Lucrăm cu deţinuţii în fiecare zi. E alegerea noastră. E destinul nostru. E, poate, coşmarul nostru. Îi păzim zi şi noapte, îi plimbăm, îi învăţăm, îi cunoaştem. Vieţile noastre se intersectează cu vieţile lor. Împărţim acelaşi spaţiu. Respirăm acelaşi aer. Le ascultăm poveştile, dramele, traumele, fricile. Şi, încet, faptele din dosare se estompeaza, pedepsele ajung cifre insignifiante, iar victimele – nişte umbre. Le este frig sau cald, le este foame, simt durerea, sunt ingrijoraţi de familii sau abandonaţi, sunt nefericiţi. Vor întotdeauna câte ceva. Vor ajutor.
.
Descoperim că sunt oameni. Şi prăpastia uriaşă dintre noi şi ei se micşorează. Şi le întindem mâna cu încredere şi compasiune. Şi le dăruim energia noastră, răbdarea noastră, înţelegerea noastră, cunoştinţele noastre, bucăţi din vieţile noastre. Pentru a întregi vieţile lor. Pentru că ştim că stă în puterea noastră să schimbăm ceva.
***
Lucrăm cu deţinuţii în fiecare zi. Cineva trebuie să facă şi munca asta. Bună, rea, asta e! Nu avem prea multă bătaie de cap dacă ştim cum să ne facem treaba. Şi apoi, este un loc de muncă bine plătit şi sigur. Unde mai găseşti aşa ceva acum?! Şefu' să fie mulţumit, că restul merge de la sine! 'Hoţul e hoţ' şi aşa va rămâne, oricâtă puşcărie ar face! Doar nu are cineva pretenţia să-l învăţăm noi să nu mai dea în cap altora şi să nu mai fure!
.
Şi ce atâta plimbare încolo şi-ncoace cu hoţii? Ba la şcoală, ba la teatru, ba în parc sau la muzeu?! Şi le mai dăm şi bani că se duc la şcoală! Copiilor noştri nu le dă nimeni bani ca să înveţe. Ce atâta reintegrare şi fandoseală? Reintegrare în ce?! Uite ce sărăcie e în ţara asta şi ce vremuri trăim! Nu i-am pus noi să vină la puşcărie. Deşi, bine c-au venit. Că aşa ne plătim şi noi casele şi maşinile.
.
Cum de nu înţelege toată lumea? Hoţul trebuie să ştie de frică. Nu are voie să ridice ochii din pământ. Vorbeşte doar atunci când îi dăm noi voie. Trebuie să ştie cine e jupânul. Că altfel, ni se urcă-n cap. Ehei, tot bătaia e ruptă din Rai!
***
Analfabeţi, cu studii neterminate sau absolvenţi de facultate. Găinari, escroci, violatori, criminali. Tineri sau vârstnici. Bărbaţi sau femei. Sunt 'obiectul' muncii noastre made in Romania, sunt brand-ul nostru, care a ajuns renumit peste mări şi ţări. Sunt o categorie specială, aflată în zona crepusculară, din care adevărul nu are cum să iasă viu şi întreg. Exercită o atracţie delirantă pentru mass-media şi reprezintă un izvor nesecat de speculaţii şi de uimire.
.
Sunt monedă de schimb pentru politicienii înscăunaţi temporar. Sunt o minge de ping-pong pe masa Ministerului Justiţiei. Sunt, dacă vreţi, un fel de Triunghi al Bermudelor din România: apar şi dispar în funcţie de interesele puse în joc. De banii care sunt, dar nu sunt. De funcţiile care sunt, dar nu sunt.
.
Şi, pentru ca sunt atât de speciali, desigur că fac lucruri speciale. Atât de speciale, încât trebuie strigate-n gura mare, la fel ca pe vremea bunicilor, când se striga pe uliţele satului că a venit circu-n iarmaroc şi erau poftiţi să vadă femeia cu mustaţă şi înghiţitorul de flăcări. Numai că acum putem urmări comod circul la televizor.
.
Aceeaşi mass-media care rămâne cu gura căscată că deţinuţii joacă teatru, pictează, dansează, scriu cărţi şi poezii, se căsătoresc, sunt la facultate, atacă violent întregul sistem penitenciar când se întâmplă un eveniment negativ. Şi speculează până-n pânzele albe. Şi pun etichete. Şi dau verdicte. Şi nu e corect.
.
Pe noi nu ne interesează ratingul televiziunii X. Nici tirajul publicaţiei Y. Şi nici popularitatea partidului Z. Ştim că violenţa face spectacol, iar spectacolul se vinde bine. Şi atrage muştele, dispuse să polemizeze şi să se ia de păr până în zori. Pentru a-l pune la zid pe omul-cel-negru-şi-rău-vinovat-de-tot-ceea-ce-s-a-întâmplat.
.
Ne interesează adevărul, oricare ar fi el. Numai că nu vrem ca adevărul acesta să fie tras de moţ din puţul gândirii unor jurnalişti de cartier, care pun semnul egal între gratie şi tortură, şi pe care vizionarea unor posterioare înroşite îi duce în extaz. În timp ce Tăriceanu visează la Titanic, Băsescu e obsedat de lovituri de stat, iar criza mondială a devenit un tsunami cu efect întârziat, pare cel puţin bizar să vrei să afli alchimia adevărului.
8 comentarii:
Rămâne întrebarea: dacă ne uităm noi înşine în oglindă, ce vedem? Oare oameni acriţi de muncă sau oameni care simt că au un rol pozitiv în societate? Vedem prizonierii ratelor sau profesionişti? Vedem oameni încâiniţi şi împietriţi sau oameni cu intelect şi inimă? Vedem "înhoţiţi" sau oameni dispuşi să contribuie, de acolo de unde îşi desfăşoară activitatea, la învăţarea comportamentelor prosociale? Vedem oameni care se cred dumnezei sau persoane care picură stropi de umanitate într-un mediu ostil? Acum, după scandalul mediatic, după ce le iertăm sau nu şefilor noştri pentru cum au gestionat criza, să ne uităm puţin în oglindă şi să vedem ce a mai rămas din chipul de om lucrătorului din sistemul penitenciar. Dacă nu ne place, să nu spargem oglinda şi, mai ales, să nu căutăm motive pentru care ar trebui să ne schimonosim şi mai tare! Să ne întoarcem la umanitate, să ne asumăm rolul prosocial care ni s-a atribuit, să ieşim din grotele în care am coborât pentru că (nu-i aşa?), "lucrăm la puşcărie". Să nu lăsăm ca valorile umane să fie batjocorite chiar de noi, cei care ar trebui să le promovăm! Demnitate, deontologie, respect sunt cuvinte golite de sens în mediul penitenciar. Împrumutăm, în schimb, cuvinte din vocabularul plin de semnificaţii al persoanelor private de libertate. Şmechereală, smardoială, scoatere, iată cuvintele cheie şi valorile noastre. Vreu să devin profesionist, dar mă port ca un diletant pentru că profesionalismul implică şi resurse. Cum să devii, să spunem, un medic bun dacă lucrezi într-o grotă şi fără instrumente? Poate că salvezi câteva vieţi, dar pericolul infecţiilor este la tot pasul. Poţi tu să vorbeşti cu colegii tăi medici despre practica ta? Pe scurt, să încercăm ca în acest mediu ostil, ipocrit şi ignorant să rămânem totuşi oameni!
FELICITARI PTR ARTICOL
Auzi ca vin expiratii la an p. Fosilele nu stau la an tipa?
Autopsia sistemului penitenciar ne arata ca cauza (cacofonia se impune de la sine) decesului este una singura: efectuarea autopsiei.
Sistemul, desi bolnav, era viu si ar fi avut nevoie doar de o resuscitare cu sange proaspat. N-a fost sa fie.
Poate data viitoare. Poate in alta viata. Poate voi, cei de maine.
Frumos articolul si felicitari lui "si totusi"pentru comentariu este o prelungire a articolului,este foarte greu in acest sistem sa raminem totusi oameni ,eu sunt nativ o persoana optimista insa cu fiecare an in plus trebuie sa fac eforturi psihologice mai mari pentru a nu cadea in depresie.
REEDUCARE, REINTERGARE, VIATA... sunt cuvinte pe care multi dindre noi nu le cunoastem sensul adevarat... SA FIM UMANI CU NISTE BESTII(nu ca toti infractorii sr fi bestii) era si este de ne imaginat....Cel mai ades am in minte un copil / batrana violat/a si apoi ucis/a ... si incerc sa fiu UMAN cu faptuitorul .... mi se face ades scarba de propria mea persoana....doar pentru ca incerc sa fiu UMan cu aceste bestii....
Inca militez pentru pedeapsa capitala, pentru ochi-pentru ochi si dinte-pentru dinte....
Cel mai ades sunt bani cheltuiti in zadar... nu se vor reeduca niciodata... si sunt altii care au nevoie de stropul de ciorba pe acre acestia il arunca in WC -ca cica nu este comestibil....
Si inca mai cred ca este nevoie de inca un POTOP ca lumea sa o ia de la capat.
Să nu-ţi fie silă de tine dacă eşti uman, chiar şi cu nişte oameni care au făcut fapte bestiale! Să-ţi fie teamă şi silă de tine doar dacă vei ajunge să te comporţi ca şi o bestie, cu sau fără alte bestii. Atunci când ne-am angajat aici am ştiut că vom lucra cu oameni care au comis fapte abominabile. Rolul nostru e să facem ceva, atât cât putem, cât ţine de noi, pentru ca acei care s-au comportat bestial să nu mai recidiveze. Dacă ţi-e silă, du-te şi vomită, apoi întoarce-te şi fă-ţi treaba bine! Dacă nu poţi, nu-ţi distruge viaţa! Găseşte-ţi un alt loc de muncă!
penitenciarul gr a aj la acest nivel datorita meritelor dlui muscalu.dl mogarlea(zis medalion)si dl antonescu sa-l lase in pace pe dl muscalu pt ca nu au valoarea lui.DLE ANTONESCU ATI UITAT CUM ATI ANGAJAT-O PE SOTIA DVSTRA LA PENITNECIARUL GR?
Trimiteți un comentariu