Nu vine nici Superman dupa cum n-au venit nici americanii

"Spre deosebire de colegii de blog (cu care m-am contrazis adesea), sustin ca sistemul penitenciar nu are nicio sansa de reformare cu oamenii din interior. Cred că acest sistem este una din cele mai retrograde, disfunctionale si corupte institutii din Romania, alaturi de institutii ale administratiei locale si ale sistemului sanitar. Si cum lipsa de profesionalism, coruptia sau rezistenta la schimbare nu sunt fenomene metafizice ci se manifesta concret prin oameni, nu vad cum indivizi corupti, slugoi, neprofesionisti sau retrograzi pot pretinde că sunt potențiali vectori de schimbare."

Am citit cu mare atentie articolul postat de catre famiglia Musat. Fara indoiala este unul dintre cele mai bune articole postate pe acest blog si recunosc ca radiografia de ieri, este in cea mai mare masura una corecta. Sunt unul dintre colegii de blog cu care famiglia Musat s-a contrazis adesea pe aceasta tema, pe tema reformarii sistemului penitenciar din interior si nu din exterior. "Frumoasa tara, pacat ca e locuita!", este una dintre cele mai cinice teorii emise de catre romani. Si vad sirurile lungi de romani plecand cu traista in bat spre alte meleaguri si vad instalandu-se in urma lor familiile bine organizate de germani, de cehi, de nordici si mai stiu eu ce alte popoare civilizate.

Intr-o anumita masura lucrul asta chiar se intampla, romanii pleaca din Romania ca si cum ar fugi de ei insisi, pleaca sa traiasca si sa munceasca in tari mai sigure, in tari previzibile, unde nu te inseala nimeni la "cantar", unde promisiunea este respectata si unde familia este in siguranta. Problema este ca in locul lor nu se instaleaza japonezii sau suedezii antrenati sa curete mizeria, sa construiasca autostrazile si sa vegheze la respectarea legilor. In urma romanilor, raman tot romanii si in situatia asta se afla si sistemul penitenciar.

Oricat de mult mi-as dori, nu pot sa iau in calcul posibilitatea de a-l avea la sefia penitenciarelor pe Superman, indiferent de varianta prin care ar poposi un asemenea personaj la ANP - concurs, import- export, teleportare etc. Nu pot de asemenea sa iau in calcul nici posibilitatea unei atente monitorizari a activitatii fiecarui lucrator de penitenciare si eliminarea rapida a celui ce incalca regulamentul ori legea. Pentru ca Superman nu exista (si daca da, presupun ca are alte prioritati!) iar lucratorii de penitenciare actioneaza si reactioneaza, de la mic la mare, dupa un tipar anume, tiparul in care au fost obisnuiti sa functioneze dintotdeauna.

Adaug la aceasta stare de fapt, aproape convingerea ca indiferent de bunele intentii (sau nu!), anuntatele concursuri nu-i vor mobiliza, dupa cum s-ar cuveni, pe anonimii profesionisti din sistemul penitenciar, sa dea masura cunostintelor si calitatilor lor. Evident as prefera sa vad cate 10, 20 de oameni batandu-se "la baioneta" pentru un post de director. Ma tem ca nu-i vom vedea. Fie pentru ca nu au incredere in organizarea si corectitudinea acestor concursuri, fie pentru ca nu sunt incurajati si nu au suficienta incredere in propriile forte. Si intr-un caz si in celalalt, cel care pierde in primul rand este sistemul penitenciar.

"Increngătura haotica de interese meschine si marunte, neprofesionalism si slugarnicie, lipsa de viziune si opacitate, nepotism si aranjamente , in care se itesc ici si colo puseuri singuratice de indignare si vocatie care se sting adesea in renuntare", spune Fam Musat si are mare dreptate.

Evident, mi-as dori la randul meu o rezolvare rapida a "situatiei", printr-o infuzie de "sange" sanatos, aplicata direct in vena cam zbarcita si cam inlemnita, a sistemului penitenciar romanesc. Stiu insa ca o asemenea infuzie si o asemenea deschidere nu este posibila. Cel putin nu deocamdata. Cred de asemenea cu tarie ca oamenii - cel putin o parte dintre ei! - cei care astazi sunt prinsi in haosul "increngaturii" s-ar elibera bucurosi daca li s-ar oferi o asemenea ocazie sau s-ar "elibera" de nevoie daca li s-ar impune acest lucru.

Cel mai bine este cand "ocazia" asta vine de sus in jos. De jos in sus nu se mai cheama ocazie.