Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

Se afișează postările cu eticheta Vasile Cotoc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vasile Cotoc. Afișați toate postările

miercuri, 11 februarie 2009

Cotocisme de Vaslui

Cine zicea ca s-a terminat genialitatea a gresit. Dl. Vasile Cotoc, director imputernicit la Penitenciarul Vaslui, strica media nationala printr-un interviu publicat de un ziar local. Obiectiv de Vaslui se numeste ziarul, si nu e deloc obiectiv.

Dl. Cotoc, raspunde unor comentarii postate pe blogul nostru. Vorbeste despre beneficiile programului de lucru pilotat la Vaslui. Spune ca e minunat doar ca agentii au tot felul de afaceri personale si ca nu le convine sa treaca la noul program de lucru din acest motiv. Sindicatul ar trebui sa participe la o consultare de forma si sa accepte ca oricum nu conteaza in ecuatia deciziilor domnului sef.

Directorul de la Vaslui a descoperit ca angajatii de la penitenciar “pun mana”. Interesanta alegere a cuvintelor. La fel de interesanta, ca sa nu spun lipsita de cel mai elementar bun simt, este etichetarea celor banuiti de Cotoc ca fiind lichele care nu merita sa fie aparate nici macar de sindicat. A avut si el o problema cu un detinut care nu s-a intors din intrerupere. Tot ofiterii de la evidenta sunt de vina.

Pe scurt, ca sa nu va rapesc placerea de a citi un interviu realizat cu truda de ziaristul Sava, dl. Cotoc lamureste misterele Penitenciarului Vaslui. Nu e nimic complicat, totul are un raspuns clar. E simplu, e genial, stie tot… e Vasile Cotoc. Cititi si dati-l mai departe.

Interviu cu Vasile Cotoc, directorul interimar al Penitenciarului Vaslui: Rãspunsuri oficiale

Autor: Alex SAVA | Obiectiv de Vaslui

Sub protectia anonimatului, angajati ai Penitenciarului Vaslui scriu pe www.penifest.blogspot.com (un blog dedicat sistemului penitenciar românesc) despre cele mai “fierbinti” întâmplãri din unitate. Vasile Cotoc, directorul interimar al Penitenciarului Vaslui, rãspunde la toate aceste teme de discutie, într-un interviu acordat cotidianului nostru.

- În ce constã programul pilot despre care se aude cã va fi implementat la Penitenciarul Vaslui si care a fost deja aplicat la Penitenciarul Mãrgineni?
- Este un nou program de lucru. Concret, se trece de la programul 12 cu 24, 12 cu 48, cum se lucreazã acum, la trei schimburi. Schimbul unu va fi de opt ore, al doilea de sapte, iar al treilea de nouã ore.
- Care sunt avantajele acestui program?
- Avantaje ar fi foarte multe. În primul rând, s-ar reduce considerabil numãrul de ore suplimentare efectuate. În actualul program de lucru, pentru a munci 168 de ore pe lunã, numãrul maxim prevãzut de Codul muncii, un angajat trebuie sã prindã într-o lunã 14 ture. Dar sunt care prind si câte 15 sau 16, iar asta înseamnã 12 sau 24 de ore în plus.

- Pe blogul penifest am vãzut cã angajatii Penitenciarului Vaslui nu au o pãrere prea bunã referitoare la acest program...
- Ca în orice colectivitate, existã si opinii pro, dar si opinii contra. Cei care se opun o fac, probabil, pentru cã s-au obisnuit cu programul. Apoi, de ce sã ne ascundem dupa deget, multi dintre angajatii nostri au afaceri de familie si le convine cã au câte douã zile libere, timp în care se aprovizioneazã cu marfã sau mai stiu eu ce fac.

- Din câte am observat, oamenii care nu doresc implementarea acestui program de lucru se bazeazã pe puterea sindicatului. Ar putea sindicatul sã împiedice implementarea acestui program?
- Cu sindicatul, cum sã vã spun eu, e ca si la nivel înalt. Orice decizie se ia cu consultarea sindicatelor. Dar în ceea ce priveste deciziile, ce pot sã spun. Se dau hotãrâri de guvern pe care sindicatele, dupã aceea, le contestã. Ideea e cã decizia se ia de cãtre conducerea institutiei cu consultarea sindicatului. Consultarea, nu acordul! Sunt doi termeni diferiti, douã notiuni distincte. Dar, de cele mai multe ori, între sindicat si conducerea unitãtii se ajunge la o solutie convenabilã ambelor pãrti. Si-apoi, dacã ne referim strict la acest program, sindicatele ar putea spune “dacã-i ordin, cu plãcere”, chiar dacã nu mai suntem o institutie militarizatã, ci functionari publici cu statut special. Deocamdatã, programul nu este decât un experiment, care se va încheia la sfârsitul lunii martie. Atunci, se vor vedea rezultatele programului si atunci se va decide dacã este bun sau este rãu.

- Referitor la acei detinuti care, odatã eliberati conditionat, nu s-au mai întors, directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ion Bãla, spunea cã Vasluiul este singurul judet în care politia a fost anuntatã abia la o lunã de la expirarea termenului la care un detinut trebuia sã se întoarcã în puscãrie. Cine se face vinovat de acest episod? S-au dat sanctiuni în acest caz?
- Nu a fost singurul caz cel de la Vaslui. Dar conform declaratiei domniei sale, trebuie sã recunoastem cã a fost o asemenea situatie la Vaslui. Acum, acel detinut este decedat. În fine, noi am sesizat comisia de disciplinã cu privire la acest lucru, urmând sã rãspundã cei doi ofiteri de la biroul Evidentã.

“Eu stiu ce se întâmplã aici. Afarã, nu stiu ce se întâmplã”

- Tot pe blogul penifest, la articolul “Vânãtoarea continuã. Azi plângere penalã”, este postat un comentariu în care se vorbeste de practici securisto-comuniste prin care se intentioneazã “legarea” agentilor de pazã. Pe scurt, se spune cã o sefã de sectie i-ar fi dat tigãri unui detinut, care avea misiunea sã convingã un agent sã le primeascã. Fiind refuzat de agent, pânã la urmã, detinutul i le-a pus în hainã.
- Stiu la ce vã referiti. Au fost mai multe sesizãri - asa cum sunt peste tot - cã unii agenti ar “pune mâna”.
- Cine a fãcut acele sesizãri?
- Ca si dumneavoastrã, avem sursele si metodele noastre. Sunt metode confidentiale. Eu le-am spus de atâtea ori agentilor sã nu primeascã nimic de la detinuti! Le-am explicat cã un detinut nu-i va pârî un an, doi, cinci sau cât stã pe-aici. Dar dupã cinci ani, când se libereazã, tot spune, cã asa e detinutul. Ceea ce a încercat sefa de personal a fost ca un test pentru agentul respectiv. Am vrut sã vedem dacã se probeazã o sesizare. Agentul a respins fiecare încercare de a i se da tigãri, iar atunci când a gãsit pachetul, a venit imediat si mi-a raportat, deci nu ne putem gândi cã “pune mâna”.

- În cadrul aceluiasi comentariu se spunea cã Ion Luca, liderul de sindicat, pregãteste un material despre aceastã întâmplare, pe care îl va da publicitãtii.
- Am vorbit cu Luca si i-am spus cã sindicatul nu trebuie sã protejeze lichelele si pe cei care nu vor sã munceascã. Eu cred cã pe aceste bloguri aruncã vorbe chiar cei care se simt cu musca pe cãciulã. O altã problemã ar fi cã se aduc în unitate telefoane mobile. Una dintre modalitãtile de aducere o reprezentãm chiar noi, angajatii. Noi nu dispunem de aparaturã ultraperformantã astfel încât sã detectãm telefoanele mobile, nici nu ne putem perchezitiona colegii în fiecare zi. Atunci le spunem si le repetãm la infinit cã nu e voie sã aducã telefoane la detinuti. Dar dacã primim sesizãri cã cineva a adus, nu putem face altceva decât sã-i momim ca sã aflãm. Apoi ce, nu avem voie sã facem asta? Multi dintre ei vorbesc despre metode securiste când nici mãcar nu au prins vremurile alea. Liderul de sindicat voia sã publice treaba cu sefa de sectie probabil tot pe un blog din ãsta, dar l-am convins cã noi nu apãrãm hotii.

- Dupã aparitia materialului “Se-mpute Brânzã”, pe editia electronicã a cotidianului nostru au apãrut mai multe comentarii. În unul dintre ele se spunea, citez, “toatã ziua Brânzã bea cu Iordan M., Malos, preotul Istrãtucã, Vãtãmanu”. Cum comentati?
- Unde sã bea? Aici, în unitate?
- Cred cã la asta se fãcea referire.
- Acest lucru este exclus. Eu stiu ce se întâmplã aici. Afarã, nu stiu ce se întâmplã. Dacã se duc împreunã la un sprit, e treaba lor. Apoi, mi se pare firesc, pentru cã sunt colegi, lucreazã în acelasi birou. Eu chiar apreciez omul care îsi face timp si de un sprit.

- Am primit un e-mail prin care ni se comunicã faptul cã purtãtorul de cuvânt s-a schimbat. Nu mai este Eusebio Brânzã.
- Da, el a vrut sã renunte la aceastã functie. În plus, tocmai am încadrat un ofiter pentru secretariat care va prelua si atributiile purtãtorului de cuvânt.
- Am înteles cã, în anul 2002, o fostã detinutã l-a acuzat pe comisarul Eusebio Brânzã de hãrtuire sexualã. S-au fãcut cercetãri si, din câte stiu, a fost sanctionat. Ce sanctiune i s-a aplicat?
- Îmi amintesc ceva-ceva, dar nu cred sã fi fost sanctionat, pentru cã nu au fost suficiente probe. Stiu cã au fost ceva discutii, dar nu stiu de vreo sanctiune disciplinarã.
- Sanctiunile disciplinare nu sunt atasate la dosarele angajatilor?
- Ba da, dar numai angajatul are acces la dosarul sãu si seful de la personal. Apoi, datele din dosarul angajatului sunt confidentiale, nu avem dreptul sã le facem publice si nici nu mi se pare corect sã le facem

sursa: Obiectiv de Vaslui

Asa se termina lucrarea. Nu e un articol comandat, cum ati putea crede. Cel de acum cateva zile a fost intimplator si deloc denigrator. Dl. Sava, jurnalistul, e un adevarat profesionist care nu face spalari de cadavre. Discutia finala despre dosarul profesional al domnului Branza este o proba de deontologie profesionala si este la fel de intimplatoare.

La fel de intimplator ar fi si daca creierul domnului Cotoc s-ar strafulgera de alte preocupari si ar fi mai putin implicat in batalia pentru putere. Poate n-a aflat, dar deja e favorit. Dupa cum e construita scara valorilor in ANP probabil ca va fi in cateva luni director castigator de concurs.

***

Pe acelasi subiect: