Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

duminică, 30 august 2009

Manifest împotriva omului - seră

de Răzvan PAUL

în DILEMA VECHE, Anul VI, nr. 289 – 27 august 2009


Sînt obsedat de un gînd, mai degrabă de o stare nelămurită cu gust amar
: nu cumva, în clipa stranie de la sfîrşitul vieţii, voi fi inundat de amintirea dureroasă a lucrului simplu pe care trebuia să-l fac în timpul vieţii şi nu l-am făcut? Îmi imaginez că lanţul memoriei, rupt în intervalul pămîntesc, se va reface pe lumea cealaltă şi iluminarea subită va fi întunecată de tristeţe: cum de am uitat? Nu-mi închipui să fie ceva mai greu de îndurat decît regretul de a fi pierdut singurul lucru pe care trebuia să-l păstrez. Parcă revăd scena scufundării mele în viaţă: mi-am strîns toate forţele minţii, mi-am încleştat fiinţa ca pe o dantură de fier spunîndu-mi: să nu uit! să nu uit! Şi totuşi, în momentul doi după scufundare, lucrul misterios mi-a alunecat printre degete, ochii mi s-au umplut de apa albastră a vieţii, am devenit un peşte-sabie în căutarea războiului.

Este doar o stare nelămurită cu gust amar, o fantasmă din registrul naivităţilor. Dar mult mai reală pe ecranul meu interior decît tonele de ştiri, impresii, idei, teorii, pe care le desfac şi le asamblez la loc în redacţia cotidianului la care lucrez. Aici timpul este introdus în fiecare dimineaţă într-o maşină de tocat, din care iese franjuri la sfîrşitul zilei. Este o viaţă palpitantă, cu accente euforice, în care nu ai timp de regrete, spaime, întrebări. Se trăieşte periculos, pe marginea deadline-urilor, cu sentimentul că taifunul crizei economice globale trece exact prin laptopul tău. A nu se înţelege că sînt victima inocentă a unui bombardament ostil. Nu, ştirile nu vin singure peste mine, le caut, le întîmpin cu braţele deschise, le sortez, le analizez: cum stăm cu deficitul bugetar, la cît au ajuns cheltuielile statului cu personalul, ce a mai spus ministrul x despre declaraţiile lui y. Sînt plin de vervă în mijlocul evenimentelor, nu mă gîndesc la sens şi non-sens, la ce-i al meu şi ce-i străin. Şlefuiesc cu migală bulgări de timp pe care alţii, la rîndul lor, îi rostogolesc mai departe. Spectacolul general se derulează tot mai rapid, doar că nu-l mai priveşte nimeni. O singură dumnezeiască zi, care ar putea fi ultima de fiecare dată, îmi este fragmentată în mii de subiecte foarte diferite unele de altele, toate la egală distanţă de mine. Sînt centrul colorat al unui balon de săpun.

Dar mă trezesc din doi în doi ani, poate chiar mai des pe măsură ce îmbătrînesc, cu un presentiment acut al regretului. Cu gustul de zaţ al timpului irosit. Mă răscoleşte atunci (acum) tristeţea unei ne-înţelegeri fundamentale. Cum de-am putut să trăiesc pînă azi cu certitudinea că susul e jos, că viaţa este toată a mea, că am timp pentru orice? Mă revolt împotriva mea că nu am curajul să ies din tic-tacul drăcesc, inventat de tribul occidental care a perfecţionat arta uciderii timpului. Am senzaţia că am devenit cu toţii oameni-seră, în care interiorul se coace contra-timp, în mare viteză, dictat de o comandă anonimă. Sîntem deştepţi înainte de vreme, ne maturizăm în toate direcţiile, avem idei bine formate despre orice. Producem din ce în ce mai multe lucruri în termene tot mai strînse. Sîntem fructele mari şi arătoase, dar fără gust, din agricultura modernă, în care natura este somată să producă cu un sezon mai devreme. Nu ne mai dăm seama că am ajuns să trăim cu pedala pe acceleraţie chiar şi cînd nu facem nimic.

Îmi spun atunci (acum), în clipa fantasmatică şi amară: opreşte-te, respiră, demisionează din acest joc absurd. Nu vei putea niciodată recupa amintirea lucrului pierdut, dacă nu faci un pas lateral de pe autostrada nimicului şi nu alegi o potecă lăturalnică, umbroasă, liniştită. Caută „calea lentă“, departe de seră, indiferent de costuri! Să nu fiu înţeles greşit: calea lentă nu înseamnă lene, linişte, inactivitate. Nici mînăstirism. Ci reglarea mersului la ritmul respiraţiei proprii. Înseamnă să asculţi mai atent lucrurile din jur şi oamenii apropiaţi, să dai mai încet sonorul la zgomotul de fond al televiziunii globale. Să nu mai accepţi creşterea contra-naturii, la o turaţie impusă de alţii, victime şi ei într-un spectacol halucinant pe care nu-l controlează nimeni. Indiferent că trăieşti lento sau allegro, după cum îţi dictează ritmul propriu, este vorba de un singur lucru: să-ţi acorzi răbdarea de a cîntări clipele, zilele, anii, dealurile şi munţii pe care îi parcurgi. La fel cum gunoierul dintr-o povestire de Paustovski cerne praful atelierelor de bijuterie pentru a putea dărui, după zece ani, un minunat trandafir de aur persoanei dragi. Dar cum poţi să culegi praful aurit al clipelor cînd te învîrţi în tiribomba vieţii contemporane? Este o chestiune de mare curaj să dejoci fastul şi tehnologia imaginate perfect pentru a nu ne mai gîndi la noi înşine.

Sîntem în situaţia acelui rege hindus dintr-o povestire dragă lui Heinrich Zimmer căruia un cerşetor îi aduce zi de zi un dar ciudat, vreme de mai mulţi ani. Un măr obişnuit pe care regele nu-l ia în seamă, ci îl aruncă într-o cameră întunecată, ca să descopere abia la final că primise un munte de diamante fără preţ, ascunse în interiorul fructelor acum putrezite. „Nu stă oare şi viaţa însăşi în faţa noastră ca un cerşetor în haine de rînd, neanunţată şi neprezentată, neexigentă şi neostentativă, vizitîndu-ne cu darurile ei zi de zi?“ „Şi oare nu omitem şi noi să-i deschidem darurile obişnuite, fructele obişnuite, din pomul ei obişnuit?“ – se întreabă Zimmer.

51 comentarii:

THEO spunea...

EXTRAORDINAR ARTICOL,in iuresul vietii de zi cu zi,ne agitam pentru a mai aduna ceva,sa-mi iau un apartament cu X camere,apoi masina,sa schimb masina cu alta mai tare si mai noua,sa schimb apartamentul cu o vila cu piscina,sa-mi dau doctoratul sa...;ne agitam pentru DREPTUL MEU care nu ni se respecta;ne agitam...In toata aceasta agitatie uitam sa admiram un rasarit de soare,uitam sa mirosim o floare ,uitam sa meditam ,sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa-i multumim pentru sanatate si pentru toate cate in nemasurata-i bunatate ni le daruieste zi de zi ,clipa de clipa;uitam sa fim OM.

Anonim spunea...

Multumesc pentru articol! Este foarte frumos. Ma paralizeaza.

Anonim spunea...

Si GALATIUL este ptr. POLITIE PENITENCIARA,dar Vircolici si Craita vor lucratori dupa gratii. Vei primi ceva deosebit MIHAI de la niste colegi.dar va fi o surpriza placuta .DACA te rezolva BLAJOVAN ,POATE AMINAM SURPRIZA DAR VA FI O PROBLEMA-ESTI SIPAREZ NETRATABIL.

Anonim spunea...

Theo mai scuteste-ma cu filosofia ta. Iti asumi identitati si creezi scenarii doar din placerea nebuna de a sta in umbra si a te distra. Vorbesti de experienta in sistem si minti ca nu stiu pe unde si de cand ai fost incadrata cand tu stii ca esti contabila de la parter din Mooll. Singura functie pe care ai avut-o a fost la salarizare dde unde ai fost aruncata ca ai facut salariile varza. Vorbesti de demnitate si omenie cat tu ai un astfel de comportament.Lucrezi inttr-un penitenciar infiinnttat dde 9 ani si spui ca ai peste 10 , realitattea este cca lucrrezi de 7 ani cand ai venit dde la Dunareana. Asta este realiitatea celor care filosofeaza pe acest blog. Pardon . A unora . Pt. U.S. Parerea mea este ca fiecare trebuie sa inceapa cu el si apoi sa pretinda celor din jur.

fancy spunea...

Sigur ca subiectul este pentru o categorie limitata de oameni, cei care gandesc. Chiar zilele trecute ma gandeam la asta, la cat de apasatoare e viata uneori, la cat de obositoare e, incat nu mai avem timp nici sa gandim.
Eu am ales calea simpla, corecta, decenta, dar costurile sunt mari. Traim intr-o lume rea, invidioasa, superficiala, indiferenta. Si e greu sa inveti sa ierti, iar daca inveti e greu sa poti. Dar daca trebuie, asta e. Dar unde e viata mea, in care fac ceea ce-mi place MIE?

noua generatie spunea...

vrem politia penitenciara !!!

Anonim spunea...

Frumos-DEPARTAMENT AL POLITIEI PENITENCIARE,dar domnule Vircolici va trebui sa va revizuiti relatiile cu ppl,nu mai puteti fi atit de uman.Puteti continua cu BRADEANU ,pina te vom linisti in mod democratic.Dar va trebui sa iti retragi adeziunea de la DPCT. ALCATRAZ MODIFICAT

shelley spunea...

Sunt încântată de mesaj, păcat că realitatea sistemului penitenciar umbreşte frumosul, binele, adevăratele valori....

THEO spunea...

Anonimul din 30.08 ora 15:26 daca nu iti place filozofia mea nu o mai citi,nu inventez scenarii,penitenciarul unde lucrez este pe granita de vest,functioneaza de mai mult de 9 ani si contabilitatea nu mi-a placut niciodata,eu lucrez la medical.

simplu spunea...

Voi chiar nu va dati seama ca aici nu e vorba despre politie penitenciara? Voi va analizati viata vreodata? Sunteti ridicoli!

Anonim spunea...

om=animal
om=masina(robot)
Pretinsul om construieste jocuri a caror miza este detinerea controlului.Trece viata pe langa noi!

prisonworker spunea...

Pt. Theo, pt. 14:40, ma bucur ca va place articolul, dar meritele sunt ale autorului

Pt. Shelley, o intrebare - Penitestul face parte din realitatea sistemului penitenciar? E o alta fata a sa? E doar o lume paralela?

Pt. 21:01, ce credeti ca ne deosebeste, totusi, de "animale" si "roboti"? Cum putem aduce umanul in aceasta ecuatie?

simplu spunea...

Daca omul este dupa chipul si asemanarea lui DUMNEZEU nu prea cred ca e nici animal si nici robot. Sunteti adeptul carei teorii?

prisonworker spunea...

Pt. Simplu,

Cred ca mintea e de natura divina. Ca o pervertim noi si ne facem rau singuri sau unii altora, generand dependente si co-dependente, mecanisme nenaturale de atac si de auto-aparare, asta e altceva.

Problema noastra, a lucratorilor de penitenciare sau a viitorilor Politisti de penitenciare, nu e legata doar de problemele de serviciu si de automatismele de acolo, ci si de faptul ca inclsuiv timpul nostru liber (atat cat il avem) e guvernat de automatisme si dependente nesanatoase.

Articolul incerca, printre altele, sa ne indemne sa nu traim vietile altora (a lui Basescu, a autorilor crizei, a personajelor din telenovele, a lui Mihai Vircolici, a domnului Bala, daca vreti) ci ale noastre. E un exercitiu foarte greu, nu spun ca eu reusesc, dar ar trebui sa reflectam mai mult la asta.

prisonworker spunea...

"ale autorilor" si "ale personajelor"
... pentru Pruteanu...

simplu spunea...

Eu zic ca sufletul e de natura divina. De fapt Dumnezeu este in mintea, sufletul si inima noastra. Cand ceva nu mai functioneaza bine in noi, de fapt l-am pierdut pe Dumnezeu, esenta vietii. Cu o asemenea mentalitate am intrat eu in penitenciar si crede-ma, daca as pierde asta, mi s-ar parea foarte greu. Incerc sa-mi duc crucea care mi-a fost data la marimea ei naturala, dar am cateodata nevoie sa mi-o tina cineva ca sa-mi trag rasuflarea. Unde gasesc o asemenea persoana? Imi poti spune? Cateodata ma induiosez foartetare daca dau de o persoan careia ii pasa...

prisonworker spunea...

Evident, mintea si sufletul sunt in interdependenta...cu exceptia manifestarilor schizoide.

simplu spunea...

Manifestarile schizoide sunt scurtcircuitari care se produc din anumite cauze. Problema pt mine e mult mai profunda si nu cred ca poate fi dezbatuta pe blog.
Oricum in sistemul penitenciar omul nu e valorizat, e desconsiderat.
Penifestul nu e o lume paralela, face parte din viata sistemului penitenciar. Dar eu nu sunt Shelley.

Anonim spunea...

decat paznici, gardieni, militieni, gabori etc ...POLITIA PENITENCIARA ESTE OK. daca sindicalele reusesc acest lucru TOT RESPECTUL. cu stima

prisonworker spunea...

Nici marii psihiatri nu au ajuns la un acord cu privire la schizofrenie, dar ai dreptate - e o problema mult prea profunda.

Sper ca nu esti Shelley (te-as acuza de dedublare de personalitate) si ma bucur sincer ca incluzi Penifestul in realitatea sistemului penitenciar romanesc.

simplu spunea...

Imi place sa joc rolul meu. Ma simt bine in pielea mea. Sper ca nici tu nu esti Bobby Fisher pentru ca aveti cam acelasi stil de gandire.

prisonworker spunea...

Imi place sahul, dar nu sunt Bobyy Fischer.

Anonim spunea...

Umanul poate reveni in noi numai daca suntem incercati(suferim).
Atuci,precum micutul care cere ajutor mamei,ne vom indrepta fata catre Creator!
Anonimul de la 21:01

Anonim spunea...

Atunci,scuze!

Bobby Fischer spunea...

Şi doar el...

Am lipsit câteva zile de pe... terenul de "luptă" şi am observat că am cam fost "faultat" în... lipsă. Deh, mereu am fugit de "confruntări" şi mai ales de oiţe Fancy care dau pe afară de modestie (plastic şi sec, nemetaforizat).

O întrebare pentru Simplu: "temerea" ta, cu privire la posibila identificare/dedublare a lui Prisonworker în "personajul" al cărui rol îl "joc", era de rău ? Trebuia să mă "supăr" ?

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Frumos articol dar sincer sa fiu nu prea imi arde de povesti romantice. Daca doream asta ma uitam la telenovele undeva la Romantica TV. E un fel de "tara arde si baba se...coafeaza". Sunt prea multe si prea mari problemele sistemului nostru penitenciar si acestea ar trebui dezbatute aici. Ma asteptam sa vorbim despre recenta rectificare la care am primit doar o simpla bomboana, despre cei care ne-au cumparat liderii de sindicat in schimbul suspendarii actiunilor noastre de protest, asemenea unor arbitri corupti,despre prostia din unitati in cele mai inalte functii, despre cele 10 zile in care vom fi trimisi acasa fara a fi platiti pentru ca se pare ca nu avem de ales, despre legea unica de salarizare care da castig doar functiilor bine platite si acum, despre orice altceva, dar se pare ca cineva doreste sa ne distraga atentia de la acestea.

Anonim spunea...

Bala doctor!! Sunt sigur, pe merit. Cat de cocalar poate un om sa fie!! De-acum o sa salte nasul si mai sus astfel ca lumea va vorbi cu gatul domniei sale. Maine poimaine il vedem si mason.

Anonim spunea...

Da, Bala doctor Frankenstein...

simplu spunea...

Pentru Bobby Fischer:
Nu era o temere. Si nu era de rau. Pana la urma fiecare alegem.

Anonim spunea...

vrem politie penitenciara

Bobby Fischer spunea...

Pentru Simplu,

Nici nu-mi făceam griji în privinţa asta. Era doar o întrebare, ce s-a vrut glumeaţă, menită să mai detensioneze puţin atmosfera... înfierbântată.

shelley spunea...

@Prisonworker
Penifestul e un blog ce arată o parte a realităţii sistemului penitenciar, dar nu numai, poate reprezenta un mijloc de manipulare, dar şi de relaxare, detensionare, comunicare.
Mă încântă să descopăr oameni inteligenţi, chiar dacă uneori mă ceartă. De altfel mi-am manifestat dorinţa de a comunica mai mult cu tine, cu şi totuşi...(mes, tel).Neprimind răspuns am luat în calcul tăcerea.
Nu am avut timp să mai comentez, am fost prea stresată cu faptul că şefii mei dispută felul în care să fiu linşată. Chiar dacă nu e deloc reconfortant o să lupt. În afară de şefi, şefuţi şi complici mai există şi instanţe de judecată. Şi mai presus de ei există Dreptatea Divină.
Nu scriu sub alte pseudonime, e posibil să fim mai mulţi cu stiluri asemănătoare, ceea ce mă bucură.

Anonim spunea...

http://www.facebook.com/group.php?gid=200614625390#/group.php?gid=200614625390

prisonworker spunea...

Multumesc pentru raspuns, Shelley.

Pentru a comunica despre alte aspecte din domeniul nostru comun de activitate, poti sa ma contactezi pe adresa ce apare la profilul meu.

Anonim spunea...

Tarabostes,Deceneu Burebista au dat bir cu fugitii.I-a speriat V.M. care a promis ca a fost educat de Blajovan.

Anonim spunea...

TANPENII

-Unii vor POLITIE PENITENCIARA
-Altii scriu panflete
-Iar ceilalti arunca cu noroi unii in altii pentru ca se considera unii mai destepti decat altii,
Domnilor trzitiva la realitate ,guvernantii ne iau din salarii si vor sa ne lase 10 zile fara a fi retribuiti ,va rog sa realizati faptul ca daca nu vom fi o forta sindicala in aceasta perioada vom pierde ceia ce cu greu am castigat pana acum.
Asa ca domnilor lideri de sindicat veti raspunde macar moral pentru tot ceia ce se va intampla in viitoru apropiat cu multi dintre membrii de sindicat.

Anonim spunea...

"Viitoru" apropiat se arată sumbru pentru unii membri de sindicat care scriu "tânpenii" despre "panflete", "ceia" ce mă îngrozeşte. Nu-i aşa, 31.08.2009 19:06:00 ?

Cred că vei "răspunde moral" pentru ceea ce, nici măcar cu greu, nu ai "obţinut" în... şcoala generală.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Ce spuneti de pozitia adoptata de magistrati in legatura cu salarizarea unitara? Sporurile le-au castigat rapid! Toate acestea prin actiuni "in forta"! Nu au fost intrebati de nimeni daca ceea ce fac ei este greva, conflict de munca, daca este legal etc......La noi, discutii interminabile, promisiuni, lalaieli, golaneli si altele de aceeasi natura!
Poate explica cineva???

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Cred ca ne meritam soarta!
Cel putin vizualizand ceea ce se scrie pe acest blog,cu mici exceptii!
Dar exceptia intareste regula!

Anonim spunea...

Theo, la Penitenciarul Giurgiu unde lucrezi s-au dat primele de vacanta la toata lumea? Daca nu stii , intreaba-ti colegele cu care mai vorbesti!? O zi buna Simona U.

Anonim spunea...

Salut Theo . Parca lucrai ca agent prin ANP? Sau cel putin asa afirmai intr-un comentariu publicat la un art. anterior. Hai sa fim mai sinceri daca dorim sa comunicam pe acest site. Acum vad ca esti asistenta . Te urmaresc cu interes si vad ca ai inceput sa dai date care nu corespund cu postarile anterioare. Ai un interes ascuns?

Anonim spunea...

D-le Sorin,ne-ati condus in calitate de dir.gen,ati plecat din sistemul penitenciar,v-ati intors in calitate de lider de sindicat,dar,sincer cred ca noi ,cei ce lucram in acest sistem,vom merge pe acelasi drum fara intoarcere si cu multe nemultumiri firesti!
Poate ca acesta ne este Karma!

Anonim spunea...

Indiferent de titulatura sub care ne va cataloga opinia publica!
Daca suntem sub obladuirea M.J.C.L.,dorim sa avem un nume demn de ministerul de care apartinem!

THEO spunea...

Pt.anonim din 31.08 ora 21:03 "agent intr-una din structurile subordonate ANP">Sincer nu-mi place Bucurestiul si nu mi-a placut niciodata,prea multi smecheri in opinia noastra a celor din Transilvania.

Anonim spunea...

Frustra...a lipsi pe cineva de un drept sau un bun.
In prezent cuvantul a imbracat mai multe sensuri si este folosit foarte des in sens peiorativ.
Daca cineva iti spune ca esti frustrat are intentia sa te jigneasca.
Ei bine recunosc: sunt un frustrat. Am invatat 20 de ani si inca mai invat ,dar ma conduc niste manelisti. Incerc sa sa ma relaxez citind o carte dar ma omoara vecinii cu Guta la maxim. Muncesc la serviciu dar ma ameninta 10 zile fara plata si salariu de criza. Sunt inselat,pacalit, lipsit de drepturi. Concluzia:sunt un frustrat. Oare citi frustrati scriu pe acest blog si se confunda in diverse anonimaturi? Oare cite identitati sunt furate, imprumutate? Mie nu imi e rusine ca sunt un frustrat, mie imi este rusine ca nu am fost in stare sa ma car de aici si ca suport in continuare ,precum Sisif, mutenia irationala a acestui sistem.

Bobby Fischer spunea...

Mulţi, foarte mulţi, sunt precum spui, dragă anonimule 01.09.2009 21:43:00. Foarte puţini, în schimb, au puterea să o recunoască, cu toate că acest blog s-a născut şi se hrăneste din nemulţumirile, lipsurile şi "durerile" individuale sau colective.

Respectele mele pentru sinceritate.

Achiesez la... mărturisirea ta.

prisonworker spunea...

Pentru Bobby Fischer,

aproape toate actiunile umane cu intentii reparatorii se nasc din frustrari sau lipsuri. "Clasa" actiunilor noastre e data de diferenta dintre manifestarile constructive si cele distructive, dintre razbunare si curatenie, dintre nevroza si ambitie. Si cele de mai sus nu sunt neaparat diferente dintre oameni, ci pot fi inclusiv stari de spirit diferite ale acelorasi persoane. Conteaza cum invatam din greseli, nu doar din "succesuri". Iar "remiza" nu trebuie exclusa niciodata din calcul, decat daca aceasta ar insemna blat.

Bobby Fischer spunea...

Sunt de acord cu tine, Prisonworker, dar pentru a putea învăţa din greşeli, trebuie mai întâi să le recunoaştem. După acest prim pas, care se dovedeşte de cele mai multe ori şi cel mai greu, "clasa" va face diferenţa.