Despre spiritul civic

Gandindu-ma la ce as mai putea sau la ce ar mai trebui sa scriu in seara asta pe blog, cu mainile a aparare aninate deasupra capului bombardat de nesfarsita hahaiala politica romaneasca, mi-am adus aminte de ce zicea Razvan Exarhu mai zile trecute intr-un articol publicat in Evenimentul Zilei:

"Am citit un articol ştiinţific în „New York Times”, în care se avansa ca o certitudine faptul că specia noastră se naşte sub auspiciile altruismului. Un copil sub doi ani care vede un adult cu braţele încărcate încercând să deschidă o uşă, se repede să ajute. E prea devreme pentru el să fi deprins regulile de educaţie, e ceva reglat de instinct.

De la trei ani încolo, comportamentul se modifică şi copiii încep să fie mai drăguţi cu cei care au arătat o oarecare bunăvoinţă faţă de ei. Încep să înţeleagă kestia, cum ar veni. Războiul nu este o negare a capacităţii de cooperare a oamenilor, ci mai degrabă cea mai distructivă formă a ei. Asta spune antropologul Lawrence H. Keeley în cartea sa, “War Before Civilization”.

De aici se nasc de cele mai multe ori şi crizele morale, pentru că instinctul de supravieţuire ne obligă la egoism, în atimp ce altruismul natural, potenţat de dresajul social, ne îndeamnă să privim în direcţia opusă...

Fiecare dintre noi ştie ce înseamnă să întorci capul şi să te faci că nu se întâmplă nimic. Aşa pare că e înţelept, să-ţi vezi de treaba ta, ba chiar să şi susţii ceva în care nu crezi, că nu se ştie când îţi trebuie. Spiritul civic seamănă foarte mult cu celebra Frumoasă fără corp. Clipele de euforie trăite cu adevărat în decembrie 1989 par acum stânjenitoare la prima vedere, poate din cauza acestui sentiment, aparent nefiresc, de apropiere şi fraternizare spontană."

Si mai am o zicere, Noe si ai lui au construit arca mai inainte de venirea potopului...