Candva in Romania

Asadar Stolojan s-a razgandit, nu mai vrea sa fie prim ministru. De cateva ore liderii partidelor dau declaratii din care nimeni nu intelege nimic. Cum imi uruie urechile de comentarii, barfe, zvonuri, cum ma dezgusta hahaiala asta necontenita, cum aci nu se (mai) poate face nimic deocamdata, ma intorc in timp cu vreo 80 de ani si va citez din Organizarea Administrativa a Penitenciarelor. Asta ca sa mai schimbam putin masura lucrurilor, ca sa ne intrebam cum ar fi evoluat sistemul penitenciar daca n-ar fi intervenit vijelia comunista.

"Administratia penitenciara urmand cursul evolutiunii politice a Romaniei, nu putea fi organizata decat in a doua jumatate a secolului trecut. In afara de vechi dispozitiuni domnesti si regulamente din timpul Domnului Moldovei Grigore Ghica, programul aplicarii unui regim penitenciar in tara noastra nu s-a fixat decat mai tarziu, prin legea inchisorii din 1874. datorita unui specialist, francezul Dodun de Perrieres, invitat de principele Moldovei la anul 1855 si numit, dupa Unire, Director General al Inchisorilor, se poate vorbi de inceputurile aplicarii unui regim penitenciar, ce a incercat sa corespunda vremii.

 

Lipsa de localuri insa, potrivit dispozitiunilor legale, cari introduceau in Romania aplicarea regimului celular si faptul ca preocuparile guvernelor erau indreptate mai cu insistenta spre alte ramuri de activitate sociala, au contribuit la limitarea planului trasat de legiuitorul din 1874, si chiar la stagnarea lui. Criminologia si Stiinta Penitenciara au evolut in cursul ultimelor decenii, facand salturi importante, astfel ca o noua lege a penitenciarelor, devenea din ce in ce mai necesara.

 

Conform acestei legi, din iulie 1929, Directiunea Generala a Penitenciarelor este condusa de un director general si un Consiliu superior. Atributiunile acestei conduceri se prezinta sub multiple feluri si infatisari. Sfortarile si dispozitiunile organelor de conducere ar fi devenit un strigat in desert, daca in fruntea fiecaruia dintre cele 80 de penitenciare din Romania si intre zidurile carora isi ispasesc osanda 8500 - 9500 detinuti, nu s-ar fi gasit directori inzestrati cu calitati de devotament si harnicie, deosebite si in special cu o pregatire stiintifica academica.

 

Conform acestei legi, penitenciarele, dupa natura pedepsei, se impart in penitenciare pentru munca silnica, recluziune, corectionale si politienesti. Aplicarea pedepsei incepe prin supunerea condamnatului la regimul celular si al izolarii de zi si de noapte. Efect salutar, mai ales daca avem in vedere datoria statului, de a transforma penitenciarele in locasuri de contaminare, sau scoli ale criminalitatii. A doua perioada a executarii pedepsei, al carei inceput si sfarsit variaza potrivit firii detinutului, se aseamana cu prima, in ceea ce priveste contaminarea izolarii in timpul noptii si se deosebeste prin intrebuintarea timpului zilei, prin lucrul in ateliere sau la cultura terenurilor agricole.

 

Regimul penitenciar s-ar indeparta de roadele dorite, daca detinutii n-ar fi suspusi unui studu antropologic, gratie caruia individualitatea infractorului sa poata fi cunoscuta. Structura sa fizica si psihica, influenta mediului in care a trait, urmele binecuvantate sau nefaste ce viata le-a implantat in firea si spiritul lui, circumstantele in care delictul a fost infaptuit, trebuesc sa fie amanuntit cercetate si indeajuns de cunoscute.

 

Realizari mai satisfacatoare s-au obtinut in ultimii doi ani cand atelierele vechi au fost refacute , aproape toate dublate, deasemeni s-au infiintat noui ateliere, unele din ele, cum este de exemplu atelierul de ceramica dela Craiova, sau atelierul de covoare dela Vacaresti. Criza economica insa a influentat si aceasta institutiune. Marfurile confectionate se desfac cu mare greutate in comert, iar beneficiul net s-a micsorat." 

De la criza din 1929 ne intoarcem la criza din... 2009, care se apropie si despre care o sa mai vorbim.