Sa lasam asadar jucariile deoparte, unii au inteles intentia organizatorilor, altii n-au putut sau n-au vrut sa inteleaga. In cea mai mare masura, incrancenarea unora are legatura cu nemultumirile legate de locul de munca, cu "prema" care n-a mai venit, altii s-ar impotrivi "din principiu", indiferent de situatie.
Ma uitam aseara la un documentar despre Revolutie. Realizatorul era german si ca orice teuton care se respecta, detaliile nu erau trecute cu vederea. Un barbat era arestat de catre revolutionari pentru ca avea barba. De ce ai barba - intreba rastit un tanar legat la cap cu tricolorul -esti terorist. Nu sunt terorist - zicea arestatul - sunt din Petrosani. Ba esti terorist - insista tanarul infierbantat de captura - este terorist, se adresa el si multimii, cameramanului - ca uite, are buletinul nou nout, de ce ai ma buletin nou-nout?!
Din cand in cand, mai degraba pe neasteptate, barbosul era lovit cu sete peste ceafa, peste fata. In oricare alte conditii, acesti doi barbati s-ar fi putut intelege bine, s-ar fi putut chiar imprieteni, intorsatura asta neasteptata a lucrurilor asezase insa doi posibli prieteni, pe pozitii diametral opuse. Este de presupus ca amandoi suportasera frigul din apartamente, il injurasera pe Ceausescu, statusera la coada la salam si totusi, un mic amanunt, un detaliu care astazi n-ar mai avea nicio importanta, ii despartise definitiv.
Documentarul nu mi-a mai dat niciun fel de informatii despre destinul acestor oameni, cum n-am vazut niciun terorist judecat si condamnat, este de presupus ca barbosul din film a fost eliberat pana la urma. Poate ca odata lamurita situatia, a plecat din curiozitate la televiziune si a murit atins de un glont ratacit. La fel si cu tanarul nostru revolutionar, poate ca nemaiputandu-se intoarce, dupa intensele trairi revolutionare, la vechiul lui loc de munca, s-a inscris intr-un partid politic si a devenit deputat.
Povestea asta nu are nicio legatura cu sistemul penitenciar, are mai degraba legatura cu felul in care se scrie istoria, care este alcatuita la urma urmelor, din milioane de mici intamplari anonime, aparent fara nicio importanta.
Recent Posts
3 comentarii:
Am vazut si eu filmul....insa dincolo de intrebarile pe care ti le-ai pus si tu,pe mine m-a cuprins o nostalgie gandindu-ma cat de uniti eram la acea vreme,cat de patrioti,cat de sinceri si cat speram!
Am si exclamat: ce-am fost si ce-am ajuns........
Tot comunisti ati ramas...? Sau mi se pare mie ?
Am trăit şi eu acele vremuri şi pot spune că atunci am văzut cât de mare poate fi prostia ce zace în acest popor. De aia nici nu mă mai mir că trăim aşa cum trăim. Stupid people cum a zis Brucan şi câtă dreptate a avut. Orice nemernic dornic de ieşire în faţă punea o banderolă tricoloră la cot şi controla acte. Nu voiai să i le arăţi erai automat terorist şi puteai muri. La noi în oraş hoţii au fost primii care au intrat în consiliu, cum se numea pe atunci şi au furat tv-ul color din biroul primarului. A fost o perioadă în care oamenii au murit degeaba, pentru că au pus botul la ce le-au minţit alţii. Poate cineva acum să arate vreun terorist care "trage din orice poziţie" judecat şi condamnat? Nu... şi uite aşa punem mereu botul că vom trăi mai bine, că vom avea şefi curaţi şi competenţi şi tot cu p**a-n c*r suntem...Aţi văzut ce s-a întâmplat în Grecia... La mai mare!!!!Acum avem acelaş fanfaron pe următoarele luni să ne conducă.
Trimiteți un comentariu