24 septembrie 2008. Incepem asadar o noua zi de munca. Printre hartii, printre culoare si celule, prin birouri si curti de plimbare, prin instante, printre alte diverse activitati, interactionam unii cu ceilalti. Protejandu-ne, urandu-ne, invidiindu-ne, admirandu-ne, rusinandu-ne, laudand-ne, mintindu-ne, umilindu-ne, ajutandu-ne,incurajandu-ne, ascultandu-ne, barfindu-ne, lingusindu-ne, parandu-ne, iubindu-ne...
Suntem inalti si scunzi, grasi si slabi, blonzi si bruneti, prosti si destepti, curajosi si fricosi, tineri si batrani, harnici si lenesi, cinstiti si corupti, sanatosi si bolnavi, competenti si incompetenti, frumosi si urati. Suntem lucratorii de penitenciare. Suntem platiti din banii contribuabililor pentru a supraveghea si reeduca cetatenii care au incalcat legea, cetatenii care au fost condamnati la pedeapsa cu inchisoarea.
Avem o meserie grea, o meserie apasatoare, pazim, suportam, relationam cu oamenii care au furat, care au ucis, care au violat. Uneori ne obisnuim in asemenea masura cu faradelegea incat crima si hotia devin notiuni cu totul abstracte. Suntem mai degraba neincrezatori, mai degraba cartitori, avem mai degraba senzatia ca pe dedesuptul nostru se negociaza abuzurile, se impart posturile de sefi, se ofera tot felul de recompense materiale - cu generozitatea celui ce nu da din buzunarul propriu, se trec cu vederea incompetenta si coruptia.
In mare masura insa, daca ni se ofera ocazia, acceptam micile sau marile favoruri, explicandu-ne, convingandu-ne ca in ceea ce ne priveste lucrurile stau altfel. In cea mai mare masura angajarile noastre s-au facut prin pile, cu relatii, cu bani. Unii angajati s-au dovedit totusi a fi de o foarte buna calitate umana, altii fac pur si simplu umbra pamantului degeaba sau corup si se lasa corupti cu o usurinta de neimaginat. Cunoastem cu totii (ma refer la dovezi autentice, nicidecum la zvonuri sau barfe!) cazuri concrete de oameni cu mica sau (cea mai) mare greutate, care s-au "descurcat" neinchipuit de bine pe parcursul scurtei sau mai indelungatei lor cariere din sistemul penitenciar. Stim insa, ori cel putin eu stiu, cazuri - ce e drept mult mai slab reprezentate numeric! - de angajati ai sistemului penitenciar, care au refuzat politicos dar cat se poate de ferm, posturi cu greutate si tot felul de alte avantaje, dintr-un motiv aproape de neimaginat si anume modestia, smerenia!
Pentru intaia oara se organizeaza concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere din Aministratia Nationala a Penitenciarelor. Pe doua posturi de director general adjunct s-au inscris abia patru candidati. Daca raportam numarul candidatilor la numarul total al angajatilor ce ar fi indeplinit conditiile de participare, trebuie sa recunoastem ca rezultatul este intristator! Dar cel putin s-au inscris patru si nu doi... imputerniciti. Cel putin n-au mai fost alesi dupa culoarea ochilor sau lungimea buzunarelor sau partea de cap pe care obisnuiesc sa-si faca cararea. Cel putin se sparge nitel gheata. Gheata asta groasa, pe sub care incepe sa intre un firicel timid de lumina.
Nici nu este de mirare cati si cum ne inghesuim sa fim cat mai aproape de gura asta neasteptata de aer. Gura de aer a sistemului penitenciar romanesc pe care, uimitor nu-i asa, de fapt nu ne-a impiedicat nimeni pana acum s-o largim bucatica cu bucatica, pana la mal. Daca nu ne punem la socoteala pe noi insine!
Suntem inalti si scunzi, grasi si slabi, blonzi si bruneti, prosti si destepti, curajosi si fricosi, tineri si batrani, harnici si lenesi, cinstiti si corupti, sanatosi si bolnavi, competenti si incompetenti, frumosi si urati. Suntem lucratorii de penitenciare. Suntem platiti din banii contribuabililor pentru a supraveghea si reeduca cetatenii care au incalcat legea, cetatenii care au fost condamnati la pedeapsa cu inchisoarea.Avem o meserie grea, o meserie apasatoare, pazim, suportam, relationam cu oamenii care au furat, care au ucis, care au violat. Uneori ne obisnuim in asemenea masura cu faradelegea incat crima si hotia devin notiuni cu totul abstracte. Suntem mai degraba neincrezatori, mai degraba cartitori, avem mai degraba senzatia ca pe dedesuptul nostru se negociaza abuzurile, se impart posturile de sefi, se ofera tot felul de recompense materiale - cu generozitatea celui ce nu da din buzunarul propriu, se trec cu vederea incompetenta si coruptia.
In mare masura insa, daca ni se ofera ocazia, acceptam micile sau marile favoruri, explicandu-ne, convingandu-ne ca in ceea ce ne priveste lucrurile stau altfel. In cea mai mare masura angajarile noastre s-au facut prin pile, cu relatii, cu bani. Unii angajati s-au dovedit totusi a fi de o foarte buna calitate umana, altii fac pur si simplu umbra pamantului degeaba sau corup si se lasa corupti cu o usurinta de neimaginat. Cunoastem cu totii (ma refer la dovezi autentice, nicidecum la zvonuri sau barfe!) cazuri concrete de oameni cu mica sau (cea mai) mare greutate, care s-au "descurcat" neinchipuit de bine pe parcursul scurtei sau mai indelungatei lor cariere din sistemul penitenciar. Stim insa, ori cel putin eu stiu, cazuri - ce e drept mult mai slab reprezentate numeric! - de angajati ai sistemului penitenciar, care au refuzat politicos dar cat se poate de ferm, posturi cu greutate si tot felul de alte avantaje, dintr-un motiv aproape de neimaginat si anume modestia, smerenia!
Pentru intaia oara se organizeaza concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere din Aministratia Nationala a Penitenciarelor. Pe doua posturi de director general adjunct s-au inscris abia patru candidati. Daca raportam numarul candidatilor la numarul total al angajatilor ce ar fi indeplinit conditiile de participare, trebuie sa recunoastem ca rezultatul este intristator! Dar cel putin s-au inscris patru si nu doi... imputerniciti. Cel putin n-au mai fost alesi dupa culoarea ochilor sau lungimea buzunarelor sau partea de cap pe care obisnuiesc sa-si faca cararea. Cel putin se sparge nitel gheata. Gheata asta groasa, pe sub care incepe sa intre un firicel timid de lumina.
Nici nu este de mirare cati si cum ne inghesuim sa fim cat mai aproape de gura asta neasteptata de aer. Gura de aer a sistemului penitenciar romanesc pe care, uimitor nu-i asa, de fapt nu ne-a impiedicat nimeni pana acum s-o largim bucatica cu bucatica, pana la mal. Daca nu ne punem la socoteala pe noi insine!
6 comentarii:
Personal mi-a placut ultimul comentariu pe care l-am citit la articolul despre P Baia Mare,asa este intreg ANP-ul,in fiecare penitenciar se duce o politica interna care este exact ca si politica din toata tara,in fiecare penitenciar exista numeroase biserici si bisericute,grupuri de interese,o lunga si incurcata istorie locala si nu numai, in care este greu sa te descurci,o lipsa totala de transparenta decizionala,accentul este pus in continuare doar pe subordonarea ierarhica,se comunica ordine nu se discuta cu cei carora le sunt adresate ordinele si nu sunt consultati cei care lucreaza cind se iau decizii doar rar unii dintre ofiteri,de preferinta barbati,femeile sunt neglijate si atunci cind sunt sefe de compartiment[socio,medical,etc]exceptie fac doar cele de la financiar.In toata aceasta increngatura este greu sa gasesti o gura de aer si sa o mai si largesti,este enorm de mult de lucru pentru o reforma reala a sistemului penitenciar romanesc,de la mentalitatea tuturor angajatilor sefi sau executanti,la metodele de ocupare a posturilor,la metodele de evaluare a profesionalismului personalului,a eficientei managmentului,la modul cum putem sa transparentizam eficient acest sistem la toate nivelele si lista ar putea fi infinita sau aproape.
Intr-adevar, se misca ceva. Numirea in functia de director general al ANP a unui om cu o experienta vasta in domeniu si implicit cu inteligenta necesara descalcirii problemelor care ne sufoca este un argument in favoarea acestei afirmatii. Insa atata timp cat se pastreaza actuala forma de examinare care pune in valoare in primul rand capacitatea de memorare a candidatilor si nu creativitatea acestora vom fi indreptatiti sa spunem ca d-nul Bala este si va fi o exceptie. Si conexat la acest lucru este modul de evaluare practicat de comisiile de corectare: daca a scris fraza din lege, ordin sau regulament, se puncteaza. Comisia, insa, nu puncteaza ideea ce se desprinde din ceea ce a vrut sa comunice cel examinat, acesta trebuind sa invete pe de rost si atat. Asta e marea problema a reformei personalului.
Păi dacă reforma personalului a făcut-o Stan şi cu Pielmuş, iar din ordinul ce reglementează încadrările au scos interviul, aspect total anacronic, cum vreţi să se facă selecţia? Vom avea la grupele de intervenţie băieţi cu capacitate de memorare şi atât. Nu că aceştia nu ar fi buni, dar nu la grupele de intervenţie. Şi ăsta e numai un exemplu.
De fapt a-ţi văzut subiectele pe care le-a primit însuşi dl Băla. Erau de toată jena.
Buna seara penitenciaristi!Ca n-o citi toata natiunea!Am incheiat o noua zi de munca desfasurand o multime de activitati.Inalti,blonzi,bruneti,destepti,curajosi,harnici,cinstiti,competenti,frumosi si ..."aspect fizic placut".Accept si slabi si grasi daca au oarece vechime.Ceilalti nu ar trebui sa fie aici,(au dat examenul propriu zis,preg. fizica,test psihologic,ex. medical,etc).Meseria este una dintre cele mai grele si mai vechi din lume(vezi BIBLIA).Accepta favoruri de regula, cei veniti din afara care au dat spaga si vor sa recupereze.Comunitatea stie,vorbeste,spune unde trebuie sa mergi pentru asa ceva.Pestele se strica de la cap daca nu e stricat la burta."Oamenii s-au nascut pentru a trai dar nu au fost pregatiti pentru asta."(Boris Pasternak).Noi am fost numiti sa "pazim si sa reeducam"....cati oare dintre noi facem asta??????Am "postit" fiindca erau prea putine comentarii...o seara minunata!
http://www.youtube.com/watch?v=t6ejwWckrlg
parerea mea!
nu credem ci chiar se impart bomboane dulci unora iar altora chinina. de exemplu la galati ionescu ala mic- finul lu ionescu mare care a luat la examen mai demult 2,50 sau 3,50 da e imputernicit si care deunazi si-a luat-o de la un fost detinut- si-a externalizat atributiile. adica o sluga de dispecer ii face sporurile pentru escorta iar o alta sluga de la reeducare ii face planificarile subofiterilor la grupa de interventie. unu se duce la pescuit cu ionescu altul la fotbal.momentan atat.
Trimiteți un comentariu