Minunile lui Dumnezeu

Cat s-a impaunat inchipuitul ala de Iosif prin puscarii, blogul a fost aplaudat pe muteste, neconditionat. Un fel de Europa Libera a penitenciarelor, dupa cum recunostea si directorul de la Codlea, in vremurile in care ne mai citea inca. Tot cu blogul am sarbatorit alungarea "dictatorului" si inscaunarea "alesului". Tot pe blog am asteptat sa se intample minunea, care uite ca nu s-a intamplat! Cata vreme noi tot mai speram, pe dedesuptul iluziilor noastre, se refacea fara zgomot, un altfel de intelegere.

Extragandu-i fara dificultate din context, pe cei care n-au avut niciodata vreo opinie, cititorii nostri s-au impartit post-iosif, in doua tabere. Dintr-una se aud aplauzele, din cealalta huiduielile.

.

Cele mai interesante sunt fireste, argumentele celor nemultumiti de existenta blogului. "Va bate?!"- intreaba ei aproape retoric. Nu, suntem noi nevoiti sa recunoastem. "Nu va aduce banii in casa?!"- tot retoric, si noi tot asa, recunoastem ca pe 10 ale fiecarei luni ne intra toti banii acasa. "Pai si-atunci, de unde va vine nemultumirea, daca nu din proasta crestere si dintr-un fel de cainosenie fara noima?!"

Ultimul exemplu este cel mai la indemana. Vorbim despre concursul care tocmai a luat sfarsit, de vreo doua luni. Atragem atentia ca felul in care a fost organizat, ridica mari semne de intrebare, dovedim - daca mai era nevoie! - ca s-au comis ilegalitati. Ei stiu ca noi stim si noi stim ca ei stiu dupa ce criterii a fost in realitate "aranjat" acest mare concurs. Si ce daca?

.

Si ce daca unii dintre castigatori au un coeficient de inteligenta atat de scazut, incat este greu de crezut ca ar putea pazi un amarat de foisor, necum sa conduca un penitenciar? Ce daca zeci, poate sute de lucratori, potentiali candidati, parte dintre ei bine pregatiti, au fost descurajati, sau intimidati, sau amenintati de-a dreptul, sa nu se inscrie in competitie? Ce daca a fost, cu putine exceptii, imputernicitul si locul? Ce e nou sub soare?

.

Directorul general are dreptul sa-si aleaga echipa? Are! Echipa are dreptul sa-si aleaga, dupa aranjamente numai de ea stiute, directorii? Are! Concursul este in fond o prostie, e numai de forma, ca urmare unde este problema?

Problema este blogul, pentru ca iese din front, pentru ca nu poate fi pedepsit, respectiv redus la tacere! Fara sa mai aduc in discutie si alte nestramutate convingeri, potrivit carora, noi astia cu blogul suntem aserviti sau nemultumiti din nastere, ajung la ceea ce constituie intr-un fel, motivul pentru care "minunea", despre care vorbeam la inceputul articolului, n-a fost posibila. Si anume lenea sau neputinta noastra a tuturor, de a ne fi depasit conditia!

Sa presupunem ca toti angajatii sistemului penitenciar ar trebui sa raspunda unui set de intrebari, racordati fiind la detectorul de minciuni. Facem pariu ca in aceste conditii, neincrederea si nemultumirea angajatilor ar atinge cote ingrijoratoare?

.

Ingrijoratoare pentru cine, de vreme ce marea majoritate a lucratorilor accepta situatia, plecand de la premiza ca asa a fost dintotdeauna sistemul, adica rezistent la vremuri si la asazise reforme?! Ingrijoratoare pentru cine, de vreme ce marea majoritate a directorilor au venit sa-si rotunjeasca veniturile, sa se imbatoseze si sa iasa la o pensie imbunatatita?! Ingrijoratoare pentru cine, de vreme ce in realitate nu suntem platiti pentru performanta, ci pentru supravietuire?!

Din februarie, luna in care blogul a luat nastere, am trecut prin tot felul de etape, prin tot felul de stari. M-am calmat si m-am dumirit in sfarsit, Dumnezeu are lucruri mai importante de facut decat sa "minuneze" lucratorii de penitenciare. Treaba asta cu mentalitatea, cu reforma, sta in puterea oamenilor. Candva o sa intelegem asta cu totii, candva nici n-o sa mai avem incotro.