Cititorii ne scriu: Azi în Satu Mare / Maine in Vaslui / Poimaine'n toata tara

Mai deunazi eu si Huginn ne ratoiam la telefon unul la altul cu privire la criteriile de respingere a comentariilor. El mai strict, eu mai permisiv. Eu riscand să legitimez ceea ce cateodată e evident dezinformare cu buna stiinta, el riscand sa inhibe participarea la dialog a unora mai stangaci sau inoportuni in exprimare. Probabil e o disputa a intaietatii oului sau gainii. Nu am gasit raspunsul.

.

Ceea ce am observat este, insa, ca disputele, chiar și de tipul celei mai de sus, au contribuit la atingerea scopului blogului. Acela de a stimula dezbaterea privind buna functionare a sistemului penitenciar. In ultimele luni a crescut numarul comentariilor si, deci, nivelul de implicare in dialog, si numarul mesajelor trimise pe adresele de mail ale blogului, deci dorinta oamenilor de a informa, de a-si face cunoscute problemele.

.

Azi publicam doua mesaje-apel (la constiinta) primite pe mail. Unul de la Satu Mare, celălalt de la Vaslui (parte a unui articol mai amplu*).

Asteptam cu nerabdare / Vesti mai bune-n Satu Mare

"Sistemul penitenciar românesc nu va putea fi reformat cu adevarat decat atunci cand isi va asuma public valorile sociale pozitive si cand va pune in funcţiune structuri care să încurajeze verticalitatea, răspunderea, adevărul, binele. Atâta timp cât vom continua sa ne fundamentăm activitatea pe smecherie, disimulare, duplicitate, dezinformare, umilind oamenii valoroşi, cu rezultate concrete şi loiali valorilor pozitive şi instituţiei, promovând şi încurajând în paralel comportamente menite să inducă teamă si neîncredere, nu vom putea face niciodată curăţenie în propria ogradă.

Ceea ce se intampla in aceste zile la Satu Mare ar putea fi un al doilea pas (pentru că primul îi aparţine întotdeauna, de drept, minunatei Timisoara) în încercarea de a separa binele de rău.

.
Răul va ceda greu, deoarce trebuie sa justifice „eficienţa” unor structuri care au supravieţuit prin vivacitatea subculturilor profesionale reproduse de la o generaţie la alta. Răul va ceda greu, deoarece a reuşit să manipuleze inclusiv adepţi ai Binelui, ceea ce îi convine de minune. Răul va ceda greu, deoarece îi place întunericul. Lumina provoacă panică în rândul celor ce se ascund sub masca acţiunilor anonime. De fapt, răul nu există. E absenţa Binelui. Binele trebuie lăsat să lucreze.

.
Există două tipuri de comportament. Cei care ies la lumină şi îşi asumă ceea ce spun şi ceea ce fac şi mai există cei care vor să rămână în beznă, pentru că nu se pot hrăni decât din „jaluzelele” care îi acoperă. La Satu Mare a apărut o luminiţă. Oamenii de caracter o încurajează şi o sprijină. Cei răi sunt panicaţi. Se agită. Caută „soluţii”, amestecă adevărul cu minciuna, sună la uşă şi fug, scriu anonime, încercând să obosească şi să consume energia celor care, în afara sarcinilor de serviciu, mai trebuie apoi să repare ce au stricat alţii.

.
Să spargi pahare e uşor. Să îl refaci din cioburi e mai greu. Cei care sparg pahare ştiu că cei care vor încerca să îl repare vor obosi mai repede, ca ei să aibă timp să îşi savureze cafeluţele, că poate mai pică o bârfă care să ne binedispună. Oameni care, prin natura serviciului, ar trebui să aplaneze conflicte, să îndemne la împăcare, iertare, bunătate, sunt printre primii care vor să arunce acum cu pietre. Oameni care se consideră „maturi”, pun în pericol inclusiv integritatea fizică a colegilor sau cunoscuţilor, influenţează anchete administrative şi penale, doar pentru că un şef sau altul nu şi-a răstignit subalternii pentru o presupusă abatere, sau pentru un presupus „management defectuos”.

Asteptam cu nerabdare / Veşti mai bune-n Satu Mare se adauga, întâmplător sau nu, la îndemnul Azi in Timişoara / Mâine – n toata tara!”

Vaslui: Veţi beneficia, mai curând decât vă aşteptaţi, de judecata noastră

Se spune că poţi minţi pe toată lumea o vreme şi pe câţiva tot timpul, însă nu-i poţi înşela veşnic pe toţi. Numai un orb nu-şi poate da seama că lucrurile nu merg bine la Vaslui. Însă cei care ar trebui să-şi asume responsabilitatea, aceşti preaiubitori de sine şi dispreţuitori de popor, îşi bagă capul în nisip şi caută ţapi ispăşitori, arătând cu degetul spre cei care “uneltesc” împotriva lor, ignoranţa împiedicându-i să înţeleagă că ei înşişi sunt vinovaţi de mocirla în care se zbate unitatea vasluiană şi că “lumea”, după atâţia ani de promiscuitate, vrea şi altceva. Din păcate pentru dumnealor, “duşmanii de clasă” sunt din ce în ce mai mulţi şi nu mai pot fi minţiţi sau duşi cu zăhărelul.

.

Oamenii au nevoie de lideri care să le asigure condiţii de muncă mai bune şi care să le confere demnitate. Care să-i facă să vină cu drag la serviciu şi să depăşească cu zâmbetul pe buze toate dificultăţile inerente activităţilor noastre. Care să-i îndrume către o viaţă mai bună. O viaţă mai bună pentru ei şi pentru familiile lor.

.

Şi dacă nu v-aţi dat seama până astăzi, dragii noştri imaculaţi, aflaţi că nu numai voi aveţi familii, cu toţii avem familii pe care le iubim, nu doar voi aveţi o carieră profesională, toţi avem o carieră profesională de care ne preocupăm, nu numai voi aveţi nevoi, toţi dorim câte ceva de la viaţă dar nu cu orice preţ şi nu în orice chip. Şi noi avem sentimente, şi noi avem sensibilităţile noastre. Şi noi suferim pentru ce ni se întâmplă la serviciu din cauza unor şefi fără vocaţie şi fără inimă, şi copiii noştri ni se uită în ochi şi speră să vadă bucurie , demnitate şi speranţă, nu lacrimi şi umilinţă, şi părinţilor noştri le plâng inimile de durere când ne văd şi ne simt apăsaţi , trişti şi resemnaţi din cauza unor colegi sau şefi inumani, de parcă nu ar fi de ajuns dificultatea în sine a muncii noastre, şi pensionarii unităţii au dreptul să mai vină din când în când să-şi vadă fostul loc de muncă şi foştii colegi fără să li se închidă poarta în nas de către nişte şefi vremelnici măcinaţi de ură şi de dorinţă de răzbunare, şi noi avem nopţi nedormite din cauza problemelor de serviciu, avem îndoieli, ne punem întrebări, şi noi punem umărul la supravieţuirea unităţii, şi noi lăcrimăm în ascuns din cauza unor impostori care-şi spun şefi sau colegi şi care ne fac viaţa la serviciu un chin.

.

ŞI NOI EXISTĂM, domnilor. Universul nu se învârte în jurul vostru. Opriţi-vă, pentru o clipă, şi scuturaţi-vă de orgoliul nemăsurat, de ignoranţă şi de lipsa de scrupule. Renunţaţi să vă mai amăgiţi şi ruşinaţi-vă puţin. Încercaţi să vă faceţi viaţa mai frumoasă făcându-ne-o frumoasă şi pe-a noastră, cei de lângă voi, datorită cărora, în bună măsură, vă câştigaţi salariile frumoase. Oamenii au nevoie de siguranţă, de linişte, de echilibru. Respectaţi-i pe cei din jur dacă vreţi să fiţi respectaţi, fiţi voi înşivă integri dacă vreţi să le cereţi subordonaţilor să dea dovadă de integritate, fiţi oneşti dacă vreţi să fiţi trataţi cu onestitate şi daţi dovadă de transparenţă dacă nu aveţi nimic de ascuns. Faceţi eforturi pentru a asigura bunul mers şi dezvoltarea instituţiei şi încercaţi să puneţi interesul colectiv mai presus de interesele personale şi de grup pe care le-aţi promovat până acum cu atâta perseverenţă.

.

Domnilor preaiubitori de sine şi dispreţuitori de popor, vă conjurăm să ne redaţi mândria de a face parte dintr-o structură de elită, mândria de a purta o uniformă şi demnitatea de a merge cu capul sus atât prin curtea unităţii cât şi în afara ei. Şi dacă nu puteţi face toate astea, măcar abţineţi-vă să faceţi rău celor din jur doar pentru faptul că nu vă seamănă sau că nu sunt de acord cu ceea ce faceţi. Pentru că viaţa nu iartă şi, în afară de judecata Lui Dumnezeu şi a istoriei, veţi beneficia, mai curând decât vă aşteptaţi, de judecata noastră, a celor mulţi şi lipsiţi de importanţă, aşa cum ne consideraţi voi.

.

*Maine, ora 13.00, vom posta articolul complet privind situatia de la Vaslui

.

P.S. Stati aproape. La miezul noptii vom afla care din candidatii pentru functia de director general adjunct nu îndeplineste conditiile legale pentru candidatura.