O faţă nouă de la 1 septembrie?

Ce se va întâmpla de la această dată? Cine pleacă şi cine rămâne? Schimbările de la vârf vor aduce îmbunătăţiri în sistem? Ar trebui să ne temem de schimbări?

Se ştie de ceva vreme că la întâi septembrie expiră împuternicirile multor şefi de direcţii din ANP, moment de primenire şi speculaţii pe holurile instituţiei şi nu numai. Se poate auzi pe la toate colţurile: „Ai auzit că nu l-a mai împuternicit pe X?”, „Nu-l mai vrea nimeni pe Y!”, „O să vină Z, vai de capul nostru!” Este firesc să existe un tremur în rândul celor mai mici cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, schimbările nu au fost tocmai inspirate.

.
În anul 2006, s-a realizat un sondaj de opinie la nivelul personalului din unităţile sistemului penitenciar care a relevat printre altele o serie de aspecte negative cum ar fi reflexe de teamă, lipsă de încredere în intenţiile conducerii şi indiferenţă şi dezinteres faţă de locul de muncă a angajaţilor, în marea lor parte.

.
Suntem în anul 2008 şi acum, înainte de noi schimbări, se poate pune întrebarea dacă rezultatul sondajului mai e valabil.

Se mai teme cineva de conducere, de controale, de măsurile inspectorilor?

S-ar părea că da întrucât mai sunt episoade în care:

• directorii de unităţi taie şi spânzură după bunul lor plac, înconjuraţi fiind de un grupuleţ de presiune sau influenţaţi de o jună blondă;
• inspectorii fac verificări în teritoriu (având un orgoliu nemăsurat şi o mină de atotştiutori) şi sugerează ca directorul adjunct economico-administrativ, sau chiar directorul unităţii, să fie schimbat pentru motive din categoria lipsei preocupării pentru calitatea şerveţelelor la masă;
• şefii de servicii transmit directorilor informaţii distorsionate sau mincinoase despre subalternii lor mai inteligenţi sau harnici decât ei de teama de a nu fi înlocuiţi de aceştia într-o bună zi.

Pe de altă parte, mulţi se tem de prostia şefilor care, asociată şi cu răutatea, poate duce la pierdere de timp, ineficienţă sau iritare. Să amintim de:

• un medic care se învoieşte pentru a pleca înainte de terminarea programului şi nu lasă tratament pentru pacienţi, iar asistentul medical este nevoit să se descurce singur cu o cameră întreagă de inapţi isterizaţi;
• un şef care dictează unui subordonat o adresă iar când acesta o aduce la semnat, o corectează o dată, de două ori, de trei ori, pentru a ajunge tot la forma iniţială, irosind în acest fel timpul agentului sau ofiţerului nevinovat;
• un şef care îşi permite să-şi convoace oamenii la şedinţă într-o zi de vineri, cu 15 minute înainte de terminarea programului, pentru a le prelucra ordine şi decizii până la ora 18.00;
• un alt şef care sancţionează agentul pentru că a întârziat 20 de minute la servici uitând că, numai cu o zi în urmă, a rămas două ore peste program fără a cere recuperare.

Nu au încredere subordonaţii în şefii lor?

Sunt şefii mai lipsiţi de experienţă decât subalternii lor sau mai tineri şi naivi? Greşesc şefii în mod constant şi efectele se repercutează asupra celor pe care îi coordonează? Au intenţii bune şefii când cer subordonaţilor să pună în aplicare o decizie puţin pe lângă lege? Sunt apăraţi cei mici de cei mari dacă greşesc?

În toate penitenciarele şi sectoarele de activitate sunt angajaţi care nu au încredere în şefii lor şi nici în cei de la ANP pentru că au fost cazuri în care:

• s-au emis decizii în contradicţii cu legea;
• s-a impus luarea unor măsuri nelegale şi fără acoperire;
• s-au comis abuzuri pe spatele celor care întocmeau lucrări pentru ca, ulterior, autorul moral (şeful de fiecare dată) să nu-şi recunoască implicaţia; în faţa deţinuţilor recalcitranţi unii şefi de secţie se dau la o parte, agenţii fiind nevoiţi să se descurce singuri.

Ce intenţii are şeful când cheamă subalternul la ceas de mare taină şi îl denigrează pe şeful cel mai mare? Ce integritate are şeful când măsoară cu unităţi diferite două situaţii absolute identice, să zicem acordarea concediului de studii?

Sunt angajaţii dezinteresaţi de locul lor de muncă?

Oare atitudinea asta se manifestă de la angajare sau după ce vede lehamitea şefului care îşi pune vrafuri întregi de documente pe birou pentru a da impresia că e foarte ocupat dar în realitate nici nu se atinge de ele? Oare indisciplina se datorează numai subordonaţilor sau şi indiferenţei şefilor faţă de ceea ce se întâmplă în apropierea lor?

Tocmai se vorbea zilele acestea despre starea proastă a unui mare penitenciar şi se pune accentul pe neimplicarea cadrelor în menţinerea curăţeniei pe secţiile de deţinere, în curţile de plimbare etc. Ne întrebăm, firesc, dacă numai agenţii şi educatorii au obligaţia să pretindă deţinuţilor să facă şi să păstreze curăţenia sau şefii de secţii şi servicii ar trebui să ofere un exemplu pozitiv?!

La un moment dat, mama unui copil a adresat rugămintea liderului spiritual Mahatma Ghandi de a-i cere copilului său să înceteze a mai consuma zahăr întrucât se va îngrăşa peste măsură. Ghandi îi spune femeii să revină peste 3 luni şi la întoarcerea acesteia, cu copilul de mână, el îi spune copilului ceea ce mama a vrut să audă de la început. Întrebat fiind de ce nu a cerut copilului în urmă cu 3 luni să renunţe la zahăr, Ghandi spune că nu putea să facă acest lucru în timp ce el consuma cu plăcere zahăr. Însă, a renunţat la acest obicei în urmă cu 3 luni şi acum a simţit că o poate face, dându-se ca exemplu de urmat.

Într-adevăr, oamenii încă se mai tem de şefii lor, de toanele acestora, de relaţiile pe care le au şi le flutură pe sub nasul tuturor, de gaşca pe care o aduc la instalare, de maniera proprie (şi de multe ori fără legătură cu realitatea) în care interpretează faptele, de schimbările pe care le fac şi pretenţiile pe care le au. Subalternii consideră de multe ori că şeful nu împarte echitabil sarcinile, nu are relaţii principiale cu toţi angajaţii şi este slab pregătit din punct de vedere profesional (dar mai bine cotat la prime şi salarii de merit). Rar, şefii îşi consultă subalternii când iau decizii şi tot la fel de rar acestea le sunt explicate celor care lucrează pe baza lor.

Ce să mai spunem de faptul că lucrătorii de penitenciare au o mare neîncredere în capacitatea şi abilitatea celor de la centru de a lua decizii conforme cu realităţile din teritoriu şi de a comunica pe înţelesul tuturor ceea ce intenţionează să schimbe pe viitor?!

Care din şefii de direcţii vor trece prin sită şi care vor fi trimişi acasă? Cine îi va înlocui pe cei plecaţi? Ce vor face nou veniţii mai întâi? Îşi vor face o echipă nouă, vor schimba deciziile date de cei vechi, vor ridica alte probleme?

Vor conduce cu onoare destinele sistemului penitenciar românesc? Ar trebui să mai sperăm că vor fi schimbări în bine sau să procedăm ca mulţi alţi colegi care atunci când sunt întrebaţi unde muncesc, preferă să răspundă că în Ministerul Justiţiei, fiindu-le ruşine să afirme că lucrează într-un penitenciar?!