Îmi propusesem, azi fiind ultima zi dinaintea votării, să scriu despre alegeri, despre sistemul electoral sau despre promisiunile partidelor politice, încercând să potrivesc toată discuţia blogului nostru. Destul de greu, dacă stau să mă gândesc. Justiţia n-a mai fost subiectul principal al mesajului politic. A mai apărut, pe ici pe colo, prin programele de guvernare propuse alegătorilor, dar pe primul plan a trecut mesajul anti-criză economică. Cât despre legătura cu sistemul penitenciar, cu atât mai puţin facil.
Justiţia nu mai e interesantă, şi, în plus, e riscant. Toate partidele, fără excepţie, au pus pe liste dalmaţieni pe care problemele cu justiţia nu i-ar recomanda alegătorilor. E un fel de înţelegere tacită. Fiecare cu pătaţii lui, iar pactul de neagresiune funcţionează. Nu cred că subiectul reformei justiţiei sau cel al anticorupţiei s-a epuizat. Nici măcar nu s-au bagatelizat destul în discursul diverşilor oameni politici. Pur şi simplu o mare alianţă electorală, care aruncă în luptă şi oameni cu probleme cu justiţia, nu mai vrea să discute despre justiţie prea mult. Aici, se pare că, ideologia nu-i prea desparte pe politicienii noştri.
Mă enervează că, deşi încerc să fiu un alegător informat, nu prea înţeleg mesajele politice. Parcă ar fi o singură doctrină care se numeşte oricum ca să nu-i zică populism şi demagogie de doi bani. Am verificat toate site-urile partidelor politice implicate în campania electorală. Doar culorile şi designul fac diferenţa. Diferenţa de mesaj apare doar ca o rezultantă a diferitelor abordări de marketing politic. Nimic de substanţă.
M-am amuzat văzând efortul candidaţilor de a fi uninominali. Fiecare s-a descurcat cum a putut. Sloganuri care mai de care mai deştepte. Banere cât casa cu cetăţeni arătându-şi zâmetul larg şi aproape fără excepţie mâna dreaptă în diverse poziţii. Disputa politică a avut consistenţa lichidului care i-a încăierat pe doi candidaţi mai ieri. Nimic impresionant, doar scenarii şi calcule probabilistice.
Atât de important e alegătorul încât singura dispută care agită spiritele este cea a formării viitorului guvern. Cine cu cine va împărţi ciolanul. Până la urmă asta e miza. Patru ani în opoziţie, sau patru ani la putere. Cam ăsta e mesajul real al campaniei electorale care tocmai se încheie. Nu ştim încă cine va face guvernul, scenarii sunt multe. Nu ştim nici măcar dacă se va întâmpla curând. Tot adjudecarea ciolanului e cheia problemei. Dacă astrele se aliniază, poate că de anul nou ştim cine ne guvernează pentru următorii patru ani, şi ne mâncăm liniştiţi sarmalele. Dacă nu se aliniază, cearta se va prelungi şi vom avea atâta circ cât să ne săturăm pe vecie.
Şi, care-i treaba cu penitenciarele? În afară de faptul că vreo 500 de deţinuţi votează şi că evenimentul e prilej de ore suplimentare pentru personal, mare legătură cu alegerile de mâine n-ar trebui să fie. Aşteptările personalului sau 'clienţilor' sistemului penitenciar sunt destul de clar definite, dar nu au ajuns deloc pe agenda politică. Nici nu e de mirare. Câţi oameni care vor să aibă o şansă de a fi aleşi ar alege un subiect atât de controversat drept temă de campanie. Poate unii s-ar gândi la asta, dar alegătorii ar taxa rapid o astfel de abordare.
Dar, politica şi detenţia au o legătură. Unii politicieni au ajuns să înţeleagă privarea de libertate. Zilele petrecute în aresturi şi puşcării nu i-au făcut însă promotorii unui sistem penitenciar funcţional. Cine s-ar aştepta la asta? Fug ca dracu de tămâie de zona cu pricina, deşi asta nu înseamnă că renunţă la îndeletnicirile care-i fac periodic musafirii noştri.
Calcule politice se fac însă. Sistemul penitenciar se adaptează şi el schimbărilor politice. Nu pentru că vreo guvernare ar avea marele plan politic pentru penitenciare ci pentru că nevoia de control şi de a recompensa apropiaţii aduce de obicei schimbări la nivelul conducerii. De data asta se spune că ar fi mai greu. Sincer, nu prea cred. Dacă nici măcar constituţia nu e o piedică pentru oamenii politici mă îndoiesc că ordinul nu'ş care va impresiona, la o adică.
N-o să închei încercând să vă conving să mergeţi sau, dimpotrivă, să nu mergeţi la vot. Eu merg.
3 comentarii:
De ce ar dori cineva să ne trezească? Dormim?!
Iată, foarte pe scurt, cum ar fi răspuns la vremea lor G.I.Gurdjieff şi Jiddu Krishnamurti:
„Nu dormim la propriu ci trăim într-o anumită stare de existenţă asociativă (asocieri aleatoare de clişee ale gîndurilor şi sentimentelor), de semi-inconştienţă. Nu suntem capabili nici de cea mai mică acţiune spontană sau independentă. Nu reprezentăm decît rezultatul influenţelor exterioare. Nu putem acţiona conştient şi în conformitate cu propria voinţă.”
„Trăim fragmentaţi. Suntem un personaj în societate, altul la muncă, altul acasă; vorbim despre democraţie, libertate însă în inima noastră suntem un dictator; vorbim despre iubirea aproapelui şi totuşi îl ucidem prin spiritul nostru de competiţie; o parte din noi înşine lucrează, priveşte, acţionează independent de cealaltă.”
Mulţi oameni ar spune: „nu este adevărat !”, mai puţini ar spune: „da, dar aşa este viaţa!” şi probabil cîţiva ar spune: „da, şi ce este de făcut ?”.
Să acceptăm pe moment faptul că avem un slab control asupra evenimentelor din viaţa noastră şi să vedem dacă există cauze ale stării de confuzie în care ne aflăm şi soluţii pentru ieşirea din ea.
De multe ori recunoaştem o problemă dar neavînd o rezolvare imediată, neştiind sau neavînd timp să căutăm o soluţie sau, odată începută căutarea, neavînd certitudinea că vom găsi soluţia corectă, preferăm să lăsăm lucrurile în aşteptare şi să uităm de ele. Uitarea este doar la suprafaţa psihicului, problemele sunt tot acolo şi ne aşteaptă. Nu înţelegem că pe noi ne aşteaptă şi, la rîndul nostru, aşteptăm ceva din afară.
Pe un fond de aparentă coerenţă şi stabilitate oferit de, să spunem, locul de muncă, familie, locuinţă, religie gîndurile şi sentimentele noastre sunt permanent schimbătoare sub influenţe exterioare sau, mai precis, sub influenţa reacţiilor noastre la aceste influenţe. Iar în dinamica actuală a vieţii nici fondul tradiţional nu ne mai ajută. Aproape nu mai găsim nimic pe care să ne bazăm pe termen mediu şi lung.
Totuşi votam, cu cine? Cu altii...
Pai cine sa mai ia in brate fierbintele cartof al "luptei impotriva coruptiei"?
- PSD-ul, partidul imbogatitilor de tranzitie, cu monstrii sai sacri, ciorditori meseriasi, captusiti cu averi pentru zeci de generatii in guvernarile 1990-1996 ; 2000- 2004? as!
- PD-L ul Basescian cu baietii lui smecheri - mie alde Ioan Oltean si Radu Bercovicsi mi se par emblematici pt hotzomanii pedisti...vin insa putenic si chilotzaresele Ancutza, Sulfina , Elena.... gunoierii tarii Preda si Prigoana... finii Flacosi, Tise , vamesii Buldo-Blaga-isti, Boculetzii palavragii, Budele juridice...
- PNL-istii lui nea Patriciu si nu numai ai sai? caci n'asa, sint mai multe increngaturi de baieti orientati si in PNL...
- UDMR-ul , partid de Ciocoline morale, politice si fiziologice, care s-ar zbengui in patul Guvernamental cu orisicine, numai sa fie caldut si sa poata fura in continuare ?
- PC-ul lui nea Felix?
- PNG-ul oierului "ales de Dumnezeu" sa tzepuiasca ?
iar restul, nu mai conteaza...
Dacă tot sîntem funcţionari publici facem politică cît vrem şi dacă ştim. La noi la PSPA fac politichie Manichiurista şi Elodia iar consultant Chioveanu. Dacă nu au alte merite ne sperie cu ceva de care ne este tot atît de scîrbă cît de ei Sperăm ca Dle. director Băla să luaţi în serios acest fenomen. Măcar să ne spuneţi de ce încalcă legea. Unul din motive fiind că nu au încărcare.
Trimiteți un comentariu