Partea a II-a
Pasul 3: Radierea contractelor colective, disparitia dialogului social
Legea unitara de salarizare a inclus si cateva prevederi oferite in dar functionarilor publici (inafara celor dedicate magistratilor) cum ar fi eliminarea unor drepturi in termen de 3 zile de la publicarea legii (noiembrie 2009) si nu de la intrarea in vigoare (ianuarie 2010).
Astfel trecerea in 2010 s-a facut fara acele drepturi chiar daca fusesera castigate anterior in instanta (art. 50: La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice: a) suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare; b) sporul de mobilitate).
Presiunea asupra bugetarilor a imbracat noi forme incepand cu 1 ianuarie 2010. Au inceput sa apara din neant acte normative care nu au trecut prin etapa dialogului social. Consiliul Economic si Social s-a trezit in fata situatiei in care trebuia sa avizeze acte deja publicate in Monitor. OUG nr 1/2010 si Ordinul comun MM-MF 3242/2010 au creat premise pentru eludarea prevederilor Contractelor colective.
Nu este cazul sistemului penitenciar, dar in foarte multe sectoare de activitate angajati si angajatori s-au vazut in fata unei dileme. Sa respecte noile prevederi restrictive sau sa respecte contractele colective de munca. Daca respectau contractele si continuau sa acorde sporuri negociate riscau sa fie vanati de Curtea de conturi (scuze, stiu, Curtea nu vaneaza, ea doar controleaza) si pusi la plata sau dati afara. Daca respectau ordonanta si ordinul comun, incalcau contractele si aveau o problema cu sindicatele.


