Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

marți, 9 septembrie 2008

Singurătatea alergătorului de cursă lungă

Deseori avem tendinţa să supraevaluăm importanţa muncii noastre şi să trecem prea uşor cu vederea eforturile colegului de lângă noi. Nu ştiu cât este de normal, dar mie mi s-a întâmplat. Dar şi mai des se întâmplă să nu înţelegem ceea ce-l motivează pe cel ce încearcă să se autodepăşească. Nu înţelegem şi nici nu ne interesează să înţelegem. E meseria lui. El şi-a ales-o. Să şi-o facă.

Reducând la esenţă poate că aşa este. Dar, dacă încercăm să înţelegem, descoperim munca făcută din pasiune. Omul acesta nu cere mult. Să fie lăsat să muncească şi să-i fie recunoscute meritele. Nu aşteaptă căruţa cu bani. O apreciere este de mult ori suficientă. Este suficient să-l încurajezi şi entuziasmul lui îl va face să meargă până în pânzele albe.

În general nu-l interesează să ocupe funcţii de conducere. Prea multă bătaie de cap, iar el are treabă. Nu are timp de şefie. Interesul se trezeşte abia atunci când vede că este obstrucţionat gratuit de vreun şef incompetent. Nu-l interesează faptul că ani de zile l-a cărat în spinare. Nu contează că şeful a avansat şi s-a menţinut pe munca lui. Acceptă cu uşurinţă faptul că şeful are salariul dublu faţă de al lui. Dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătească pentru a-şi asigura liniştea necesară pentru a-şi duce mai departe munca pe care o face din pasiune este gata să-l plătească fără să se întrebe dacă este moral.

Dar vine momentul în care şeful nu-şi mai controlează orgoliile. Începe să creadă că ideile sunt chiar ale lui. Începe să uite de unde s-a plecat. Se trezeşte în el impulsul de dominare, îşi doreşte să controleze, să-şi impună voinţa, chiar dacă nu are habar despre ce este vorba. Doar este şef, nu?

Şi atunci prietenul nostru începe să deschidă ochii. Vede că este scos la concurs un post de şef mai mare sau mai mic. Stă un pic, se gândeşte, analizează şi ajunge la concluzia că postul respectiv l-ar ajuta să-şi ducă munca mai departe. Ar putea obţine rezultate chiar mai bune. Satisfacţia profesională ar fi şi mai mare. Şi atunci de ce nu? Dacă şeful, căruia îi cunoaşte foarte bine nivelul, a reuşit să se descurce, împuternicit fiind atâta timp, el de ce nu s-ar descurca?

Şi plin de încredere se hotărăşte să se înscrie la concurs. Fie ce-o fi! Cel mai bun să câştige. Dar… abia atunci descoperă că ori nu îndeplineşte condiţiile de studii, vechime în specialitate, înălţime sau culoare a ochilor, ori nu reuşeşte să găsească vreo carte trecută în bibliografie drept “must be” deşi nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul “Idiot’s guide”, ori nu are timpul fizic necesar pentru a obţine copii legalizate după toate actele care i se solicită.

Descurajat, renunţă dar îşi promite că va fi atent să vadă cine îndeplineşte criteriile solicitate. Şi descoperă că şeful incompetent este candidatul ideal. SINGURUL…

Vine vremea concursului şi vede cum şeful cel făr-de-har, şi mai ales cel făr-de-habar, trece probă cu probă ceva mai uşor decât gâsca prin apă. Vine şi momentul anunţului final. Felicitări, temenele ş.a.m.d. E clar! ŞEFUL este singurul potrivit să ocupe postul. De data asta validat în urma unui concurs fără cusur.

Dar lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Prietenul nostru a deschis deja ochii. Acum este descumpănit de credulitatea de care a dat dovadă. E clar că nu contează cât de bun eşti. Principalul este să fii CANDIDATUL IDEAL (aşa cum a fost definit de Roşu Împărat… vă mai aduceţi aminte de el…?).

ŞEFUL se mândreşte cu alergătorii lui de cursă lungă. Îşi închipuie că a reuşit să le pună ochelarii de cal şi de acum totul va merge ca uns. Dar se înşeală. Până acum alergătorii lui au participat benevol la cursă. Fără orizont, fără peisaj. Asta nu-i interesa. Doar drumul conta. Până acum…

Acum "alergătorii" au învăţat că au o opţiune. Că întotdeauna există o opţiune. Şi asemenea puştiului lui Tony Richardson au învăţat că singurătatea alergătorului de cursă lungă poate fi curmată. Chiar dacă asta presupune să te opreşti din cursă cu câţiva metri înainte de finalul care oricum nu-ţi aparţine. Pentru tine importantă a fost cursa. Acolo ai dovedit că eşti cu mult înaintea plutonului.

PS Nu vreau să credeţi că aţi citit o pledoarie împotriva şefilor. Dimpotrivă. Am avut onoarea să lucrez cu şefi în faţa cărora şi acum îmi scot pălăria plin de stimă nedisimulată şi neprefăcută. Pur şi simplu am vrut să trag un semnal de alarmă împotriva actualului sistem de promovare care este mult mai inechitabil decât vechiul sistem bazat pe propuneri de avansare venite din partea şefului ierarhic. Cel puţin atunci aveai o şansă dacă aveai bafta unui comandant inteligent…

13 comentarii:

Anonim spunea...

De ce apar pe computerele noastre caractere care ar trebui sa fie ş, ţ, etc. dar care se vad ca un patratel sau alt caracter, care face greu de citit textul? e vorba de o incompatibilitate de computere?

Anonim spunea...

Pentru anonimul cu primul comentariu pe ziua de azi...
Nu prietene, este vorba de o setare pe care trebuie sa o faci mataluta.
View/ Encoding/Central European.
Daca nu merge, mai incerci o alta optiune. Sper ca ti-a fost de folos.

THEO spunea...

Bine v-am regasit am revenit din CO,asa cum am promis am citit atent toate articolele si toate comentariile ,nu v-ati dezmintit nici unii, nici altii,articolele sunt cu toate foarte interesante ,bine tratate,frumos scrise;comentariile sunt foarte putin legate de tema articolelor si mult prea repede se pierd in desuet,se simte lipsa unor prieteni,probabil sunt si ei plecati in CO.CHAPPIE multumesc pentru urari au fost de bun augur,am citit urarile inainte de a pleca dar nu am apucat sa raspund.Nu am sa repet toate titlurile care s-au scris cit timp am lipsit eu doar cele la care mi se pare mai important sa punctez."HARTIA IGIENICA SI AUSTERITATEA JUSTITIEI" nu se poate sa fie adevarata fotografia,sigur nu este un SF,ceva gen Planeta maimutelor?!"O FATA NOUA DE LA 1 SEPTEMBRIE"multumesc lui SI TOTUSI pentru atentia acordata comentariilor mele,ma flatezi."CONSIDERATII DESPRE PREZENTA MAGISTRATILOR IN SISTEMUL PENITENCIAR" felicitari autorului mi se pare super articolul,comentariile multe dar prea putin legate de subiect.Legat de unul dintre comentarii:"pauza de masa 1 la 12 ore"unde scrie asta?In codul muncii sigur nu este scris asa.Cite mese primesc ppl-ii in 12 ore?Referitor la articolul ultim "SINGURATATEA ALERGATORULUI DE CURSA LUNGA "la fiecare 4 ani cind se schimba puterea incepe "vinatoarea de vrajitoare":toti directorii,sefii,sefisorii,...sunt schimbati,motivatia:posturile vor fi ocupate prin concurs,pe criterii de competenta;dar la fel s-a spus si in urma cu 4 ani si se va spune si peste 4 ani,aceasta metodologie se practica de aproape 20 de ani asa ca s-a generalizat,a patruns pina la cele mai mici nivele in toate sistemele de stat,in consecinta multi dintre noi suntem alergatori singuri si multi dintre sefi sunt candidatul ideal,mentalitatile se schjimba extrem de greu.

THEO spunea...

Un fel de alergator singur de cursa lunga este tot ANP-ul, desi suntem si noi lucratori auxiliari ai sistemului de justitie romanesc niciodata nu suntem pomeniti impreuna cu cei din instante cind este vorba despre drepturi banesti?!Drepturile banesti putine raportat la riscurile serviciului efectuat,la numarul de ore efectuate,la faptul ca lucram in foc continu, sunt totusi singurele drepturi pe care le avem;asigurarile de sanatate nu sunt clare,afirmatii si articole din legi diferite se bat cap in cap;asigurari de viata nu exista in sistemul nostru,protectia noastra si a familiilor noastre este inexistenta,accentul se pune intotdeauna pe siguranta detinerii,sa nu avem evadari este cel mai important lucru si nu siguranta lucratorului,siguranta ppl-ilor este mai importanta decit siguranta salariatilor,ni se spune mult prea des "v-ati asumat aceste riscuri cind v-ati angajat, nu va convine plecati sunt 100 la poarta pentru fiecare post".Toate aceste probleme ar trebui sa fie prioritare pe agenda sindicatelor noastre,trebuie sa luptam pentru drepturile noastre,pentru recunoasterea noastra profesionala.

THEO spunea...

Toata lumea, chiar si multi dintre noi,ne percepe ca pe niste oameni care au cautat siguranta jobului si a veniturilor inaintea altora mai riscante sau fluctuante ma intreb insa cit de reala este aceasta imagine atita vreme cind salariile nu se platesc la timp,nu se dau integral?!Aceasta atitudine a ministerului justitiei vis-avi de ANPeste tot o forma de lipsa de consideratie fata de noi,lipsa de consideratie care ar trebui sanctionata de sindicatele noastre.

Anonim spunea...

Theo spunea "sindicatele noastre" -Domnule draga, sindicatele sunt formate din membrii de sindicat care atunci cind trebuie sa ia o pozitie radicala in fata abuzurilor savirsite de sefii directi, directori de unitati, anp, m.j.etc. si trebuie sa iasa in srada inpreuna cu semeni lor,(ca in romania nu se poate altfel)acesti membrii se motiveaza in"chip si fel",ca au robleme si nu poate veni, ca au multe banci de platit si nu poat risca etc.si raman in prima linie cei din conducerea sindicatului care daca nu au sustinerea mambrilor se"vand conduceri"IAR CEI CARE AU UN PIC DE VERTICALITATE SUPORTA UMILIREA SEFILOR NEPUTINCIOSI.

invatacel spunea...

Bine ai revenit printre noi, Theo.

si totusi spunea...

Spor la munca si la comentat,Theo.

Edy spunea...

Theo, am asteptat comentariile tale interesante. Bine ai venit!

THEO spunea...

Va multumesc tuturor pentru primirea entuziasta,este o mare bucurie pentru mine.Anonimul de la ora 15:25 ai perfecta dreptate prea multi dintre noi suntem lasi,delasati,asteptam para malaiata in gura lui natafleata si cadem mult prea usor in cursa dezbinarii practicata decenii la rind de conducere,sper din tot sufletul ca acest blog sa ne ajute sa ne desteptam DESTEAPTATE ROMANE lucrator de penitenciar si nu numai.

invatacel spunea...

DESTEAPTA-TE ROMANE

Albert spunea...

Felicitari, colectionarule! Din pacate, ne-au ramas doar amintirile vremurilor cand competenta era criteriu de promovare. Acum cunoastem o democratizare prost inteleasa care ne-a adus unde suntem, dar din care nu avem sanse sa ne desteptam. Studiile universitare se fac cu un minim de efort (probabil atat cat ia completarea unor formulare), primele au devenit drepturi salariale, functiile de conducere se ocupa prin asa-zise "concursuri" la care cunoastem finalistii, perspectivele noastre sunt saptamanale, atat cat sa avem ce raporta zilnic, �nonrepetitiv�, pe gustul marelui strateg ministerial. Forma fara fond.

Chappie spunea...

Bine ai revenit printre noi Theo !!!

Cred ca ti-au prins extraordinar de bine zilele petrecute departe, la fel cum cred ca ai simtit acelasi gust pe care-l simtim cu totii la reintoacerea la serviciu, la aceleasi lucruri de zi cu zi.
Si ca sa vezi: astia au vazut ca nu e Theo pe-aici, nu-i nici Pruteanu prin preajma si hop!...au incercat sa strecoare niste concursuri de sefi, imputerniciri, discriminari si alte ghesefturi. Dar i-am prins noi!!!
Hai, arunca-ti bagajele si treci ca avem multa treaba aici pe blog.