Trei principii ale puterii

Când se operează cu puterea bazată pe principii, oamenii onorează şi respectă pe cel care are puterea. Dar acumularea onoarei este un proces care durează o viaţă şi trebuie mai întâi câştigate încrederea, respectul şi admiraţia celor din jur. Pentru a face acest lucru, oamenii onorabili reunesc zece principii ale puterii din care vi le supun atenţiei pe primele trei:

1. Puterea de convingere presupune că trebuie să îl câştigăm sincer de partea noastră pe cel căruia îi vorbim iar pentru asta e necesar să îi împărtăşim motivele şi raţionamentele din spatele hotărârilor şi cererilor noastre, să îl ascultăm, să îi dăm atenţie şi să îi respectăm ideile şi perspectivele. Să nu uităm că unul dintre rolurile esenţiale ale liderului este acela de a crea, limpezi şi comunica semnificaţiile.

În realitate, lucrurile stau puţin altfel şi explicarea motivului e o sarcină dificilă pentru mulţi. Încercând să îi convingă pe cei aflaţi deasupra lor în ierarhie, deseori nimeni nu se preocupă să îi convingă pe cei aflaţi sub ei.

Ca exemplificare, poate că împuternicirea unuia sau a altuia în funcţii de şef direcţie sau directori de penitenciare, este o soluţie bună dar cine s-a gândit să argumenteze hotărârea în faţa celor care vor fi subordonaţii direcţi ai celui împuternicit?! Li s-a acordat acestora un minim de respect? Poate nu ar fi fost rău dacă se discuta în teritoriu sau în unitatea interesată intenţia conducerii sistemului penitenciar. Doar gestul ar fi convins pe mulţi de buna credinţă a celor care decid soarta atâtor angajaţi!

2. Răbdarea este o piatră de încercare pentru toată lumea: şefi şi subordonaţi. Trebuie să fie răbdători atât cu procesul cât şi cu persoana, în ciuda eşecurilor, neajunsurilor şi inconvenientelor celorlalţi, ca şi a propriilor nerăbdări şi speranţe legate de atingerea scopurilor. E greu!

Cum mai pot cei din unităţi să aibă răbdare cu cei din ANP când au fost dezamăgiţi de atâtea ori la rând? Cum să mai ai răbdare cu şefi de direcţii sau servicii care nu sunt specialişti în domeniul pe care îl conduc şi au nevoie de o mare perioadă de timp pentru a pricepe ce este de făcut? Cum să mai ai răbdare cu cei din ANP cărora le-ai trimis o solicitare pentru a primi lămuriri sau ajutor şi nici după luni de zile nu ţi s-a dat răspuns adresei?

Pe de altă parte, câtă răbdare să ai cu un director adjunct de unitate căruia i-ai atras atenţia de mai multe ori că pe masa ta de şef direcţie sau de director general s-a strâns un număr îngrijorător de reclamaţii din partea subordonaţilor tăi şi e cazul să schimbi ceva în atitudine?

Poate dacă s-ar „creşte” oamenii potriviţi pentru locurile potrivite, dacă s-ar crea condiţii pentru evoluţia, schimbarea, dezvoltarea acestora…Poate dacă ar învăţa cu toţii răbdarea, s-ar înregistra mai multe succese.

3. Capacitatea de a învăţa de la ceilalţi

.
Multora le place să înveţe dar nu le place să li se predea întrucât aceasta necesită multă umilinţă, recunoaşterea faptului că nu ştiu tot şi e nevoie ca alţii să le explice cum stau lucrurile. Interesant este că, dacă operăm pe baza presupunerii că nu deţinem toate răspunsurile şi nu înţelegem tot, ne acordăm libertatea de a preţui diferitele puncte de vedere, judecăţi şi experienţe pe care le pot furniza ceilalţi. Aflăm că a ne permite să ne lăsăm influenţaţi este cheia influenţării celorlalţi.

Umilinţă? Am zis umilinţă? Dacă mai e cum mai e cu răbdarea, umilinţa nu intră în discuţie când avem de-a face cu inspectorii ce vin în controale (şi pleacă cu cunoştinţele acumulate de la cei pe care îi inspectează) sau cu lucrătorii din ANP pe care îi apelezi telefonic pentru a le aduce la cunoştinţă o speţă pe care nu au prevăzut-o prin deciziile date (cazul le-ar putea folosi pentru bune practici) şi îl tratează pe cel din unitate ca pe un nimic.

Ce să mai spunem despre cei care au avut şansa de a munci în penitenciar ani de zile şi au fost detaşaţi la ANP iar ajunşi acolo uită cu desăvârşire că pe parcursul evoluţiei lor cineva a avut răbdare cu ei să depăşească un anumit stadiu, le-a predat cu plăcere tainele meseriei în ideea că va forma un om potrivit pentru postul pe care îl ocupă?!

Dacă din când în când s-ar face schimb de locuri şi implicit de perspective între cei de "sus" şi cei de "jos", poate ar învăţa mai multe unii de la alţii. Nici aşa nu există garanţii dar ar merita efortul.

Să nu manifeste lipsă de respect faţă de poziţiile altora, să nu îi trateze sfidător pe ceilalţi, să nu îi sperie când ia o decizie, să nu interzică subordonaţilor să se exprime, să nu acţioneze în pripă şi pe de altă parte, să ţină realmente la angajaţi, să recunoască umilinţa ca pe o mare forţă şi să fie grădinar facilitând condiţii care permit oamenilor să înflorească, acestea ar fi câteva cerinţe obligatorii pentru a candida la oricare din concursurile anunţate.