Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

luni, 8 septembrie 2008

Un penitenciar pierdut sau ce crede boborul despre penitenciare

Persoanele
Alex Tipătescu – cetățean turmentat, artist
Crina Trahanache – funcționar mic burghez, revoluționar stângist în timpul liber
Adina Dandanache – mamă în depresie postnatală, mahmură după o noapte de destrăbălare
Famiglia Mușat – blogger enervant, jurnalist de ocazie
Admin – blogger obositor, maestru de ceremonii înțelept

Scena I
Pe înserare, sâmbătă, 6 septembrie, la iarbă verde. Ceva muzică rock la laptop, în ciuda vecinilor maneliști de peste gard. Un fir prăfuit spânzurat de o grindă a casei și un reflector de fițe asigură ceva lumină improvizată în curte. La vedere, în mijlocul grădinii, un grătar proaspăt achiziționat pe care sfârâie carne de pui cu ceva emanații de vopsea arsă.
Admin curăță în tăcere cartofi în penumbră, Alex cară spre gură un pahar de țuică și întreține focul cu un carton suspect pe care, probabil, s-au urinat cățeii locului. Fetele se chițăie, bârfesc și fac pe interesantele. Famiglia Mușat încearcă să le atragă atenția și face eforturi să fie spiritual. Se reia pentru a mia oară o discuție pro- și anti-gay. Nimeni nu mai dă dă doi bani pe argumente și pe discuția în sine, dar lumea e mulțumită pentru un nou prilej de tachinare și flirt.

Scena II
O oră juma’ mai tîrziu. O masă acoperită de o folie de plastic gri-gălbuie pe care se ghicesc vestigii ale albului inițial. Un câine pofticios se holbează la resturile de friptură rămase în farfurii. Cei 5 protagoniști, ghiftuiți, se inghesuie pe scăunele grupate în cerc, la 1 metru de masă. Alex, amețit, bate câmpii, iar ceilalți 4 chicotesc și-l provoacă. Se face ora 11 iar famiglia Mușat devine neliniștit. E ziua lui să scrie pe blog și știe că trebuie să plece urgent acasă. Încearcă se se scuze, dar e copleșit de o avalanșă de reproșuri din partea celorlalți. Înțelept, Admin decretează: stai și scriem acum și aici postarea. Le luăm interviu mocofanilor ăstora, profani în ale penitenciarelor, și vedem ce crede boborul despre sistem.

Scena III
(Famiglia Mușat, puțin agitat, ia laptopul în brațe, adoptând o mutră serios-tâmpă de jurnalist preocupat. Habar nu are ce să întrebe. Se gândește: Alex a mai auzit ceva discuții despre penitenciare, Crina e o cititoare ocazională a blogului iar Adina este o habarnistă perfectă. Ce dracu să ne spună ăștia? Caută o privire salvatoare din partea lui Admin, dar aceasta nu vine. La naiba, până la urmă percepția acestor oameni e măsura perfectă a modului în care suntem văzuți de ceilalți, se gândește el.)

Famiglia Mușat: Care sunt primele lucruri la care vă gândiți când auziți cuvântul penitenciar?
Alex Tipătescu: O mulțime de oameni într-o cameră foarte mică. Claustrofobie și un televizor în care urlă manele sau știri sportive.
Crina Trahanache (râde molipsitor împreună cu Adina și răspunde la mișto): Oglinda societății în care trăiesc. O societate formată din cocalari și pițipoance. Are aceleași probleme pe care le are societatea de peste gard și tu, famiglia Musat,: închis la nou, sufocat de prejudecăți, inactiv mental și fizic.
Admin (revoltat): Cum poti sa zici ca famiglia Musat e inactiv mental?
Crina (înțepată și cu o privire pișicheră): În fine.…

(Famiglia Mușat nu răspunde. E prea evident flirtul ca să oprească, bășicat, torentul de tachinări și jigniri. Însă decide să nu mai noteze răspunsul, momentan. Crina bate câmpii în continuare pe tema vinovăției comune a corpului social față de fenomenul infracțional. Bălăriile stîngiste uzuale despre poziția de victimă socială a infractorului. )

Famiglia Mușat (plictisit): Să revenim la....
Adina Dandanache (enervată): Faci ca jurnaliștii stupizi, famiglia Mușat! Nu o lași pe Crina să-și spună părerea.
Crina Trahanache (continuă neperturbată): Penitenciarele sunt o enclave...zone sociale compuse din indivizi care nu pot și nu doresc să se integreze. Societatea nu cunoaște realitatea din penitenciare și invers.
Alex Tipătescu: Sunt două culturi paralele. Paznicul are aceeași mentalitate ca pușcariașul, diferența fiind de poziționare în raport cu zăbrelele.
Adina Dandanache: Nu exista nicio diferență între a fi în penitenciar și a fi într-o subcultură sau alta. Penitenciarul e o subcultură neacceptată de mainstream. Sistemul penitenciar…(râsete)….oglindește foarte bine sistemul legislativ, care este prost.
Alex Tipătescu: E o generalizare…
Adina Dandanache: Oamenii care ajung într-o subcultură….

Famiglia Mușat (disprețuitor și hotărât să readucă discuția pe pământ): De ce vă simtiti obligați să răspundeti pseudoteoretic cand vorbiți de penitenciare?
Crina Trahanache (iritată): De ce nu ne pui intrebări mai concrete?
Famiglia Mușat: De ce ați filosofat....?
Alex Tipătescu: Pentru că e un subiect mult prea serios ca să-l gândești în termeni simpliști. E un microcosmos.
Adina Dandanache: În mod ideal, penitenciarul ar trebui sa fie un loc al oamenilor care au greșit și care ar putea să facă rău din nou dacă ar fi în societate sau care ar putea fi model greșit, stimulând reproducerea comportamentelor deviante. Dacă, insă, mă gandesc la ce am auzit că se întamplă în penitenciarele românești, în realitate penitenciarul este un joc al hazardului: acolo intră numai unii din cei care au greșit, sau chiar oameni care nu au greșit deloc.
Admin: Dar, v-ati alege meseria asta?
Adina Dandanache: Ehh...cacat..
Alex Tipătescu: Nu, pentru că n-am incredere în …(se bâlbâie și își caută cuvintele).. pentru ca n-aș lucra pentru un stăpân cu care nu sunt de acord.
Famiglia Mușat (iritat de ceea ce i se pare un răspuns gol): De ce nu ești de acord?
Alex Tipătescu: Legislația e proastă. Stăpânul este sistemul socio-politic în care trăim, un stăpân în care n-am încredere.
Admin: Dar, atunci, cine se va duce în penitenciar să lucreze?
Alex Tipătescu: Cel care se duce pentru siguranța zilei de mâine, nu pentru convingeri.

Crina Trahanache (revine revoltată la obsesiile antisistem): Societatea ar trebui să-și găsească o altă modalitate de a pedepsi. Societatea nu dă o altă șansă celor care ajung în pușcării. Pe strada pe care locuiesc sunt mulți țigani care, cred, vor ajunge în proporție de 50% la pușcărie. Aceștia sunt o categorie defavorizată...societatea îi împinge către infracțiuni și apoi îi pedepsește. În Finlanda există circa 3500 de puscariași, iar majoritatea pedepselor este dată pentru conducere sub influența alcoolului. Societatea oferă un cu totul alt nivel de trai.
Alex Tipătescu: Sistemul juridic nu trebuie sa aibă legatură cu nivelul de trai.
Crina Trahanache: În Finlanda oamenii nu fură pentru că au bani...
Famiglia Musat: Nu cumva inversezi raportul de cauzalitate? Au bani pentru că nu fură și sunt integri, spre deosebire de noi...
Crina Trahanache: Nu…ăia care ajung la închisoare la noi sunt cei care fură din nevoie, nu cei care sunt congenital ticaloși sau hoți.

Famiglia Musat: Bateți câmpii. Concret, din ce ați mai auzit la televizor, din ce v-am mai povestit eu și Admin, cum priviți sistemul penitenciar?
Alex Tipătescu: Sistemul penitenciar este casa unor criminali și a unor saraci.
Famiglia Mușat (exasperat, aproape țipând): Dar de ce va gândiți numai la pușcăriași când vorbiți de sistemul penitenciar?
Alex Tipătescu: Pentru că ei sunt clienții.
Crina Trahanache: Pentru că e același lucru când vorbești de sistemul hotelier: te gandești la turiști.
Alex Tipătescu: Restul sistemului penitenciar se comportă în funcție de clienții pe care ii are.
Admin: Dar gandiți-vă că una din problemele angajatului este inflația de drepturi pe care le are deținutul.
Adina Dandanache: Pentru că oamenii care sunt la pușcărie nu sunt răi organic. Oamenii ăștia sunt discriminați, înainte de a fi deținuți.
Admin: De exemplu, deținuții nu vor să se școlarizeze, deși exista posibilitatea. Oamenii acestia sunt adesea lipsiti de responsabilitate. De ce iti imaginezi ca niste persoane inculte chiar doresc sa iasa din situatia in care sunt?
Adina Dandanache: Nu vor pentru că ei nu știu ce vor. Ei nu au avut avantajul de a înțelege.
.
(Se lasă tăcere. Toată lumea se uită la foc. Famiglia Mușat se uită nemulțumit la Admin. I se pare că nu-i iese articolul. Rahat, trebuia să mă duc naibii acasă să scriu altceva, se gândește cu disperare. Adina simte momentul și se enervează.)

Adina Dandanache: Stați, de ce vă simțiți obligați să scrieți în fiecare zi un articol?
Admin: Pentru că mi-am asumat o responsabilitate. Pentru că nu fac ceva doar cand am eu o nevoie personală.
Famiglia Mușat: Cine ți-a cerut asta și cu ce drept ți-ai asumat o astfel de responsabilitate și rol?
Admin: Mi-am dat seama că singura garanție e să rezolv ceva prin mine însumi. Iar eu am nevoie să mențin legătura cu cei care gândesc ca mine, care vor să schimbe ceva. Eu nu am alte forme de a face ceva.
Adina Dandanache: Lupta asta a voastră e o lupta generală, dar n-are legătură cu ce se întâmplă în lumea reală. Voi nu sunteți factor de decizie și nu aveți bani să rezolvați problemele.
Admin: Schimbarea de mentalitate merge mână în mână cu decizia și banii. Înainte de toate trebuie să înțeleg cine sunt.
Adina Dandanache: Pentru cine nu e de accord cu voi, însă, nu se schimbă nimic. Nici măcar la nivelul posibilității de exprimare. Ei nu vor ține cont niciodată de ceea ce spui. Ei sunt animați de alte idealuri decât ale tale. Pentru ei conteaza banii și rangul social. Vă asumați rolul de parte sănătoasă a sistemului, însă o parte bolnavă nu se va vindeca niciodată, indiferent de ceea ce veți face voi. România asta bolnavă, cu sistemul ei penitenciar bolnav, trebuie să moară. Peste nu știu cât timp poate va renaște un alt sistem penitenciar sănptos într-o altă Românie sănptoasă.
Admin: Păi nu renaște din nimic, renaște din puținul pe care îl face fiecare dintre noi acum.
Famiglia Mușat: Totuși, ce poți să faci într-un sistem cu probleme?
Adina Dandanache: Nimic esențial. Orice sistem în România, deci și sistemul penitenciar, este o adunătură de oameni fără implicare, fără vocație. Sistemul penitenciar nu face decât să aducă la îndeplinire actul de justiție: izolarea unor oameni de restul societatii. Și atât.
Alex Tipătescu: Sistemul penitenciar doar execută. Nu are o misiune clară.
Crina Trahanache: Sistemul este bolnav pentru că oamenii care merg acolo, în majoritatea lor, nu au vocație. Ei se angajează aici doar pentru a face bani, misiunea lor este să faca bani și atât.

Famiglia Mușat: Care este ultima știre despre sistemul penitenciar pe care ati auzit-o la TV, în presă?
Crina Trahanache: Cea cu seringile și directorul penitenciarelor.
Alex Tipătescu: Directorul penitenciarelor, la Realitatea TV, vorbind despre violența din penitenciare.
Admin: Vă interesează știrile din penitenciare?
Crina Trahanache: Da, pentru că este o știre despre un loc în care n-ai vrea sa fii niciodată.
Alex Tipătescu: Mă interesează pentriu că sunt știri despre un loc în care ai putea sa ajungi oricând.
Adina Dandanache: Consider ca no news is good news în cazul ăsta, al sistemului penitenciar.

Admin: Credeți că e o meserie urâtă?
Alex Tipătescu: E o meserie de polițist. Oamenii care aleg să lucreze în penitenciar sunt, ca profil, niște polițiști. Vor un salariu mai mare pentru competențe mici. Într-un sistem privat nu ajungi la un salariu relativ bun așa ușor. Oamenii care lucreaza în penitenciare sunt, cred, în general, oameni care se fofilează, care preferă un safe job.
Crina Trahanache: Este o meserie grea. Nu este o meserie urâtă. Însă e greu să pazești oamenii care sunt închiși acolo, oameni care sunt urâți de societate.
Admin: Adina, cum îți imaginezi că stau oamenii în penitenciare?
Adina Dandanache: O cameră în care stau împreună, pe paturi suspendate și pierd timpul acolo.
Admin: Știi că există regimuri diferite de executare a pedepsei?
Adina Dandanache: Nu știam. Uite, ca om obișnuit, recunosc, nu știu multe despre acest sistem penitenciar, un sistem ca oricare altul. Am o impresie pentru că mai văd lucruri din afară.
Admin: Totuși, tu dai bani pentru acest sistem.
Adina Dandanache: Da, dar majoritatea oamenilor nu știe pentru ce dă bani. M-ar interesa să nu dau bani. Dar fiind obligată, m-ar interesa să pot sa fac parte din cei care decid soarta sistemului penitenciar
.
Famiglia Mușat
: Cum ai putea tu decide?
Adina Dandanache: Aș avea cerința ca oamenii care lucreaza acolo sa fie competenți. Eu sunt șeful lor pentru că îi platesc. Îi desemnez pe ei să facă ceva, dar numai în măsura în care sunt profesioniști. Ei au obligația să fie integri și competenți.
Alex Tipătescu: Singura problemă este corupția. Asta mă interesează și mă afectează în mod direct în legătură cu sistemul penitenciar. Daca nu ar exista coruptie, ar exista competență. Și aș putea da credit acestor oameni fără să mă mai intereseze ce și cum fac, pentru că ei sunt specialiști.
Crina Trahanache: Da, și eu cred la fel. Daca mă intereseaza ceva în mod direct este corupția din acest sistem.
.
Scena IV
Ora două și ceva noaptea. Famiglia Mușat ajunge acasă. Conectează laptopul la internet, deschide messengerul. Câteva mesaje de la Huggin care îl acuză de trădare: Era ziua ta, băi, să scrii. Ce dracu faci? Te dai rănit?
Deschide pagina de blog și dă să scrie. Stupefacție și nervi. Huggin deja scrisese ceva. Înjură printre dinți și se gândește: ce nesimțit, nu are încredere în mine. Îi trimite un SMS lui Huggin în care îi bate obrazul și apoi se duce la culcare.
***
.
P.S. Vom încerca să luăm interviuri pentru acest blog și de la mai marii penitenciarelor, fie ei la conducerea ANP sau a unităților. Așteptăm sugestii pentru subiecte, întrebări și persoane care ne-ar putea răspunde. Pe cine și ce ați întreba?

9 comentarii:

bruxelleza spunea...

trist ca problema coruptiei apare doar marginal, la finalul scenetei..
noi cei din diaspora :) privim altfel lucrurile, coruptia e THE PROBLEM in intregul sistemul de stat din Romania, inclusiv cel penitenciar.
-----
offtopic: dar cu flirtul cum a ramas pana la urma? :D

Anonim spunea...

interesant si cunoscut scenariu
ne intrebam care sistem nu e bolnav in Romanica?
vin alegerile .....sa traim bine!!!!!!!!!!

Alex Tipătescu spunea...

Musatule, cum reusesti tu sa dai cu mucii in fasole si sa si musti mana care te hraneste in acelas timp?

Anonim spunea...

Ha, misto. dar nu cred ca asta e perceptia a oamenilor despre penitenciare. dialogul asta e intre oameni care au informatii. Si eu cred ca boala noastra de toate ziele e coruptia.
domnului Bala trebuie sa-i adresati intrebari, clar. sa ne spuna ce are de gand, care sunt obiectivele lui pe mandatul lui de director. sa explice ce cauta bejan la educativ.

famiglia Musat spunea...

Buna ziua,

da, stiu ca pe noi ne intereseaza partea birocratica a sistemului si modul de gestionare a resurselor umane, in primul rand. Cu tot ceea ce decurge de aici: mod de promovare, mod de premiere si recunoastere a meritelor, problema nepotismului s.a.m.d. Dar, asa cum s-a vazut in dialog (si cred ca asa este in general, la nivelul societatii), interesul oamenilor din afara sistemului este pentru detinuti, fie pentru ca au un anumit mod de intelegere a fenomenului infractional, fie ptr. ca detinutul reprezinta o curiozitate. Putin, cred, se gandesc la cei care lucreaza acolo. Si, poate, e normal sa fie asa.
Da, si eu ma gandeam la domnul Bala ca prima persoana din sistem pentru a fi intervievata. Sper sa gasim intelegere si deschidere pentru dialog.

Anonim spunea...

E normal ca oamenii sa se gandeasca in primul rand la p.p.l. cand e vorba de penitenciar. La fel e in toate domeniile: la TV ne intereaza emisiunea, filmul mai degraba decat operatorul, la magazin ne intereseaza mai mult produsele decat lucratorii etc. Ce e de mirare aici? Noi am vrea ca lumea sa ne creada buricul pamantului pentru ca aici, intre ziduri si hoti, asa ne simtim si noi.

Anonim spunea...

Faptul ca Bejan e la educativ are vreo legatura cu coruptia?

Anonim spunea...

Nu, daca doar asigura interimatul si nu candideaza. Sau daca participa la concurs si iese al doilea, daca nu e bun. Chiar daca e singurul candidat.

un actor de-al matale spunea...

stimate dle jurnalist, va sta bine in haina de judecator, e oricum in culorile sistemului. fiind plin de discernamant si exrem de obiectiv imi inchipui ca ati simtit ca sunteti valoros publicand acest post. f. frumos, exista inca mijloace de combatere a frustrarii. lsau poate ma insel. poate noi interlocutorii dumitale, "boborul" (of, citatele astea!), suntem de-a dreptul lobotomati, asa cum se poate vedea prin citatele reproduse (neprofesionist) de jurnalistul familiei. poate ca la fel as fi scris si eu despre oameni pe care-i dispretuiesc de-a dreptul si as mai fi facut un lucru, poate nesemnificativ pt matale, creca stii la ce ma refer. uite asa iti vine ideea ca ne meritam, de fapt. unii pe altii si friptura sfarainda, la final. pupici lui admin si un sfat: daca in tara orbilor chiorul e rege nu inseamna ca legea lui trebuie respectata. sunt consternata si as vrea sa fii si tu. uite asa se alege praful de idealuri, mai papusa. ca vrea unii sa capate respectul si atentia pe care n-o merita, bietul bobor, el e doar supus la experimente de fapt, asa cum s-a si deovedit in acest post. buna credinta si intentie e rasplatita cu un bocancel pe gurita. mi-ar fi rusine rau de tot (in locul tau).