Asa graia, la 1935, in numarul 2 al revistei "Penitenciarul", revista de stiinta penitenciara aplicata, Dl Mihail Ceuca directorul Penitenciarului Oradea. Dupa 73 de ani, "chestiunea" ramane din pacate valabila si daca am inlocui Directiunea Generala cu Administratia Nationala am vedea ca pe fond, situatia nu s-a schimbat."Bugetul Directiunei Generale a penitenciarelor a fost intotdeauna sub nevoile reale ale institutiei. In ultimul deceniu, reducerile, au luat astfel de proportii incat la un moment dat ne-am fi putut intreba daca nu cumva bugetul nostru este menit sa dispara. Si intrebarea aceasta nu este nici macar exagerata cand ne gandim ca in 4 ani bugetul Directiunei Generale a fost redus cu peste 72%. Aceste reduceri insa nu pot merge la infinit..Daca sunt unele capitole cari - sa zicem- ar putea suferi o amputare, sunt altele, cari nu numai ca nu pot fi reduse, ci ele trebuesc neaparat ridicate la nevoile institutiei, mai ales cand sumele necesare nu sunt mari. Am ajuns ca functionarul nostru, din leafa de mizerie pe care o are, sa-si cumpere singur creioane, sugative, penite si chiar cerneala...
.
In ce priveste fondul alocat bugetului Directiunei Generale, imi voi permite sa observ ca el nu este distribuit in mod echitabil. Sunt inchisori de acelasi grad cari nu primesc aceiasi alocatie si ceva mai mult, sunt penitenciare judetene cari primesc o alocatie mai mare chiar decat penitenciarele principale. Bugetele pe ultimii zece ani sunt marturia afirmatiunilor noastre.."
.
Bunicii si strabunicii directorilor de astazi aveau insa dupa cum se vede, obiceiul de a vorbi cu sinceritate si fermitate despre problemele cu care se confruntau penitenciarele romanesti.
Bunicii si strabunicii directorilor de astazi aveau insa dupa cum se vede, obiceiul de a vorbi cu sinceritate si fermitate despre problemele cu care se confruntau penitenciarele romanesti.
.
Niste batrani desueti care nu-si cunosteau prea bine interesul, ar concluziona fara indoiala mare parte dintre directorii nostri de astazi. Mult mai sensibili si mai atenti la nevoile personale decat la nevoile sistemului penitenciar, aliniat intre timp la standardele europene contemporane.
Declara Dl Simion E. Niculescu, Subdirector General Al Penitenciarelor, tot in anul de gratie 1935, tot in revista cu pricina. Adica un fel de director general adjunct A.N.P. Incerc sa mi-l imaginez in aceasta postura pe Dl Gheorghe Spaiuc, batand adica cu pumnul in pupitru (la bilant de exemplu ) si cerand imperios ministrului sa inceteze numirile politice din sistemul penitenciar. Si pe cuvantul meu de onoare ca nu pot!"Am afirmat intotdeauna, ca bunul mers al penitenciarelor depinde de felul, cum vom sti sa recrutam si sa pregatim corpul gardienilor. Daca la infiintarea acestui corp s'a tinut cont cu stricteta de prevederile regulamentului , in privinta conditiilor de numiri; in ultimul timp insa, din cauza interventiilor politice, recrutarea a lasat atat de mult de dorit, in cat numirile se fac de multe ori dintre elemente care nu numai ca nu sunt la inaltimea chemarei lor, dar sunt lipsiti cu desavarsire de calitatile morale ce se cer pentru postul de gardian - unii dintre ei avand chiar fise de cazier..Nu ori-ce nechemat poate fi numit in postul de gardian. Trebuie sa se puna odata capat interventiilor politice pentru acei recomandati, care nu-si mai gasesc locul in alta parte, fie ca sunt inapti, bolnaviciosi, viciosi sau chiar condamnati, dupa cum am avut mai multe cazuri recente".
.
Inchei acest arc peste timp, citand din apelul la functionari, apelul pentru inscrierea in Asociatia Generala a Functionarilor Publici:
"In vremurile prin care trecem insa lupta nu este atat de usoara si daca castigarea ei in mare parte depinde de conducatori, nu-i mai putin adevarat ca acestia trebuie sa se sprijine pe masa functionarilor. Unirea da puterea. Fara de ea succesul nu este asigurat."
Tot 1935, tot nr.2 din "Penitenciarul"!
Se pare ca in anul de gratie 1935 oamenilor nu le inlemnise limba si aveau surprinzatorul obicei de a folosi graiul viu, graiul omenesc.
.
P.S. Fac inca odata precizarea ca apelul mai sus citat este din 1935! - ma adresez celor ce raspandesc zvonul ca autorii blogului fac parte dint-o organizatie periculoasa, terorista eventual, antrenata sa destabilizeze sistemul penitenciar romanesc.
Se pare ca in anul de gratie 1935 oamenilor nu le inlemnise limba si aveau surprinzatorul obicei de a folosi graiul viu, graiul omenesc.
.
P.S. Fac inca odata precizarea ca apelul mai sus citat este din 1935! - ma adresez celor ce raspandesc zvonul ca autorii blogului fac parte dint-o organizatie periculoasa, terorista eventual, antrenata sa destabilizeze sistemul penitenciar romanesc.
.
Nu le urez inca "raspandacilor" sa aiba atatea fonduri, 'armament' si... legaturile noastre periculoase dar, ii conjur (unde e Dl Stan sa-i mai explic ca n-am injurat!) sa nu transmita informatia "strict secreta" catre forurile superioare. Repet, asa vorbeau oamenii in 1935 si daca n-ar fi venit comunistii, astazi ar fi vorbit si mai bine!
16 comentarii:
Bun articol. Te cam pune pe gânduri când vezi că nu prea am progresat de la momentul 1935. Deci batem pasul pe loc de 100 de ani. Aceleaşi dicuţii şi aceiaşi lipsă de soluţii...
Q.E.D.! Superb articol. Felcitari! Imi aminteste de un articol scris in mod similar in presa romaneasca, inainte de intrarea nostra in NATO, care cita dezvaluirile din presa vremii despre coruptia conducerii Ministerului Apararii din perioada interbelica la achizitiile de tehnica militara. Efectele acelor achizitii sunt consemnate in istoria patriei ca jertfe eroice pe campul de lupta... Despre lucratorii de penitenciare ce o fi scris in istorie?
Din anumite puncte de vedere da, batem pasul pe loc. Macar daca este sa ne referim la fondurile alocate penitenciarelor. E drept ca nicaieri in lume, penitenciarele nu au prioritate dar este de presupus ca in tarile (mai) civilizate, angajatii nu se confrunta totusi cu problemele si lipsurile noastre. Ceea ce am pierdut intre timp din pacate, este tocmai obiceiul de a pleda cu sinceritate si implicare pentru cauza noastra. Am "castigat" in schimb limba de lemna care ne prosteste mintea si dupa cum se vede treaba, la obiceiurile proaste se renunta greu. Se tot revine la solutii, multi vizitatori cer solutii. In realitate solutiile sunt la indemana noastra, toti intelegem (sau aproape toti!) ce este de facut, incepand cu atitudinea la locul de munca, cu asumarea responsabilitatii, continuand cu asteptarile (justificate!) in raport cu sefii nostri care au obligatia sa pledeze pentru cauza sistemului, care au obligatia sa rezolve punctual problemele cu care ne confruntam. In sinea mea am credinta ca noua conducere va misca lucrurile din loc,dar bine ar fi daca le-am iesi in intampinare!
M-a emotionat si m-a fermecat in egala masura textul postat de dumneavoastra. Este- ca sa parafrazez titlul unei carti din adolescenta mea - un soi de amintiri despre viitor.
Cei doi vorbitori, dupa felul cum au pus problema si tinand cont de contextul in care si-au afirmat opiniile, erau niste oameni de caracter, directi, sinceri, decenti, cunoscatori ai problemelor din sistem si interesati de viitorul unui sistem in care lucrau ei laolalta cu alte cateva mii. Nu stiu ce pregatire aveau, nu stiu ce scoli facusera(o sa ma interesez) dar m-au facut sa devin nostalgic. Ma tem ca situatia proasta a sistemului nostru este una perena si s-a datorat,se datoreaza si se va datora politicienilor si guvernantilor. Speranta de recastigare a mandriei de a fi "gardian", de a pozitiona cu demnitate sistemul penitenciar in ochii comunitatii vine tot de la liderii nostri. Vorba ceea, omul sfinteste locul. Iar noi, ceilalti, trebuie sa ne unim fortele in sensul sprijinirii lor. dar ce te faci ca in ziua de astazi nu mai avem lideri veritabili si ne uitam cu nostalgie, iata, la anii 35. Probabil colegii isi vor da seama dar nu ma pot abtine sa nu spun: mi-e dor de un sef pe care sa-l respect, sa-l admir si sa fiu in stare sa-l urmez in focul luptei.
Am fost la randu-mi fermecat, descoperind revista asta. De altfel mi-am propus sa revin cu citate, unele dintre abordari sunt incredibil de moderne desi discutam despre Romania anilor '30. Acum despre conducator. Am avut de curand o discutie pe tema asta, conducator in general, nu neaparat de penitenciare. Fara indoila ca rolul lui este determinant, un conducator bun poate alege directia potrivita chiar daca "turma" nu este pe masura. Invers, ma tem ca este mult mai greu - daca nu luam in calcul un sistem democratic care-ti permite sa alegi in cunostinta de cauza. Dupa cum se aseaza lucrurile in Romania ai zice ca este mai degraba o chestiune de noroc sa ai un conducator inteligent si devotat. Pe de alta parte trebuie sa recunoastem ca initiativa MJ de a organiza un concurs pentru ocuparea postului de director general, este de bun augur si cel putin teoretic, sansele de a nu mai fi potcoviti cu prosti si nebuni cresc considerabil.
Draga Admin-ule
remarcabil articol..
asa e, iepoca comunista, prin mecanismele si oamenii care au achiesat la ele, avind, desigur, beneficii fabuloase ( si nu doar pesonale, ci de networking, de transmitere filiala a acestora, caci cine decit fii si fiicele au facut, fac si vor face cariera in sistem...) a instaurat in Justitie in general, deci si in ANP, o caracatita cu tentacule atit e lungi si perverse incit este greu de gasit o strategie de inlaturare...
Cit depsre timpul in care se poate vindeca sistemul - si mai greu de estimat, caci vezi bine, banul si traiul bun e tentant si apar noi prozeliti...
de aceea, ma repet, aveti un merit extraordinar in a aduna in acest blogg opinii la articolele pline de seva pe care le postati.
Poate Dl Ministru ar trebui sa considere acest blogg drept consilier, cel putin in locul profitoarei si imoralei de Kibedi...
Baba Dochia
PS mai am o intrebare: in MJ masina si soferul de serviciu sint legati de persoana sau de pozitie?
ma tem ca de nurii persoanei, caci altfel cum de a ramas Kibedi ci florinel, asteptind, asa cum ziceti, vremnuri mai bune... scirbos, oricum ai lua-o...
Asa este, admin. (apropo, am uitat sa va felicit pentru ideea articolului). O sa ma apuc sa cercetez eu insumi problema dar, daca aflati intre timp care era, pe vremea aceea, modul de alegere al sefilor(de penitenciare, de directii, servicii si chiar de "directiune"), dati , va rog, un semn de viata.
Eu unul -am mai spus-o pe blog- cred sincer ca destinul nostru se poate imbunatati sub bagheta unui sef sau unor sefi de calitate. Am avut astfel de sefi si, cum va spuneam , mi-e dor de ei. Observam, daca vrem sa observam , si prin jurul nostru, pe la anumite institutii/companii. Mai rar, ce-i drept. Eu, la randu-mi, sunt un sef mai mic care face eforturi sa le fie mai bine colegilor(ma refer la subordonati)dar care incearca, in paralel, sa raman si performant impreuna cu echipa. Si cei care m-au tot evaluat si monitorizat de-a lungul timpului, atat din interior cat si din afara, confirma acest lucru, inclusiv oamenii care lucreaza cu mine si altii de pe la alte departamente care si-ar dori sa vina sa lucreze CU NOI . In fine, ideea era ca nu sunt chiar strain de ce vorbesc. Nici eu nu am vocatia "multimii" care, asa cum spunea Dan Puric, este susceptibila sa se insele foarte usor. Nici nu mi-am propus sa fiu cu orice pret foarte popular. Oamenii au nevoie de astfel de sefi populari atata timp cat le oferi ceva la schimb(bani, servicii, avantaje, circ, batai pe umar coroborate cu "inchisul ochilor" mai ales cand e vorba de munca etc). Eu mi-am propus sa fiu demn si sa-i tratez cu demnitate pe cei de langa mine. Senatorul roman Gracchus zicea ca decat sa se prefaca din popor mai bine ar face ceva pentru el. Care popor, oricum, te va trada mai devreme sau mai tarziu.
Ca sa inchei, sper ca domnii Bala si Cel Mare sa fie lasati sa faca ceva pentru sistemul asta. Sunt convins ca pot sa faca pentru ca, asa cum imi place mie sa spun, ii recomanda faptele si "istoricul personal".
Sa auzim de bine.
N-am lucrat cu Dna Kibedi, deci nu pot sa spun ca o cunosc atat de bine incat sa ma pot pronunta. In acelasi timp insa am avut in doua randuri ocazia sa discut cu domnia sa pe probleme punctuale si impresia de moment a fost una pozitiva. Imi pare sincer rau sa va dezamagesc dar cel putin in ceea ce ma priveste, m-am abtinut intotdeauna sa judec felul in care oamenii hotarasc sa-si aseze viata personala. Ceea ce ma intereseaza in cea mai mare masura este performanta la locul de munca, felul in care acestia relationeaza cu subalternii, cu colegii. In plus, am convingerea ca in situatia in care s-ar fi raspandit zvonuri in legatura cu o eventuala relatie amoroasa dintre Dl Mocuta de exemplu si sa spunem mult mai tanara lui secretara, lumea romaneasca ar fi fost mai degraba indiferenta. Banuiesc ca ar fi fost un fapt banal care n-ar fi surprins pe nimeni. Sunt de acord insa ca demnitarii si persoanele publice in general, au obligatia de a alege cu grija, de a da in ultima instanta un exemplu. Si cata vreme avem nevoie de modele, avem nevoie de repere morale, modelele noastre trebuie sa plateasca pretul de vreme ce n-au fost obligati sa accepte o functie inalta.
fara comentarii!
deranjeaza lipsa de progres dupa revolutie , repetativ la alta dimensiune de timp,dar identica ca functionalitate
speranta pentru viitor ,daca nu ar exista permanent politicul GAUREANU papusarul functiilor cheie din penitenciare a reusit performanta de a distruge tot
el este in spatele unui COSTAS , STANCIU si pensionatii STAN,MARIN
Domnule Admin,
ref la Kibedi, da, nu o cunosti, insa, din pacate, eu o cunosc foarte bine: prefacuatoria sa este una remarcabila.
departe de a nega priceperea sa, insa modul in care o foloseste este unul malefic mai repede, oricum, in propriul interes in primul rind si fara nici o remuscare atunci cind mai si distruge oameni
cit depsre moralitate, imi pare rau, si aici d-na aduce o contributie remarcabila, fiind mult departe de standardul"sef- secretara"... caci, in general, secretarele sint mai tinere, iar sefii sefii nu le prea promit functii, decit acolo, un parfumel, o atentie, o maslina caci sint...secretare si amante de o noapte-doua...
cit despre soferul lui kibedi, cei doi traiesc de trei ani in acelasi aptart, unde exista si fiica distinei, care nu odata i-a gasit in situatii incinse...
ok, e normal si asta, zici matale,
dar doamma nu se sfiieste sa povesteasca amicilor cum il va promova pe baiet, drept rasplata pt servicii, in functii ANP, de indata ce va absolvi facultatea...
hai sa acceptam si asa ceva, caci d ece sa scoata doamna bani din buzunar cind va poate ferici pe voi cu inteligenta remarcabila a lui florinel.
insa sefii nu merg cu secretarele in vizita la neveste sa se ciupeasca cu ele pe sub masa,
ceea ce admiratia matale face - in casa sotului si a parintilor acesteia, caci exista inca si un sot ...
sefii nu umbla in fundul gol (a propriu) in casa fetei celei mari si a ginerelui sub ochii amantei invitate - cum face kibedi sub privirile admiratve ale soferului ..
hai, fie si asta normal..
dar toate astea nu ne duc la "viata personala" , nici la
imoralitate, ci la PROMISCUITATE...
si cit nu iti place matale, dar un asemenea comportament la peste 50 de ani denota lipsa de principii si in restul existentei...
daca ar lucra in propria ei firma, mi s-ar parea indiferent..
dar are cu totul alta influenta in viata sociala...
si pot sa te asigur ca nu are nici un scrupul in a face cu justitia ce vrea muchii ei, a demonstart-o la Satu m\are cu virf si indesat
inclusiv sa il duca pe barbat-su la spitalul de psihiatrie cu politia, doar pt ca asa a vrut ea!
caci a vrut ea sa ii arate cum e cind i se pune impotriva...
sa-ti povestesc ca doctoirul cu care l-a "tratat" pe barbat'su e acelsi psihiatru folosit de tanti secu si procuratura acum 20 ani? e inutil...
stiu, sint mizerii, te rog sa nu le postezi pe blogg, insa poate, cind vei avea virsta mea, vei verea altfel caracterul unui om care ajunge sa-si construiasca existenta pe promiscuitate.
iar pe un asemenea om, din pacate nu poti conta, caci are alt reguli.
cele care ii convin lui si atit!
asta e tot...
o seara buna tinere domn,
baba cloanta cotoroanta.
Domnule Admin,
si inca ceva !
daca distinsa doamna si-ar fi asumat PROPRIILE FAPTE dupa ce au fost dovedite, ca oricum tot MJ le stia,
as fi zis ok, ma insel eu!
insa dinsica-distinsica-competenta si-a intors mult limba si cuvintele in gura pt a se disculpa pe principiul ni vu, ni connu,
, ba chiar a facut-o imorala pe cealalta amanta a soferului.
ei bine, asta si defineste un om lipsit de caracter: NEASUMAREA RESPONSABILITATII pt ceea ce face cind lucrurile se incursa, tentativa de a schimba discutia, de a puncat alti pseudo-vinovati, doar ca sa scape ei.
aici s-sa definit, inca o data , kibedi, pt cei care stiu se "citesca" un om.
un rest, iti respect parerea.
pt ca este a ta
sara buna!
poate dumitale ti se pare normal, mie insa nu!
caci la fel de lispita d ersponsa
Interesant comentariul referitor la doamna kibedi. Va asteptam cu un mail la blogpenifest@yahoo.com.
Deh... roata istoriei... 'tui mama ei!
Atat reducerea permanenta a bugetului alocat sistemului penitenciar cat si modul cum acesta a fost administrat ar trebui motivat de managerii ultimilor ani ," personalitati" cu ifose care au beneficiat doar de drepturi dar nu si de responsabilitati . "Colapsul" financiar vizibil de la an la an ar fi trebuit sa aduca managerilor nopti nedormite si transpiratii reci pentru gasirea de solutii adaptate la situatiile de fapt . Solicitarea alocatiilor bugetare necesare se face cu motivatii pertinente in spate si sustinute de profesionisti acolo unde trebuie . Asta inseamna interes ,dorinta si mai ales profesionalism . A existat ? Au fost ani cand nu au fost tinute bilanturile pe servicii si directii in ANP d'apai sa se mai intocmeasca profesional proiecte de buget? Ce au facut managerii nostri in situatii de criza ? Au desfintat tot ce poate aduce venituri extrabugetare in sistem , totul sub plapuma UE si au facut cheltuieli aiurea "de imagine" . Au stat si au incasat cu nesimtire miile de euro pe luna mergand pe principiul "cainii latra si ursul i-si vede de drum". Si asa a si fost . Oare sistemul penitenciar romanesc nu poate supravietui dacat cu hrana de la restaurant , piese de teatru , televizoare cu plasma , sali de sport , mitropolii, barbut , carti , tel mobile, platirea cu milioane pe luna a detinutilor ca sa invete(intr-o tara unde invatamantul a fost si este gratuit) si toate drepturile pe care studentii , batranii si bolnavii nu s-i le pot inchipui ? De manageri care doresc doar salarii de mii de euro fara nici o responsabilitate nu cred ca are nevoie sistemul penitenciar . S-a mai comentat cat costa pe luna in mod real(la pretul pietei) un detinut ? Nu cumva depaseste salariul mediu pe economie ? Dar nu vreau sa fac politica asa ca mai bine pun punct . Stiu doar ca un om sarac trebuie sa fie mai chivernisit si nu sa se sparga in figuri dupa masini decapotabile cum facem noi . Cu respect pentru articolele publicate de substrat .
Domnuel Admin,
- daca kibedi si-ar fi asumat legatura cu soferul pe care il iubeste atit,
- daca ar fi solicitat schimbarea baietului din a sa directa subordonare si ar fi cerul alt sofer, cu care sa rezolve problemele de serviciu si deplasare
- daca si-ar fi continuat relatia cu florinel-cel-tinerel in aceste coordonate, in strada sau in apart de serviciu , treaba ei; din punctul meu de vedere era o atitudine reponsabila, oarecum decenta si intr-adevar, era viata femeii, ce am fi avut noi cu ea? traieste cum considera de cuviinta, e problema ei cu sotul cu familia...
PROMISCUITATEA personajului deriva insa din amestecul serviciu-viata personala, iar acest amestec kibedi l-a facut si il mentine, asa ca de ce l-as separa eu, ca platitor de impozite? adica eu, cel care ii platesc doamnei SI zbenguielile cu amantul...
o zi buna,
baba
Impresionant articol dar mai ales impresionante personajele din 1935 ,nu stam pe loc de aproape o suta de ani am regresat nu mai gasesti la sefii din ziua de astazi nici acelasi limbaj: coerent, sincer ,clar ,concis ;nici aceasi empatie cu oamenii pe care ii conduc, aceasi daruire pentru sistem pentru pastrarea mindriei profesionale .Azi fiecare cind se AJUNGE se grabeste sa gaseasca un loc caldut, banos pentru toate rudele ,prietenii, amantele sau copii amantelor ;se grabeste sa invete ingineriile financiare de cumulare a tuturor sporurilor posibile si mai face orice efort pentru a avea liniste chiar daca asta inseamna a le da ppl mai multe drepturi decit prevede legea si personalului nici cele prevazute in legile in vigoare :copii nostrii primesc 40 de lei alocatie daca merg la scoala ,parintii nostrii isi cumpara aproape toate medicamentele chiar daca asta depaseste jumatate din pensia lor .
Trimiteți un comentariu