Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

vineri, 20 martie 2009

There Are No Accidents

phoenix Am intrat in sistem intr-un moment in care toată lumea vorbea de faptul ca „postul x” e blocat pt y, că postul z costă atâta, că dacă n-ai spate, sprijin politic sau măcar o pilă bună nici nu are rost să te înscrii. Cu toate acestea, deşi n-aveam nici de unde şi nici de gând să dau şpagă, n-aveam nici pile, nici sprijin şi nici măcar un cunoscut la penitenciar, totuşi din dorinţa de câştiga mai mulţi bani mi-am luat inima în dinţi şi mi-am depus dosarul. Nu eram singur pe post, însă eram aproape sigur că nu îl voi lua. M-am pregătit aşa cum se cuvine şi, surpriză!, am luat notă mai bună decât contracandidatul meu.

Ajunsesem tânăr sublocotenent într-un sistem militarizat, eu care am fost făcut militar la „apelul bocancilor”. Aş minţi dacă aş spune ca am fost privit cu ostilitate, însă când venea vorba de a promova idei de avangardă, ironiile şi piedicile îşi făceau apariţia inclusiv în rândul colegilor de birou. Pentru a mă adapta, am încercat să fac „permanenţele” aşa cum trebuie, să le arăt colegilor din pază că sunt de partea regulilor, am fost şi ofiţer de servici în poligon, am făcut şi controalele aşa cum se cereau, pe scurt încercam să îmi fac şi treaba de educator, dar şi să arăt că vreau să fiu în aceeaşi barcă cu toţi colegii mei. Fiind mult mai comunicativ decât acum, mi-am câştigat simpatia printre colegi şi după multe „vrăjeli” ale deţinuţilor am început să reuşesc să separ adevărul de minciună, binele de rău, să mă descurc, chiar să mă simt util şi bine (nu îmi vine să cred că spun asta acum).

Eram mândru că am ajuns până acolo fără să păcălesc pe nimeni, prin propriile mele forţe, doar cu susţinerea familiei (care avea o oarecare îndoială – a se citi prejudecată - că mi se potriveşte acest sistem). Credeam că dacă respecţi regulile, dacă eşti ferm în a evita relaţiile neprincipiale cu deţinuţii, dacă îţi faci treaba, dacă încerci să înveţi continuu, nu ai cum să ajungi în situaţii neplăcute şi, câştigând autoritate în timp, voi putea chiar să îmi permit să promovez idei proprii şi să îmi pun amprenta pe ceea ce se întâmplă la serviciu.

Treburile mergeau bine, chiar cu personal diminuat, cu dotări minime, dar punând suflet, aducând de multe ori de acasă rechizite, material didactic şi ce e necesar pentru a desfăşura un set de activităţi cu deţinuţii. Deşi asta se întâmpla acum mulţi ani de zile (când eram „cenuşăreasa sistemului”), aveam mult mai puţine dubii, angoase, nemulţumiri ca acum. Probabil pentru că aveam şi mult mai puţine pretenţii, iar responsabilitatea nu era cea de azi (deşi limitele responsabilităţii ţi le stabileşti singur).

Anii au trecut, pretenţiile au crescut, sarcinile s-au înmulţit, legislaţia s-a schimbat, reeducarea a câştigat, în virtutea modificărilor legislative şi de sistem, în prestigiu. Conjunctura favorabilă şi ieşirea din decorul provincial au adus un plus de curaj, astfel încât de la dotarea insuficientă, de la clubul mic şi singuratic, de la personalul "rutinat", au apărut şi schimbările (cu sprijinul unor oameni deosebiţi, evident). Ideile de avangardă nu mai păreau de nerealizat şi aceeaşi oameni care în urmă cu ani de zile ironizau acele idei ajunseseră apoi „să dispună" sau "să ordone", după caz, punerea lor în aplicare. Personalul s-a dublat, dotarea tehnică s-a îmbunătăţit, aerul de prospeţime a pus stăpânire pe noua lume, aria de activităţi a crescut, viaţa era frumoasă.

Ce nu ştiam în acel moment era că invidia celorlalţi, gafele colegilor de lângă tine, pierderea susţinerii şi, nu în ultimul rând ci mai ales propriile erori umane, pot anula în câteva săptămâni toată evoluţia descrisă înainte. Aşa cum spunea şi Admin-ul despre relativitatea sistemului de valori în sistemul penitenciar, ajunsesem ca nici eu însumi, în scurt timp, să nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă, să observ că oameni „noi”, care nu au nimic de a face cu sistemul, care nu au gestionat în viaţa lor o revoltă sau o criză mediatică şi nu au construit niciodată nimic, ale căror nume nu apare pe nicio lucrare realizată în sistem, pot să decidă foarte repede că eşti un „nepriceput”.

Greşeala fatală pe care o poţi face în asemenea momente e să pui la o parte tot ce ştii despre asertivitate şi comunicare, să uiţi cum ai făcut în alte situaţii similare, cum i-ai învăţat pe alţii ce să facă în asemenea momente şi, evident, să tragi câteva înjurături, băgându-ţi picioarele în sistem, în magistraţi, în puşcărie şi, of course, în propria ta persoană. Şi ce e mai grav, ajungi să răneşti oameni la care ţii, la unii dintre ei din toată inima. Doar pentru că, în paranoia ta, credeai că nu te susţin, şi asta numai pentru că nu erau de acord cu părerile tale subiective despre problemă sau pentru că pur şi simplu... tăceau.

După cutremur, strângi cioburile, reclădeşti, faci bilanţul pierderilor, reevaluezi resursele rămase şi continui, învăţând să trăieşti cu regretul că „totul putea să fie altfel”. Şi mai presus de toate îţi evaluezi, cu maximă atenţie, propriile greşeli.

Este esenţial dar nu suficient sa învăţăm din greşeli. Ca introspecţia să fie completă, mai trebuie să înţelegem că ceea ce ni se întâmplă, oricât de greu e de acceptat, ni se datorează în foarte mare măsură. Nu există ghinion, există doar decizii şi gesturi mai mult sau mai puţin însemnate sau aparent neînsemnate, ale căror consecinţe nu pot fi anticipate imediat dar care modifică, uneori discret, mersul lucrurilor. Iar schimbarea trebuie sa vină din noi, doar din noi. Şi să fim fair – play cu toată lumea, indiferent de ce se întâmplă cu noi sau în afara noastră.

În concluzie, nimic nu e întâmplător, nici măcar greu- încercatul nostru sistem de valori.

9 comentarii:

Anonim spunea...

Pai acum ne spui?

Nimic nu este niciodata intamplator pentru nimeni.

Anonim spunea...

Oameni competenti la reeducare?.Haideti sa va dau un pont...la Bacau sunt numai oameni competenti 1.Un " smardoi"care umbla prin oras sa apere "curul" sefilor, avand o circumvolutiune pe creier si accea de la sapca,dl DUTU. 2.Un " baiat" care s-a convertit de la catolicism la ortodoxism de vreo 5 ori, bea cu ppl-ii in clubul unitatii[in locul de detinere],si din frustrarile pe care le are arunca cu noroi chiar in cei care il protejeaza .3"CULTUL"...citeste Chisu si se crede cult , nimeni nevazand ca are telefoane pe el ca" in vestul salbatic".4.Mai nou a "descalecat"o anomalie a sistemului un handicapat [observati ca nu am pus ghilimele deoarece aceasta cred ca este eticheta ce trebuieste pusa unui alcoolic], care in decurs de aproximativ 3 ani a venit " rupt" de nenumarate ori , profitand de bunatatea sefilor.Dle director unde este competenta?,profesionlismul?,promovarea pe criterii de competenta?.......sau daca d-voastra nu puteti face nimic....poate o sa citeasca aceasta " jalba" cineva....LA BACAU ESTE NEVOIE URGENTA DE UN CONTROL.

Anonim spunea...

domnilor colegi, nu puteti generaliza o situatie asupra tuturor unitatilor. asta plecand de la premisa ca este real cazul de la Bacau. dar as inclina sa cred ca este o exagerare.

exista 2 riscuri in sistem pentru cei cu avant, in special la cei care au o profesie: ori devin niste rebeli si in unele cazuri parasesc sistemul, ori taindu-li-se aripile, fara sustinere, ridiculizati, cu asteptari nerealiste din partea celorlalti, (de multe ori si datorita propriilor asteptari), se deprofesionalizeaza, se complac in situatie, incep sa se comporte dupa eticheta (asta si este riscul etichetarii).
este greu, in reeducare
sa te lupti sa schimbi niste valori construite intr-o viata de om, cele pro-infractionale,
atunci cand stiintific stii ca sunt mari rezistente,
cand ceilalti nu-ti dau nici un credit pentru ca asteapta rezultate imediate si acestea nu au cum sa apara,
cand mediul de suport, care pentru obtinerea rezultatului, chiar trebuie sa fie de SUPORT, este construit tot pe valori pro-infractionale,
cand comunitatea nu are nici o parghie si nici motivatie sa-i ajute,
cand nici macar beneficiarii nu doresc sa se schimbe pentru ca asta e tot ce stiu si ce vor,
cand te lupti cu un climat organizational defectuos
...si mai sunt tare multe.

este usor sa arati cu degetul, sa critici, sa ironizezi, mult mai usor decat de sustii si sa ajuti.

autorului articolului ii urez putere sa reziste, sa-si mentina scopurile profesionale si motivatia intrinseca (e singura care ajuta)
si ii spun ca nu este singurul in situatie :)
poate ajuta!

Anonim spunea...

Ca un observator atent si impartial al acestui blog, ce ma dau si ma cred, nu pot sa nu observ ca vesnicul razboi care abia se potolise, si anume razboiul "noi contra noi", a reinceput. De-abia se canalizasera energiile spre problemele reale ale sistemului, ale vietii noastre de zi cu zi, spre deconspirarea profitorilor si a celor care emit false judecati, spre incriminarea lipsei de legislatie etc., ca ura rosilor contra albilor, a agentilor contra "ofiterilor', a sectorului paza contra reeducarii si invers, a barbatilor contra femeilor, a logisticii contra sindicatului etc., a reizbucnit cu si mai mare forta. Fratilor, cetatea este asediata !"Fortele Raului" sunt la la portile ei! In toiul zarvei din interior sa nu uitati, macar, sa trageti podul de la mal. Am putea sa ne trezim , pe nepusa masa si nebagare de seama, cu nenorocirile peste noi. In acest caz, nimeni nu va mai scapa iar noi nu vom avea nicio scuza. Asadar, daramati, daramati, dar mai puneti si ceva in loc !

Anonim spunea...

Pentru anonimul din 20.03.2009, ora 09.06

Mai ,,pontosule,, pentru informarea ta, oricum inutila, te anunt ca la Bacau va veni un control in luna aprilie, pe linie de siguranta si educatie.
Te - am pupat.

THEO spunea...

Inceputul articolului imi aminteste de vremea cand m-am alaturat eu acestui sistem,tot cam asa s-au petrecut lucrurile,am dat examen in primavara,eram 5 candidati pentru un singur loc ,se pensionase cineva,dupa povestile de rigoare X este pila loctiitorului pentru paza s.a.m.d.am luat examenul,am facut doua deplasari la capitala,la interval de cateva luni,fara sa fiu angajat dar pana sa se sfarseasca anul am fost si eu plutonier de puscarie.Nu lucrez nici eu in paza,la medical,alt sector pe care il hulesc pazistii,in autosuficienta lor cred sincer ca nu exista in acest sistem alti profesionalisti decat ei,ca lipsa evadarilor este unica dovada de profesionalism necesara si suficienta acestui sistem.Toate postarile de pe acest blog nu au putut sa-i constientizeze ca aceasta lupta interna ne face vulnerabili atat in fata guvernantilor care drept solutie pentru actuala criza au adoptat sloganul"sacrificati functionarul roman",cat si in fata clientelei sistemului nostru,ppl-i chiar daca nu stiu sa scrie stiu o psihologie intuitiva,stiu sa profite de fiecare slabiciune a sistemului,a persoanei cu care intra in contact,a legislatiei,etc.Comentariul de la ora 09:06 ajuta la mentinerea ideilor preconcepute gen "gardian de puscarie care terorizeaza bietii detinuti"!De acord cu ceea ce au comentat colegii de la orele 11:10 si 11:19.

Anonim spunea...

solutia ar fi o REORGANIZARE in unitati ! Sunt unii care chiar nu au ce face si se ingramadesc pe locurile calde in birouri ! Ar trebui evaluata munca fiecaruia, cronometrata ! NIMENI NU VREA SA RECUNAOSCA CA IN UNELE UNITATI CHIAR NU E NEVOIE DE ATATIA OAMENI...doar de dragul ca aceste locuri figureaza in statele ori organigramele lor. SEFI cu 2, 3 oameni CUM E POSIBIL ? Se calca in picioare. Cand fiecare va lucra pe branci si nu va pierde vremea cu barfe asa cum se practica in prezent, atunci poate se va mai redresa ceva dar pana atunci, cu siguranta NU ! E FOARTE SIMPLU sa se monitorizeza fiecare loc d emunca si chiar persoana insa tr sa o faca cine se pricepe si nu are interesele nepotismului....

Anonim spunea...

Putin Off Topic dar totusi genial:

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Tot circula o vorba, deloc adevarata,
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri, sau strigat de razboi?
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.
Cat am batut eu jungla, scuzati, n-am observat
In obstea maimuteasca vreun cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorati in taina de asa-zise mame.
Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna
O minte de maimuta dospind in ea minciuna.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator.
Si iata inc-un lucru din lumea mea, frumos :
La noi nu se întampla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici ordine mondiala, nici nationalism,
Si nici vreo indoiala ce-aduce-a ateism.
E-adevarat ca omul a coborat la noi,
Dar nu, fiti rezonabili,
N-a coborat din noi!

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Am intrat in sistem cand dinastia Ceausescu a picat,dar nu prin concurs,ci ca personal preluat;asa a vrut A.N.P.-ul-sa ia ceva de la altcineva!
Mai pui o caramida,doua,mai faci un RK si totul este OK !
Un parlit de civil,cu studii superioare,cu salariul mult mai mare decat al unui oarecare bugetar,dar ,cu mult mai mic,decat al unui subofiter!
Noroc pe capul meu!
Si asa a inceput cariera in sistemul penitenciar!
N-am pacalit pe nimeni,dar dupa 18 ani de munca,in sistem,se merita sa fii pacalit?Si de catre cine?