Bugetarii - ultimul capitol, ultima suflare

Partea a III-a

Pasul 5: Afara!

Spectrul disponibilizarilor a urmat indeaproape actelor premergatoare, "precursorilor" dezintegrarii sistemului bugetar. Amenintarea cu "datu' afara" a venit ca o manusa angajatorilor numiti politic care au vrut sa aiba liniste in institutie, pentru a-si pastra postul.

Cum incepea un tabel de greva sa circule, aparea imediat un "boculet" pe hol care le amintea salariatilor ca urmeaza disponibilizari. "Primii vor fi cei din tabele! Fiti cuminti! Nu iesiti din front!"

Textul de mai sus nu se refera in mod necesar la sistemul penitenciar. Coroborand aceste detalii cu un dezinteres si o blazare enorma manifestate de multi dintre noi, putem insa sa ne explicam in parte, de ce grevele si mitingurile au avut impactul pe care l-am vazut cu totii. Diminuarile au fost implacabile. In principiu, vor suferi si sefii, "boculetii". Dar pentru ei se pare ca merita. Un loc caldut se schimba cu un alt loc caldut.

Bugetarii - intre respect profesional si stigmat public (II)

Partea a II-a

Pasul 3: Radierea contractelor colective, disparitia dialogului social

Legea unitara de salarizare a inclus si cateva prevederi oferite in dar functionarilor publici (inafara celor dedicate magistratilor) cum ar fi eliminarea unor drepturi in termen de 3 zile de la publicarea legii (noiembrie 2009) si nu de la intrarea in vigoare (ianuarie 2010).

Astfel trecerea in 2010 s-a facut fara acele drepturi chiar daca fusesera castigate anterior in instanta (art. 50: La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice: a) suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare; b) sporul de mobilitate).

Presiunea asupra bugetarilor a imbracat noi forme incepand cu 1 ianuarie 2010. Au inceput sa apara din neant acte normative care nu au trecut prin etapa dialogului social. Consiliul Economic si Social s-a trezit in fata situatiei in care trebuia sa avizeze acte deja publicate in Monitor. OUG nr 1/2010 si Ordinul comun MM-MF 3242/2010 au creat premise pentru eludarea prevederilor Contractelor colective.

Nu este cazul sistemului penitenciar, dar in foarte multe sectoare de activitate angajati si angajatori s-au vazut in fata unei dileme. Sa respecte noile prevederi restrictive sau sa respecte contractele colective de munca. Daca respectau contractele si continuau sa acorde sporuri negociate riscau sa fie vanati de Curtea de conturi (scuze, stiu, Curtea nu vaneaza, ea doar controleaza) si pusi la plata sau dati afara. Daca respectau ordonanta si ordinul comun, incalcau contractele si aveau o problema cu sindicatele.

Bugetarii - intre respect profesional si stigmat public (I)

PARTEA I

Pasul I: Tinta „bugetar de lux”
Campania anti-bugetari a inceput din timp. S-a lucrat puternic la imaginea bugetarului de lux. Salarii enorme, sute de sporuri, munca putina.

Apoi a fi functionar public s-a transformat in stigmat. Functionarii au devenit tinte pentru un tir media sustinut. Cei din sistemul public au inceput sa se certe cu rudele sau prietenii din privat. Complet fara rost.

In realitate nu exista antagonisme ci chiar interdependenta. Amputarea unor parti mari din sectorul bugetar va genera efecte negative si in privat.

Pe de alta parte spatiul privat nu este capabil sa absoarba salariati din public. Bugetarii disponibilizati nu au perspective. Nici suficiente abilitati care sa aiba cautare in cazul in care in privat s-ar inregistra o crestere a ofertei de munca.

Elanul propagandistic conform caruia situatia economica este la pamant iar banii lipsesc si prin urmare trebuie sa taiem salarii si pensii, este infranat de studii de ultima ora conform carora raportul productivitate-salarii este de 10 la 1.

Cu alte cuvinte salariile reprezinta 10% din productivitate, indicator care este peste medie in majoritatea ramurilor (culmea!). In scurt timp aceste studii vor fi facute publice. Deci, unde sunt banii? Aceasta ar trebui sa fie tema unui alt articol: Evaziunea - monopol de stat.

Propunerile sindicatelor pentru solutionarea crizei

Propunerile sindicatelor privind modificarea scrisorii de intentie catre FMI:

- in locul reducerii salariilor din sectorul public cu 25%, sindicatele propun o reducere a fondului de salarii, sporuri si alte plati prin acorduri colective la nivel de sectoare sau ramura;

- in locul reducerii pensiilor cu 15%, sindicatele propun inghetarea pensiilor;

- sindicalistii propun impozitarea diferentiata a salariilor, ce ar reprezenta 0,1% din PIB largirea bazei de impunere la impozitul pe venit si eliminarea impozitarii tichetelor de masa. Companiile cu capital majoritar de stat sunt foarte afectate de impozitarea tichetelor de masa companiile, pe de o parte, iar pe de alta parte de reducerea fondului de salarii cu 25% si in cazul lor, considera sindicalistii.

Stenograma

Traian Băsescu: "Ținta clară este reducerea de personal." "De la 1 iunie MFP elibereaza fond de salarii cu 25% mai puțin"
Stenograma intilnirii Presedinte - Sindicate pe tema reducerii cheltuielilor publice 09.05.2010

Pentru mai multe detalii vizitati link.

Băsescu versus bugetari

UPDATE: Traian Basescu i-a invitat duminica la ora 11.00, la Palatul Cotroceni, pe liderii celor 5 centrale sindicale: Cartel Alfa, CNSLR - Fratia, Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania, Blocul National Sindical, Confederatia Meridian.

Basescu a invitat sindicalistii la Cotroceni!

Totul dupa ce marile confederatii sindicale au anuntat ca punerea in practica a masurilor anuntate de presedinte poate duce la proteste asemanatoare cu cele din Grecia.

Liderii confederatiilor au sarit ca arsi inca de joi seara, de cand presedintele a anuntat masurile prin care vor fi reduse cheltuielile de personal. Sindicalistii nu sunt de acord cu scaderea fondului de salarii cu 25% daca asta inseamna reducerea venitului cu acelasi procent pentru fiecare bugetar, indiferent ca ia 700 de lei sau 3.000 de lei.

Se mișcă țara?

Scrisoare Confederatii Sindicale - Administratia Prezidentiala
Comunicat Confederatii Sindicale - Comunicat de criza

Update 07.05.2010

• Basescu a invitat sindicatele la discutii, duminica dimineata

La cateva zile de impact!

Conducerea ANP se preocupa intens de drepturile salariatilor din sistem fundamentand total pe langa lege diminuari salariale in loc sa pregateasca temeinic si transparent normele pentru aplicarea Legii-cadru privind salarizarea unitara.

In cadrul Consiliului de conducere al ANP, prevederile legale invocate pentru acordarea/diminuarea premiului anual erau ABROGATE de la data de 01 ianuarie 2010 (OG 64/2006 si OMJ 399/C/2007).

Cu toate ca la inceputul sedintei sindicatele au atras atentia cu privire la lipsa de reglementare a acestui drept si implicit a motivelor de diminuare, conducerea ANP a sustinut ca abrogarile vechii legislatii salariale prevazute de Legea nr. 330/2010 excepteaza articolul referitor la premiul anual care se pastreaza in vigoare si aplicabil.

Din pacate au gresit numaratoarea!
Prin articolul care enumera abrogarile, Legea nr. 330/2010 excepteaza art. 25 din OG nr 64/2006 in timp ce premiul anual era reglementat de art. 26 din OG 64/2006 care a fost deci... ABROGAT!!! Prin urmare toate prevederile actelor subsecvente se abroga automat (OMJ 399/C/2007).

Ne aflam in situatia in care vidul legislativ din sectorul nostru de activitate nu poate genera suprimarea unui drept prevazut inclusiv de codul muncii si acoperit integral de buget dar nici nu ofera angajatorului instrumentul preferat - criteriile de diminuare!

In concluzie (opinia autorului):
AL 13-LEA SALARIU NU POATE FI DIMINUAT IN SISTEMUL PENITENCIAR!

Nu este vina salariatilor pentru lacunele ANP in domeniul juridic si in special al elaborarii legislative. ANP trebuie sa isi asume situatia si sa emita decizii in vederea acordarii celui de-al 13-lea salariu fara diminuari.

Metodologia de aplicare a prevederilor Legii nr. 330/2010 la a carei emitere obliga Anexa IV a actului normativ, se afla inca in faza de proiect la foarte scurt timp de ziua de salariu.

Contabilii din unitati sunt dezorientati si au intrat in panica in lipsa informatiilor care sa-i ajute la calculul remuneratiei aferente lunii ianuarie 2010. Salariatii se tem ca nu-si vor primi drepturile si asteapta solutii de la administratie sau reactii de la sindicate.

Sindicatele preseaza si fac propuneri dar nu pot emite ordine sau adopta legi.
Sunt doar parteneri consultativi - nu devin interesanti decat cand fac propuneri din strada ori ameninta cu greva.

In loc sa-si identifice corect prioritatile conducerea ANP pierde doua zile pretioase pentru a inventa motive aberante in justificarea diminuarii celui de-al 13-lea salariu. Motivele se fundamenteaza pe o legislatie abrogata.

Chiar daca specialistii ANP ar reusi sa identifice o baza legala pentru „taieri” tot nu ar reusi sa ajute la motivarea corecta a acestora.
„Activitatea profesionala necorespunzatoare” trebuie motivata iar in lipsa unei cercetari disciplinare concludente ne putem permite suspiciuni privind subiectivitatea, plata de polite sau reglarea de conturi.

Ca de obicei mai importanta pentru ANP este coercitia aplicata propriilor angajati decat acordarea corecta si la timp a unor drepturi cuvenite personalului din penitenciare.
Metodologia de salarizare se scrie in viteza, pe genunghi previzionand viitoare disfunctionalitati si tensiuni inerente.

Lucram in conditii dure, fara protectie, ne asteptam la vremuri din ce in ce mai grele si riscam sa ramanem doar cu conditiile speciale de munca - fara drepturile specifice, iar cei in care ne punem toate sperantele sunt ocupati - trebuie sa protejeze cat mai mult... spatiile goale din buzunarele salariatilor.

Nu este de mirare.
In urma cu putin timp, administratia reactiona la presiuni sindicale declarand presei ca angajatii din penitenciare au salarii prea mari iar directorul general vehicula in comunicate sume uriase transformate din salarii maxime incasate la nivel de varf al ANP, in remuneratii normale pentru lucratorii de penitenciare.

ANP va trebui in scurt timp sa-si motiveze iresponsabilitatea si superficialitatea in primul rand in fata propriilor salariati si apoi in fata instantelor de judecata. Lipsa unor motivari legale a deciziilor adoptate va motiva in mod cert si actiuni pe care organizatiile sindicale din sistemul penitenciar au demonstrat ca le pot gestiona eficient.

Spaima care aduce bani

Se aude pe holurile MJLC si ANP că azi, s-ar fi obținut într-un regim de mare urgență suma de 10 milioane RON ca subvenție suplimentară pentru bugetul ANP, ca să potolească furia sindicaliștilor din penitenciare.

Mâine dimineață MJLC și ANP vor da - se zice - și un comunicat referitior la această izbândă, care presupune că se va acorda aproximativ 50% din contravaloarea echipamentului restant pe 2008. Spaima se pare că aduce bani și înmoaie inimile împietrite de alegeri ale guvernanților.

Sindicatele au anunțat deja greva, ar mai rămâne de stabilit data. Este jumătate, din ceea cea s-ar fi cuvenit să fie, un câștig? N-aș spune. Pot doar să constat că la noi bunul simț e chestiune de constrângere.

Așteptăm deci confirmarea de mâine. Oricum, mai sunt destule restanțe... și cu bani și fără bani, iar reacțiile de tipul "Mai dă-le Nicule 100 de lei" nu fac decât să dovedească lipsa unui interes real în soluționarea problemelor angajaților din penitenciare.

Eu, tu sau noi?!

Ros de framantari, zguduit de incercari, sitemul penitenciar romanesc se cazneste de cel putin 20 de ani sa-si gaseasca calea. In sinea lui si in felul sau, lucratorul de penitenciare isi iubeste meseria si reactioneaza ori de cate ori are ocazia.

Unii sunt mai vocali, altii sunt mai sfiosi dar fiecare angajat are convingerea, parerea ori solutia lui intima. A ne raporta la intreg sistemul penitenciar presupune o constructie sanatoasa de care, cel putin pana in acest moment nu am fost capabili, ca urmare ne raportam de regula la "scaunul" nostru, la colectivul nostru, la serviciul, directia sau unitatea noastra, confundand cu usurinta interesul personal cu interesul general.

Cel mai adesea simpatiile si antipatiile dintre noi nu sunt reale, ele sunt o consecinta directa a felului in care traseul nostru profesional intersecteaza cu interesele celorlanti. Daca un coleg are o anume trecere sau o perspectiva imbucuratoare, el devine cu usurinta simpatic, daca n-are nicio putere el ne este, in cel mai bun caz, indiferent.

O consecinta fireasca a acestui comportament este felul in care "prieteniile" noastre se leaga si se dezleaga de-a lungul timpului si avem la indemana atatea exemple incat n-are niciun rost sa ne mai pacalim, pretinzand contrariul.

Daca am fi pusi in situatia de a ne impotrivi cuiva dinafara sistemului, coeziunea ar fi instinctiva si vechile dusmanii ar fi date uitarii, umar la umar, sefii si subalternii, agentii si ofiterii, tinerii si batranii, femeile si barbatii ar avea un scop comun, acela de aparare a marelui loc de munca care este sistemul penitenciar.

Cum cel mai aprig dusman suntem in realitate noi insine, cum "batalia" se da in "familie", se ajunge la un fel de confuzie generala in care poti cu usurinta sa te musti singur de mana sau de picior si propria-ti muscatura, in afara de faptul ca nu este mai putin dureroasa, accentueaza neputinta, furia ori frustrarea.

Nemultumirea sindicatelor este starnita (as zice inconstient!) de surzenia partenerului care se face ca nu aude invitatia la dialog. Refuzul de a raspunde unei asemenea invitatii, nu are, in opinia mea, nicio scuza. El ascunde, oricate alte explicatii sau justificari s-ar oferi, reale, caraghioase ori mincinoase, o gomosenie de proportii si o lipsa crasa de profesionalism.

Sistemul penitenciar nu este o afacere de familie in care actionezi si reactionezi dupa cum ai chef sau dupa cum te taie capul, asumandu-ti, mai mult sau mai putin resonsabil, riscul unui faliment. Sistemul penitenciar este o institutie de stat si obligatia principala a oricarui conducator, fie el vremelnic, cat timp exista un interes real si nu unul formal, este aceea de a mentine cu orice chip echilibrul acestei constructii cu profil atat de special.

Nu sunt adeptul conflictelor si stiu din proprie experienta cata energie se consuma in astfel de cazuri, energie care ar putea avea o cu totul alta utilizare. O vorba romaneasca spune ca cel mai intelept cedeaza! Daca cedeaza sindicatele rezultatul ar fi trist, ar insemna ca lucratorii de penitenciare sa nu mai aiba, inca mult timp de acum inainte, nici un cuvant de spus, indiferent de hotararile care se vor lua in numele sau pe seama lor.

ANP-ul si ministerul, care gestioneaza in realitate tot acest conflict, nu trebuie sa cedeze nimic, trebuie doar sa organizeze o intalnire, sa asculte, sa accepte dialogul, sa ofere sau sa accepte solutii, scutind in acest fel sistemul penitenciar de secatuirea inutila a unor resurse de care are mare nevoie.

O asemenea varianta presupune insa maturitate, care nu se primeste la pachet odata cu numirea intr-o functie de conducator, de unde si rezultatele!

Diversiunea anti sindicate

Administraţia Naţională a Penitenciarelor reuşeşte cu graţia-i binecunoscută să mai aplice o lovitură parşivă stării de spirit din penitenciare.

La sfârşitul săptămânii trecute a transmis în penitenciare, având pretenţia de a fi prelucrate cu personalul, 3 (trei) – nu unul – mesaje referitoare la o aşazisă opoziţie a sindicatelor la salarii bune pentru angajaţi. Tare, nu?!

În prima adresă au trimis un set de tabele, după care au revenit şi le-au inversat, după care au re-revenit şi au precizat că doar unul dintre sindicate se opune bunăstării personalului în timp ce ANP luptă de sub pat cu vitejie.

Pentru restabilirea adevărului, lucrurile stau cam aşa:

Actul 1 – Sindicatele negociază, ANP se face că plouă;

Actul 2 – Sindicatele obţin o plasare foarte bună pe grilă, ANP se ocupă de făcut tabele pe la Ploieşti şi Mărgineni;

Actul 3 – Sindicatele sprijină MJLC în negocierile cu celelalte sectoare de activitate, ANP organizează serbarea zilei de vineri 34 februarie;

Actul 4 – Proiect final, ANP se trezeşte şi avansează două grile de salarizare, una către MJLC şi alta către MApN.

În acest moment – stimaţi cititori - acest miez al penitenciarelor, Anepeul dă lovitura de graţie. Comunică tuturor supuşilor că grila mai proastă e a sindicatelor. ‘Mare şefi, mare minciuni.’ Să fie primit.

Asta în timp ce onor sindicatele se zbăteau pe la MJLC să recupereze din sporurile degrabă suspendate de conducerea ANP. D-aia s-a revenit în ceea ce priveşte prima de vacanţă, d-aia se vor plăti - daca iese şi asta - orele suplimentare.

***

SNLP şi FSANP încearcă pe 3 pagini, după principiul celui care scoate din baltă piatra aruncată de un ANP, să explice ce şi cum stau lucrurile. Cam aşa se exprimă la adresa mojiciei:

Diversiunea anti sindicate

În încercarea de a-şi ascunde lipsa de implicare în susţinerea intereselor propriilor salariaţi, ANP a orchestrat o diversiune informând personalul că sindicatele negociază în dezavantajul salariaţilor. Scopul acestei manipulări este de a întoarce salariaţii împotriva sindicatelor şi de a elimina astfel orice încercare de dialog.

În zilele de 28 şi 29 mai 2009 ANP a transmis în unităţile subordonate, cu recomandarea de informare a personalului, o serie de 3 mesaje contradictorii privind propunerile care se vor înainta Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) în vederea includerii în noua grilă de salarizare.

ANP urmăreşte obţinerea de creşteri salariale pentru şefi prin intervenţii de culise în timp ce sindicatele din penitenciare (SNLP şi FSANP) promovează un sistem de salarizare echitabil pentru toţi angajaţii penitenciarelor: funcţionari publici cu statut special şi personal contractual.

Introducerea salariaţilor ANP în mod distinct pe tabelul de echivalare avizat de Guvern, este rezultatul intervenţiei sindicatelor în grupul de lucru de la MMFPS. În tabel sunt poziţionate doar ministerele, ANP fiind singurul ordonator secundar poziţionat în grilă.

Tot documentul îl găsiţi aici şi aici.