comenteaza agentia Reuters.
Altfel spus, prin desemnarea lui Predoiu la Justitie, guvernul Boc pica un important test de incredere si provoaca deruta in plan extern. Renuntand la nominalizarea Monicai Macovei, PD-L n-a sacrificat un simplu om, ci un set de pricipii. Si-a incalcat cuvantul dat alegatorilor si s-a dovedit lipsit de onestitate politica utilizand in negocierile cu PSD numele Monicai Macovei pe post de sperietoare. Dar guvernul Boc a abdicat impardonabil de la principiul independentei justitiei, iar Romania risca sanctiuni la Bruxelles, fonduri inghetate dupa modelul aplicat deja Bulgariei si, eventual, activarea clauzei de salvgardare.
Il putem deja suspecta pe Catalin Predoiu ca va continua jocul politic inceput in primul mandat. In timpul audierilor din parlament, a spus ca sistemul juridic va trebui redesenat: inspectia judiciara va trebui sa treaca de la CSM la Ministerul Justitiei. Or, inspectia judiciara este biciul cu ajutorul caruia magistratii, judecatori sau procurori, pot fi imblanziti. Cu sirul de penali politici de la PSD si PD-L sub ancheta sau trimisi deja in judecata, cum va manevra Predoiu biciul? Dupa criterii politice sau strict profesionale? Mai degraba politic, o arata antecedentele sale din primul mandat.
Autosuspendarea sa din PNL nu-l transforma automat in independent. Dar angajarea sa politica, altminteri strict conjuncturala, conteaza mai putin. In cazul sau, esentiala este calitatea sa de om al sistemului. Sigur ca si-a tradat partidul, sigur ca onest ar fi fost sa demisioneze din PNL, sigur ca e imoral sa candidezi azi pe listele PNL, iar maine sa intri in guvernul PD-L-PSD. Cu autosupendarea din PNL, Predoiu lasa larg deschisa usa oportunismului politic: la o adica, poate reveni in PNL cand se va decide sa puna capat autosuspendarii sau, daca partidul dispare intre timp de sub picioarele sale, poate ateriza in oricare alt partid.
La fel ca alte personaje instalate in pozitii-cheie, Predoiu este omul sistemului, alcatuit dintr-o materie politica extrem de fluida, capabil, ca apa turnata in pahar, sa ia forma mediului care-l adopta. Presa se straduieste sa-i gaseasca afinitati simbolice, sa-l lege de oameni si grupari politice influente, dar ramificatiile sale in sistem sunt derutante.
L-a asistat pe Dinu Patriciu la vanzarea unei rafinarii. Este automat argatul sau? A invatat carte, intre altii, de la Valeriu Stoica. Este calul troian al aripii Stolojan introdusa in PNL-ul lui Tariceanu? Socrul sau, Calin Zamfirescu, il apara pe Dan Voiculescu in instanta. Si-a deschis punti si catre Partidul Conservator? Traian Basescu a avut numai cuvinte de lauda la prima sa nominalizare. Este omul Cotrocenilor? Iar acum, confuzie totala, nu l-a sustinut niciunul dintre partidele si gruparile politice de mai sus, ci insusi Mircea Geoana, PSD. Este omul PSD? Nu. Omul sistemului, adica foarte dependent si prea putin independent, Predoiu este al nimanui si al tuturor.
Sursa:
- Revista 22 - Autosuspendarea justitiei
10 comentarii:
2009 aduce mai multe zile libere pentru români
Dacă până acum românii se plângeau că sunt printre ultimii din Europa în ceea ce priveşte numărul sărbătorilor legale, de anul viitor situaţia se mai echilibrează. Astfel, din 2009 vom avea 11 zile libere, cu trei mai mult decât până acum.
(+) Click pentru a mări
Publicitate
Potrivit celei mai recente reglementări legislative, românii vor avea de anul viitor mai multe zile libere, considerate sărbători legale:
- 1 şi 2 ianuarie
- prima şi a doua zi de Paşte
- 1 mai
- prima şi a doua zi de Rusalii
- 15 august, Sfânta Marie Mare
- 1 decembrie, Ziua Naţională
- prima şi a doua zi de Crăciun.
Românii încep anul cu patru zile libere
Cum Revelionul 2009 cade miercuri, cele două zile libere de 1 şi 2 ianuarie pică joi şi vineri, iar cumulat cu sâmbătă şi duminică se ajunge la patru zile libere, perioadă tocmai bună pentru a petrece Anul Nou cu cei dragi, acasă sau într-o minivacanţă.
Sărbătorile de Paşte din 2009 sunt înscrise în calendar în 19 şi 20 aprilie, care vor deveni alte două zile libere. La zece zile după Paşte, ne vom bucura din nou de o minivacanţă de trei zile, având în vedere faptul că 1 mai (Ziua Muncii) se va sărbători vineri.
Două noi sărbători legale: Rusaliile şi Adormirea Maicii Domnului
Anul viitor ne va aduce două noi sărbători legale. Parlamentarii noştri au modificat Codul Muncii, astfel că românii vor dispune de trei zile libere în plus. Potrivit noului Proiect de lege privind Codul Muncii, au fost declarate zile nelucrătoare 15 august - Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Măria), precum şi prima şi a doua zi de Rusalii. Ziua de Sfânta Măria a fost declarată nelucrătoare în urma intervenţiei preşedintelui Traian Băsescu, pe motiv că 15 august este o sărbătoare declarată legal nelucrătoare în alte zece ţări europene: Germania, Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia şi Portugalia.
Anul viitor, Rusaliile se vor sărbători în 7 şi 8 iunie (duminică şi luni), iar ziua de 15 august, Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria), sâmbătă.
Rusaliile (Pogorârea Sfântului Duh) sunt sărbătorite duminica, la 50 de zile după Paşte şi comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Christos
În 15 august 2008, potrivit statisticilor furnizate de Ministerul Internelor, peste 2,2 milioane de români şi-au sărbătorit onomastica. Dintre aceştia, peste 1,8 milioane erau femei (Maria, Mariana, Marina, Marioara, Măriuca, Mioara, Mariela şi Marilena), numărul bărbaţilor depăşind cu puţin 417.000 (Marin, Marian, Marinică, Marinache).
Ziua Naţională va pica marţi anul viitor, iar Crăciunul – vineri
Din 15 august şi până în 1 decembrie, românii nu vor mai beneficia de nicio sărbătoare legală, aşa că ne mai rămân zilele de concediu neefectuate. Dacă în 2008, 1 decembrie a fost sărbătorit într-o zi de luni, astfel că am avut trei zile libere, în 2009, această zi se va sărbători marţi. Totuşi, există speranţa ca guvernul să declare şi ziua de 30 noiembrie liberă, ajungându-se astfel la o minivacanţă de patru zile.
Ultimele două zile libere din anul 2009, 25 şi 26 decembrie – zilele de Crăciun, se sărbătoresc vineri, respectiv sâmbătă, aşa că cei care nu îşi pot lua concedii în perioada respectivă se pot bucura doar de trei zile libere.
Cum Anul Nou urmează la o săptămână după Crăciun, primele două zile libere din 2010 vor fi în realitate doar una, din cauză că noul an va începe cu o zi de vineri.
Orice zi liberă e binevenită
Fie că e zi de sărbătoare în calendar sau nu, românii profită de fiecare zi liberă.
La multi ani!
Le Temps: Politica din Romania, marcata de clientelism si lipsita de diferente ideologice
Luni, 29 Decembrie 2008
Romania, condusa de un Guvern de mare coalitiei, dupa model german, este dominata de partide cu ideologie identica, ce practica un clientelism dus pana la exces, sustine jurnalistul si istoricul Gerard Delaloye, intr-un articol publicat de cotidianul elvetian Le Temps, in editia electronica monitorizata de Mediafax.
Cele doua partide, PSD si PDL, care au facut parte, dupa caderea comunismului, din Frontul Salvarii Nationale, insumeaza conglomerate de interese regionale, clientelare si financiare, afirma Le Temps, adaugand ca
diferentele doctrinale sunt neinsemnate si greu de identificat. "In principiu (si numai in principiu!), PSD este un partid de stanga, membru al Internationalei socialiste. PDL se vrea un partid de dreapta (membru al PPE - Partidul Popular European), dar oricine de la Strabourg isi aminteste ca era membru al grupului socialist in 2004", comenteaza jurnalistul.
Numitorul comun al politicienilor din ambele tabere este, in proportie de 95 la suta, potrivit articolului publicat de cotidianul Le Temps, imbogatirea rapida, atitudine care nu este insa o caracteristica specifica Romaniei, ea fiind intalnita in toata Eurppa de Est si in Balcani.
Guvernul lui Emil Boc, care a fost investit la inceputul acestei saptamani, cu doua treimi din voturile deputatilor, reprezinta imaginea tinerei si imperfectei democratii pe care urmeaza sa o gestioneze. Ministerul Turismului a fost conferit sotiei unui proprietar al unui lant hotelier. Ministerul Mediului a fost incredintat unei persoane care conduce portul Constanta si detine mai multe afaceri pe litoralul Marii Negre si in Delta Dunarii. La Ministerul Transporturilor a fost numita o persoana care a fost ministru si in urma cu zece ani si care a facut averi cu fonduri pentru drumuri, fara a construi insa nici un kilometru de autostrada, afirma Delaloye.
In acest context, autorul articolului considera foarte actuale constatarile fostului ambasador elvetian in Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Rene de Weck: "Aceasta tara nu a cunoscut decat o politica clientelara. Persoana care vrea sa faca o cariera in serviciul statului nu se gandeste sa serveasca (statul), ci sa obtina o profesie lucrativa. Ea nu se ataseaza unei idei, ci unei persoane pe care o crede capabila sa ii asigure imbogatirea. Cand patronul sau ajunge la putere, aceasta nu ii cere sa salveze tara, ci sa ii faca rost de un loc bun".
La multi ani!
Poate că noua garnitură care se instalează la Guvern este mânată de un patriotism desăvârşit. Poate că sunt extrem de pricepuţi şi cunosc situaţia exactă a economiei româneşti, intuind pe baza expertizei pârghiile exacte care trebuie acţionate astfel încât dezechilibrele să se subţieze uşor, subtil, fără să simţim. Poate că toţi cei care sunt extrem de bogaţi îşi pun averea personală pe "hold" mânaţi de iubirea faţă de România. Poate, dar nu cred.
Alternativa? Sunt hămesiţi. Sunt datornici. Cu unele excepţii, sunt din categoria "ne-am întins mai mult decât ne e plapuma" şi au în faţă facturi enorme. Cu alte excepţii, averea lor s-a constituit în general prin contracte bănoase cu statul, pe care l-au trecut la categoria "clienţi". Probabil averile lor s-au constituit, în bună parte, prin naţionalizarea pierderilor diversele autorităţi - fie că e statul ca întreg, fie că sunt autorităţile publice locale. Şi, la final de an 2008, deşi la putere, îşi fac bilanţul. Datorii mari, active al căror preţ se depreciază, facturi imense în faţă. Soluţia în acest context? Să fie cumva salariul de bugetar, pe care îl vor mic, şi mai mic, extrem de mic, astfel încât să aibă grijă de buget? Sincer, nu cred. Este de ajuns să vedem ce datorii au în faţă.
Cazul Udrea. Elena Udrea. Un ministru frumos. Tânăr. Pe 26 decembrie tocmai a împlinit 35 de ani. Un avocat de succes. Oare? Studiind declaraţia de avere a doamnei Elena Udrea, am avut ocazia să văd câştigurile domniei sale, ca persoană fizică, în cel mai recent exerciţiu fiscal încheiat (2007). Veniturile domniei sale sunt următoarele: 101.055 lei - aproximativ 30.000 de euro la cursul mediu din 2007 şi încă 5.177 de lei, din activitatea didactică la Universitatea Dimitrie Cantemir. Adică încă vreo 1.500 de euro. În total, 31.500 de euro. Sunt mulţi avocaţi care câştigă mult mai mult. Din punctul de vedere al veniturilor din activitatea de avocatură, înregistrate pe persoană fizică, şi la nivelul tarifelor din anul 2007, eu cred că doamna Udrea a avut venituri mediocre. Undeva la vreo 2.600 de euro pe lună, cu tot cu profesoratul.
Pentru România este un venit bun însă. Unul decent, care i-ar permite doamnei Udrea să obţină, ca persoană fizică, şi credit. Spre exemplu, dacă s-ar fi dus la bancă în anul 2007, pentru obţinerea unui credit bancar, scoţând cota de 30% din venit pentru cheltuieli de "subzistenţă", doamna Udrea şi-ar fi permis să plătească la bancă, lunar, o rată de 1.820 de euro. Adică, în 24 de luni, ar fi putut achita 43.680 de euro. Adică, să spunem, echivalentul unui împrumut de 35.000 de euro, pe 24 de luni, cu tot cu dobândă. Ar fi, să spunem, creditul maxim pe care ar fi putut să îl contracteze doamna Udrea, cu veniturile din anul 2007, la o dobândă de 10%, cu scadenţă peste 2 ani. Şi nu m-ar fi mirat să fi văzut un astfel de împrumut în declaraţia de avere a domniei sale.
Ce văd însă? O datorie la bancă - un creditor pentru doi ani, în valoare de 3.287.000 de euro. Wow! Chiar pentru o Românie a miilor de milionari, este extrem de mult. Pentru că, chiar şi cu dobândă zero, doamna Udrea ar trebui să ramburseze, lunar, nu mai puţin de 136.000 de euro. Cu dobânzi, suma ar fi considerabil mai mare.
De ce spun că venitul doamnei Udrea în anul 2007 a fost modest? Pentru că îmi aduc aminte de ştirea în care cabinetul de avocatură al doamnei Udrea ar fi prestat servicii de asistenţă şi reprezentare juridică pentru RA-APPS, între anii 2003-2004, pentru care a primit 2,35 de miliarde de lei vechi (undeva la vreo 60.000 de euro). Dintr-un singur contract. În ianuarie 2008, doamna Udrea a anunţat că returnează onorariile către regia statului. Un gest, pe care îl înţeleg prea puţin. Dacă ai prestat acele servicii, de ce ai returna banii? Până la urmă, este munca ta, în urma unui contract. Şi, în condiţiile în care ai o megadatorie în faţă, orice euro este preţios. Iar orice euro dat trebuie să îl înlocuieşti cu un altul.
Prin urmare, mai m-am uitat o dată la declaraţia de avere a doamnei Udrea. Poate am pierdut pe undeva vreun venit. Şi am privit dividendele, văzând că măcar o parte dintre acestea, dacă nu în totalitate, sunt pe numele soţului. Prin urmare, cele pe numele soţului nu ar trebui privite ca venituri ale doamnei Udrea. Cel puţin, nu de către bancă. Sigur, suma dividendelor este impresionantă - două milioane de lei, adică vreo 600.000 de euro. Dar, repet, din declaraţia de avere, înţeleg că o parte sunt ale soţului. Dacă însă declaraţia de avere este scrisă eronat, şi cele 600.000 de euro reprezintă dividendele cuvenite doamnei Udrea, ele ar fi ajuns pentru plata a cel mult 4 rate la bancă în anul 2007. Patru din 12.
Şi atunci, mă întreb, pe ce criterii a primit doamna Udrea creditul pe doi ani, în valoare de 3.287.000 de euro? Nu mă întreb întâmplător, pentru că ştiu exact cum este tratat un client obişnuit de către o bancă. Când se duce să ceară un credit, dintotdeauna, clientului i s-a cerut ca pe baza trecutului să poată dovedi că poate face faţă viitorului.
Adică, certificarea veniturilor trecute, fiscalizate, să poată asigura perspectiva plăţilor viitoare. Şi, întrucât cred că doamna Udrea este un om normal, mi se pare logic ca banca să o trateze că pe un om normal. Şi să îi facă un calcul: cât poate plăti rată lunară?
Acest calcul l-am făcut şi eu puţin mai devreme. Şi, excluzând veniturile din dividende, mi-au ieşit 1.820 de euro. Prea departe de cei 150.000 cât ar trebui să fie rata lunară.
O să îmi spuneţi că doamna Udrea este bogată şi că are cu ce garanta. Aşa este, am privit şi eu proprietăţile imobiliare ale domniei sale. Doar că, vă ofer, la schimb, acelaşi răspuns pe care l-am primit şi eu de la bancă, şi anume: banca nu face afaceri imobiliare. Poţi veni şi cu tatăl garanţiilor, noi trebuie să ne asigurăm că din veniturile trecute şi prezente, poţi face faţă ratei lunare. Nu ne apucăm să valorificăm ipotecile, decât dacă nu avem încotro. Noi îţi dăm bani, şi prin urmare, cerem bani. Mai mulţi (incluzând dobânda).
O să îmi spuneţi: poate există un depozit cash colateral. Unul atât de mare încât să imobilizezi peste 3 milioane în anul 2007 (încă de oportunităţi) pentru a te împrumuta tot de atât şi să plăteşti peste 300.000 de euro doar dobândă la bancă, adică 25.000 de euro lunar? O fi posibil, dar nu cred că este probabil.
O să îmi spuneţi că poate doamna Udrea a garantat cu veniturile soţului. Încă o dată, aceasta este o cogaranţie. Banca nu îţi acordă bani dacă nu dovedeşti că ai de unde plăti, pe lângă garanţiile solide.
Sau, poate, doamna Udrea a completat greşit declaraţia de avere, şi creditul nu este luat de domnia sa, ca persoană fizică. Şi atunci, a trebuit să gireze cu alte venituri. Şi atunci, îmi cer eu scuze pentru această analiză, generată doar de o greşeală a doamnei Udrea. Dar nici asta nu cred. Şi încă o dată: în cazul unui singur titular de credit, banca nu ia în considerare alte venituri decât ale acelui titular de credit. Iar dacă creditul ar fi pentru domnul Cocoş (soţul doamnei Udrea), plătit din banii domnului Cocoş, de ce nu s-ar fi împrumutat chiar domnul Cocoş?
Greşeală sau nu, doamna Udrea are în faţă un salariu de cel mult 2.000 de euro ca ministru al Turismului şi o rată (cel puţin asta înţeleg eu din declaraţia de avere) de peste 136.000 de euro lunar. Cum va face? Cum de a acceptat domnia sa doar 2.000 de euro când are o datorie pe care din aceste venituri nu o poate plăti? Cum? Mai ales că, dacă atuncicând nu era ministru nu a avut nicio problemă în a face afaceri cu statul, acum, ar deveni o mare problemă.
Probabil cazul doamnei Udrea este o excepţie. Nu mai cunosc un alt ministru care să aibă, pe persoană fizică, o datorie atât de mare în faţă. Şi prin urmare, o nevoie de bani atât de mare. O mare foame de bani, neastâmpărabilă din salariul de ministru.
Poate că aş fi adus puţin mai târziu în faţă cazul doamnei Udrea, dacă nu ar fi fost trei motive: este foarte interesant, este nou (simultan cu declaraţia de avere a doamnei Udrea) şi apare în contextul în care partidele de guvernământ urlă pentru strâns cureaua. De unde?
De la miniştri. De la secretari de stat. Dar, cred eu, cel mai grav, de la şefii de instituţii în care statul român este acţionar majoritar. Nu contest: cei care se află acum în funcţii la diverse regii sau companii naţionale sunt numiţi acolo politic.
De multe ori, nu îşi merită banii pe care îi iau, nu pentru că poziţia lor de diverşi şefi nu ar necesita o sumă de ordinul a 5.000 sau 7.000 de euro lunar, ci pentru această sumă trebuie să vină în urma competenţei dovedite. Dar, cred eu, principala "competenţă" luată în calcul este doar culoarea politică. Or, acum, culoarea la putere s-a schimbat, prin urmare şi "competenţa" s-a schimbat.
Cred că un director la o companie de importanţă extremă, care rulează o mulţime de bani publici, trebuie să fie extrem de competent (nu paraşutat politic acolo), şi prin urmare trebuie să merite un salariu de 5.000-7.000 de euro. Ba chiar mai mult. În niciun caz, un director competent nu ar trebui plătit cu 1.200 de euro, la cât se limitează salariul acum (practic puţin mai mult decât salariul mediu din bănci). Vorbim aici de companii de importanţă foarte mare: Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Transelectrica, Petrom (care are încă acţionariat semnificativ de stat), CEC. Consider absurd ca aceste salarii să fie limitate la 1.200 de euro. Sau ale secretarilor de stat. Sau ale membrilor Consiliilor de Administraţie - ale căror indemnizaţii se reduc la 48 de lei lunar. Oamenii ăştia, care ar urma să primească 48 de lei lunar, trebuie să spună nu băieţilor deştepţi din energie, oamenii din RAPPS, spre exemplu, trebuie să spună „nu" contractelor juridice care nu se finalizează, trebuie să spună „nu" atunci când acţionarul privat doreşte doar să externalizeze nişte venituri - în loc să facă investiţii acasă şi să creeze locuri de muncă. Oamenii de la ALRO sunt daţi afară de nişte manageri care au cumpăratsocietatea pe nimic de la nişte "manageri" de stat plătiţi cu mai puţin de 1.000 de euro. Iar salariul mic în niciun caz nu asigură competenţă sporită. Ci mai degrabă foamea de resurse. Cât mai repede. Cât mai mult. Poate, cu orice preţ. Iar la nivelul secretarilor de stat, ce om competent ar veni pentru un salariu de 1.200 de euro când, potrivit competenţelor, poate câştiga cel puţin dublu în sectorul privat?
De fapt, cred că această măsură de reducere a salariilor managerilor (dincolo de populismul ieftin şi de poftă de a alimenta frustrările celor prea puţin informaţi), ascunde altceva: băieţi de altă culoare politică (sau fără), ori munciţi pe banii ăştia, ori out. Şi probabil, majoritatea având rate muuult mai mici decât ale doamnei Udrea, chiar dacă ar vrea, nu ar putea accepta. Chiar dacă s-ar pricepe şi ar vrea binele României, nu ar avea cum să accepte. Un ministru care are în peniţa lui câteva miliarde de euro, potrivit noii scheme, merită mai mult decât un parlamentar cu minime competenţe. Poate merită banii unui bancher.
Aşa că, majoritatea, dacă nu va da în judecată pe cei care reduc brusc salariile, va pleca. Lăsând locurile libere pentru "competenţii" în funcţie de culoare politică. Ei vor veni, după care brusc, domnul Boc, la fel de rapid cum şi-a alimentat frustrarea prin tăierea banilor poziţiilor-cheie (atenţie, mă refer la răspundere, nu la oameni aici), va spune: păi cum să plătesc un bancher de la stat de 20 de ori mai puţin decât unul din sectorul privat? Sau pe şeful de Romgaz de poate 15 ori mai puţin decât pe şeful diviziei de gaze de la Petrom? Trebuie să mărim salariile.
Oricum, aceste măsuri reprezintă praf în ochi. Efectul economiilor este marginal (30-40 de milioane de euro cel mult - prea puţin totuşi faţă de miliardul dorit), iar ajungerea unor oameni mai puţin pregătiţi, plătiţi mai puţin, nu poate decât, în opinia mea, să provoace o pierdere mult mai mare. Dar, tare înclin să cred că punând poporul la înaintare, care munceşte pentru chiaburii ăştia, de fapt, noua putere încearcă doar să îşi pună propriii oameni. Sau, mai grav, unii incompetenţi care mai uşor vor semna pentru contracte discutabile din partea RAPPS, sau pentru băieţii deştepţi din energie, sau pentru privatizarea a ceea ce a mai rămas de furat, în general, pentru orice. În ambele variante, rezultatul va fi prost.
La multi ani!
Ca unii cititori si-au pierdut mintile si posteaza articole din ziar drept comentarii pot s-o inteleg, n-au fost ei prea breji nici pan-acuma, ceeace ma mira e ca administratorii le publica tampeniile pe blog desi incalca cel putin una din regulile stabilite chiar de ei ("să se refere la subiectul articolului, sau să urmeze linia logică a unei dezbateri;").
dupa atitea fulminante elucubratii , despre teoria omului ca apa in pahar,
dupa ce ati deplins-o pe Macovei, cea tradat nu de predoiu ci de Baselu' pe care l-a slujit cu Morar la DNA, cu legile sigurantei si cu multe latele,
v-ati pus elementara problema: "poate chiar este independent, acest Predoiu?"
ar fi cazul sa va lecuiti de scenarite,
de amestecatul omului cu socrul, cu Patriciu caruia i-a fost avocat, cu Voiculescu, cu Stoica de i-a fost profesor, cu X-ulescu, cu moasa de l-a moshit, cu nisipul in care s-a jucat, cu fetele pe care le-a pupat, cu ce a tusit si ce a stranutat... (cu toata scenarita tipic romaneasca si, din acest pubct de vedere, Dan Tapalaga se dovedeste ceea ce nu ar vrea sa fie... )
si sa il luati ca atare pe Catalin Predoiu : MINISTRU AL JUSTITIEI in Romania!
ATIT!
Predoiu al tau e un tradator ciolanist. Pur si simplu.
asa o fi cum zici,
dar poate fi si altfel...
cred ca, dupa atitea exemplare absolut superbe in domeniul de politicii-de-ciolan, pe care le tot alegem de 19 ani si tot nu ne-am saturat sa ii avem de conducatori,
ii mai putem da citeva luni de sansa si D-lui Predoiu - in care eu personal cred!
cel putin, Predoiu nu a fost coechipier la devalizarea flotei Romaniei (Basescu) , nu a hotzit fondurile de la Ministerul Industriilor( Berceanu), nu a mostenit matusi tamare, nu a avansat in ministeriat umblind prin paturi prezidentizale sau pe la concursuri de miss, nu este urmarit penal in dosare de coruptie, nu a batut temenele palatului cotroceni de la dna ( intocmind dosare politice doar adv politici ai lui Zeus), nu si-a construit averi de zeci d milioena d eeuroi pe banii statului... nu... nu...nu...
de ce sintem atit de demanding pentru oameni nou aparuti in politica - precum Predoiu,
dar ii acceptam cu mare placere pe spagarii si hotii de cind democratia si pe acolitii lor?
chiar nu inteleg!
@anonim 30.12.2008 13:17:00
Nu e vorba că-i dăm sau că-i refuzăm şansa lui Predoiu. Are sigur grijă să-şi facă şansele. N-are nevoie de noi să-i facem galerie.
Nu cred însă că Predoiu e din punct de vedere politic anti-Zeus sau anti-politicieni bătrăni. Predoiu e un personaj din sistem. Nici nu-mi fac speranţe că are vreun chef să facă ceva pentru justiţie. L-am văzut în ultimele 10 luni. Şi-a jucat cărţile şi a ţinut capacul pe oală. Atât.
În rest, ce să zic. Aţi văzut singur ce caracter are politicianul de tip nou Predoiu. Azi liberal mâine autosuspendat - independent cu simpatii social democrate.
Adevarat dl. Predoiu nu a fost coechipier la devalizarea flotei romanesti dar dupa ce a anuntat cu surle si trimbite controale la primele si sporurile oferite de Q-ariu clientelei politice a sfisit prin a concluziona ca" sunt legale",ti se pare dovada de independenta?,mie nu!Dumnezeule ce adevaruri spunea Rene de Weck.
În atenţia DNA:Schimb dube Mercedes, 125000 euro, tunate la Griviţa, contra Loganuri tip M.I.75000 euro, plus garsonieră în oricare penitenciar din ţară. Pentru relaţii serioase adresaţi-vă MJ Audit
Trimiteți un comentariu