Unul dintre inamicii declarati ai sistemului penitenciar, este fara indoiala "presa". Care reflecta trunchiat, care manipuleaza, care alege cu buna stiinta evenimentele negative, in defavoarea lucrurilor de calitate, ce este de presupune ca-l anima pe lucratorul de penitenciare.
Ascultand comentariile invitatilor din oricare emisiune tv, organizata pe aceasta tema, ca lucrator de penitenciare, realizezi fara urma de indoiala, ca atat moderatorul cat si invitatii lor, sunt, in cele mai multe cazuri, foarte departe de adevar. Cu toate acestea ei reactioneaza si actioneaza ca si cum ar fi in perfecta cunostinta de cauza. Dupa ce-ti trece dezamagirea sau indignarea, intelegi intr-un final, ca aceasta abordare superficiala poate caracteriza in fond, oricare alta situatie. Necunoscand insa la fel de bine realitatea altor domenii de activitate, posibilitatea de a inghiti cu cea mai mare usurinta, concluziile respectivilor realizatori, este practic nelimitata. Drept urmare, prejudecatile, pentru ca despre ele discutam, sunt alimentate si intretinute pana la urma, cu ajutorul fiecaruia dintre noi.
Incidentul de la Penitenciarul Braila este din acest punct de vedere, emblematic. ANP-ul iese intial cu un comunicat neutru. Proaspatul lansat la apa director adjunct Ungureanu, ale caror abilitati de comunicare nu mai pot fi puse la indoiala, emana imbatosat inca un comunicat, in care trage toate concluziile. Uimit si zapacit de rezultat, tot el interzice pe urma, orice alta declaratie institutionala, da ordin sa se inchida repede telefoanele si obliga practic reporterul sa se orienteze numai in directia apartinatorilor. Care reporter, tratat cu refuz, se propteste in fata penitenciarului (unde altundeva?!) si intervieveaza pe indelete o bunicuta plansa de mila nepotului orfan de mama, detinut in penitenciar. Plansul bunicii, asociat cu fotografiile color, duc intr-o singura, inevitabila, directie.
Unul dintre sindicate, trezit si el din amorteala, emite un comunicat naucitor si, folosindu-se de tragedia unei familii, da ca sigura stirea, potrivit careia, un fost detinut a rapit si a ucis, cu patru ani in urma, copilul nevinovat al unui lucrator de penitenciare. Dupa care, satisfacuti de rezultat, organizeaza o conferinta de presa. Stirea era falsa dar scopul a fost atins si tot scopul scuza mijloacele. Tragedia e reală cu excepţia faptului că autorul nu era un fost deţinut.
In tot acest iures informational, cine s-a oprit putin in loc, sa cugete?! In tot acest iures informational, toata lumea s-a crezut datoare sa acuze, sa (se) scuze, sa convinga, sa felicite (cele mai multe felicitari au fost expediate pe adresa sindicatelor!). Mai conteaza ca era practic imposibil, fie si cu patru ani in urma, ca un lucrator de penitenciare sa-si piarda copilul in asemenea circumstante, fara stiinta presei, fara stiinta tuturor lucratorilor?
Ascultand comentariile invitatilor din oricare emisiune tv, organizata pe aceasta tema, ca lucrator de penitenciare, realizezi fara urma de indoiala, ca atat moderatorul cat si invitatii lor, sunt, in cele mai multe cazuri, foarte departe de adevar. Cu toate acestea ei reactioneaza si actioneaza ca si cum ar fi in perfecta cunostinta de cauza. Dupa ce-ti trece dezamagirea sau indignarea, intelegi intr-un final, ca aceasta abordare superficiala poate caracteriza in fond, oricare alta situatie. Necunoscand insa la fel de bine realitatea altor domenii de activitate, posibilitatea de a inghiti cu cea mai mare usurinta, concluziile respectivilor realizatori, este practic nelimitata. Drept urmare, prejudecatile, pentru ca despre ele discutam, sunt alimentate si intretinute pana la urma, cu ajutorul fiecaruia dintre noi.Incidentul de la Penitenciarul Braila este din acest punct de vedere, emblematic. ANP-ul iese intial cu un comunicat neutru. Proaspatul lansat la apa director adjunct Ungureanu, ale caror abilitati de comunicare nu mai pot fi puse la indoiala, emana imbatosat inca un comunicat, in care trage toate concluziile. Uimit si zapacit de rezultat, tot el interzice pe urma, orice alta declaratie institutionala, da ordin sa se inchida repede telefoanele si obliga practic reporterul sa se orienteze numai in directia apartinatorilor. Care reporter, tratat cu refuz, se propteste in fata penitenciarului (unde altundeva?!) si intervieveaza pe indelete o bunicuta plansa de mila nepotului orfan de mama, detinut in penitenciar. Plansul bunicii, asociat cu fotografiile color, duc intr-o singura, inevitabila, directie.
Unul dintre sindicate, trezit si el din amorteala, emite un comunicat naucitor si, folosindu-se de tragedia unei familii, da ca sigura stirea, potrivit careia, un fost detinut a rapit si a ucis, cu patru ani in urma, copilul nevinovat al unui lucrator de penitenciare. Dupa care, satisfacuti de rezultat, organizeaza o conferinta de presa. Stirea era falsa dar scopul a fost atins si tot scopul scuza mijloacele. Tragedia e reală cu excepţia faptului că autorul nu era un fost deţinut.
In tot acest iures informational, cine s-a oprit putin in loc, sa cugete?! In tot acest iures informational, toata lumea s-a crezut datoare sa acuze, sa (se) scuze, sa convinga, sa felicite (cele mai multe felicitari au fost expediate pe adresa sindicatelor!). Mai conteaza ca era practic imposibil, fie si cu patru ani in urma, ca un lucrator de penitenciare sa-si piarda copilul in asemenea circumstante, fara stiinta presei, fara stiinta tuturor lucratorilor?
.
Mai conteaza daca a fost data, sau nu, comanda de corectie fizica aplicata detinutilor, imobilizati in prealabil? Mai conteaza ca implicarea sindicatelor, intr-un lung sir de alte abuzuri aplicate lucratorilor de penitenciare, a fost slaba sau a lipsit cu desavarsire? Ma tem ca nu! Dar fara "presa", nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, ca urmare, "presa" este pana la urma pricipalul vinovat!
***
Cat timp Dl Ungureanu isi reface fortele, Ministerul Justitiei de aceasta data, prin reprezentanti de seama, in frunte cu Radu Buica, emite, ieri 15 noiembrie, anul de gratie 2008, urmatoarea insemnare, sub titlul de comunicat de presa:
"In cursul zilei de 15 noiembrie, conducerea centrala a ANP, a luat act de prezentarea in mass-media a unei situatii cu caracter personal, de catre un functionar apartinand unitatii penitenciare Targsor ."
Cel mai ignorant personaj, stie ca motivul pentru care o institutie emite un comunicat de presa, este acela ca are ceva de spus. Ce intelegeti dumneavoastra din acest "comunicat", proaspat postat pe site-ul ANP?! Poate intentia domnului Buica a fost aceea de a ne anunta ca in afara de conducerea "centrala" de pana acum, ANP-ul mai are si alte conduceri de mana a doua, pitite prin judetele megiese.
Altfel, imi este imposibil sa inteleg cum de situatia cu "caracter personal" a unui anonim functionar de la Targsor, a carui identitate pare sa nu mai fie o necunoscuta pentru mass-media, ajunge eveniment de seama, in masura sa-l abata din treburile justitiei, pe nenea asta cu functie atat de inalta, pentru cel mai fara de noima comunicat de presa pe care l-am vazut vreodata in viata mea! Postat nu pe site-ul ministerului ci in ograda ANP-ului, ca la noi merge orice.
Presa vinde si cumpara un anumit soi de marfa, "marfa" asta este livrata uneori pe tava, de catre tot felul de domni si doamne care, dupa ce trag tare in piept aerul rarefiat de sef, au impresia ca se pricep la orice, adica la nimic!
Presa vinde si cumpara un anumit soi de marfa, "marfa" asta este livrata uneori pe tava, de catre tot felul de domni si doamne care, dupa ce trag tare in piept aerul rarefiat de sef, au impresia ca se pricep la orice, adica la nimic!
