Inteleg ca in 1991 a fost conceputa o structura speciala, o regie, menita sa gestioneze toata afacerea asta. Cel putin teoretic, motivul pentru infiintarea unei structuri de sine statatoare, intr-un sistem care avea oricum specialisti, experienta si interes, este dorinta de a dezvolta o afacere de succes sub indrumarea unor superspecialisti.
Daca lucrul asta s-ar intampla in Germania, as putea sa accept ca singura motivatie a fost dorinta de propasire a statului. Cum traim in Romania si in cele mai multe cazuri criteriile de selectionare tin de rubedeniile politice, megaspecialistii se dovedesc mai degraba niste amatori cu pretentii, ce e drept unele cat se poate de costisitoare.
Regia asta merge prost de ani de zile si lucrul asta nu este amendat, nu este inregistrat ca fiind o urmare fireasca a unui prost management, ci mai degraba ca fiind un fel de fatalitate, de vreme ce proprietarul este statul, adica un fel de sat fara caini la indemana cui se nimereste.
Imi imaginez cum ar fi fost abordate lucrurile daca fabrica asta ar fi fost o proprietate privata, daca conducatorii ar fi investit intr-o asemenea intreprindere propriile economii si am certitudinea ca in varianta asta, cu sau fara criza finaciara, patronii ar fi fost cu mult mai vigilenti si cu mult mai preocupati sa-si salveze investitia.
Este cel putin intristator sa constati cu ce portie de inconstienta ne altoim existenta si este dezarmant sa inregistrezi usurinta cu care nepasarea si nepriceperea, ca sa nu spun reaua intentie, sunt legitimate si acceptate ca fiind parte din regula jocului. Un joc in care, in pofida trecatoarelor si nu de putine ori ilegalelor avantaje materiale ale unuia sau altuia, nu are nimeni de castigat!
