Asadar, Spaiuc a plecat de la ANP. Nu simt ca-mi galgaie inima de bucurie, nu-mi crapa pieptul de atata satisfactie, dar nici nu mi-e indiferent lucrul asta. Plecarea asta neasteptata, mai degraba alungare, pentru ca ma indoiesc sa fi fost la mijloc decizia Dlui. Spaiuc de a-si intrerupe reveria de la etajul unu al stabilimentului cu pricina, imi reactiveaza brusc memoria.
Procurorul Spaiuc a poposit in sistemul penitenciar timp de aproape doi ani. Daca inmultim cifra asta cu o medie de 5000 de euro pe luna, ajungem la frumusica suma de 120.000 de euro (aproximativ, in orice caz am bagat aici si diurna de aur si benzina pana la Iasi si telefoanele si masina la scara si n-am bagat chiria, de mai bine de 1000 de euro pe luna, ca doar nu era sa locuiasca domnul magistrat, tocmai in Rahova!.
Pentru toti banii astia, Dl. Spaiuc a facut vizite prin tara si strainatate, si-a decorat salasul, a semnat cateva hartii si a emis din cand in cand niste panseuri, care daca nu te faceau sa intorci capul intr-o parte (de jena!), te amuzau (ca sa nu plangi, pentru ca oricum nu ti-ar fi folosit la nimic!). Am uitat CV-ul dumnealui, un fel de piept mare si bombat, burdusit cu decoratii si diplome fara acoperire, pe care scrie de-acum incolo, negru pe alb, director Administratia Nationala a Penitenciarelor (o saptamana prin 2007 si alte trei saptamani prin 2008, plus director general adjunct in restul timpului).
Intr-un fel Dl Spaiuc n-are nicio vina pentru ca nu intelegea mare lucru din toata agitatia aia care il inconjura, vinovati sunt cei care l-au ales, cei care l-au cadorisit cu o palarie prea mare, de sub care abia i se mai intrezarea nasul. Asta daca nu si-l lua la purtare in anumite situatii favorabile, caz in care, conform principiului prostul daca nu e si fudul, parca nu e prost destul, Dl. Spaiuc reusea sa se invartoseze si sa se imbatoseze ca nimeni altul.
Nu pomana pe care statul si-a facut-o in tot acest timp, cu saraca familie Spaiuc, ma supara pe mine cel mai tare, chiar daca statul are nume de om iar banii nu erau ai familiei Chiuariu ci ai contribuabililor, adica si ai mei. Ceea ce ma supara este usuratatea asta romaneasca, inconstienta cu care ne dam noi cu stangul in dreptul si pe urma ne intrebam uimiti de ce ne tot impiedicam si de ce naiba nu dam inainte.
Pai de-aia nu inaintam, pentru ca tinem agatati de picioare, caram pe umeri si taram la nesfarsit dupa noi, toate personajele astea "inalte" care nu sunt capabile sa-si foloseaca propriile picioare, ce sa mai vorbim despre propria minte! Plecarea lui Spaiuc din sistem nu este nicio pierdere, problema este ca domnul cu pricina nu pleaca acasa, nu-si deschide cu banii nostri o tutungerie cinstita sau o ferma de gaini pe undeva, se muta pur si simplu de pe un scaun pe altul, la fel de serafic, la fel de zambitor si la fel de increzator.
De unde se poate trage concluzia ca in realitate, in toata afacerea asta, prostul sunt eu si altii ca mine. Ceea ce incepe sa ma enerveze din ce in ce mai tare!

