Tocmai s-au incheiat bilanturile locale si regionale, urmeaza bilantul general. Bilanturile sunt intalniri organizate, intalniri cat se poate de plictisitoare si formale, se fac pentru ca asa trebuie(?!) si nimeni nu asteapta cu adevarat raspunsuri la intrebari, ori solutii care sa trezeasca din amorteala onor asistenta. Dupa cateva ore de vorbe goale bilantul se sfarseste, lumea rasufla usurata si se mai anima nitel, la un suc, la o aluna.
Daca ai curiozitatea sa citesti continutul unui asemene document, oricare ar fi el, intelegi ca lumea este cat se poate de satisfacuta de activitatea depusa pe parcursul anului, lucratorii si-au facut cu sarg datoria, detinutii sunt tinuti in puf si cele cateva neajunsuri recunoscute oficial depind mai degraba de intamplare sau de ghinion sau de voia Domnului care a avut lucruri mai bune de facut decat sa se preocupe de mersul sistemului penitenciar.
Dupa ce lucrezi o bucata de timp in oricare sistem bugetar, formalismul asta ajunge sa-ti intre in carne, ti-ar mai veni cateodata sa te ridici in picioare si sa opresti cumva "discutia" asta inutila, discutia asta de mucava dar parca ti se umple gura cu nisip si iar taci si iar te uiti la ceas din cinci in cinci minute asteptand ca toti oamenii astia mari, din care faci si tu parte, sa sfarseasca jocul asta stupid de-a baba oarba, pe care habar n-am cine l-a inventat si mai ales de ce, de vreme ce nu ne este de niciun ajutor.
Toate discutiile care se poarta pe blog se invart de regula in jurul banilor si in jurul vendetelor personale, fie ele justificate sau nu. Ce altceva am facut noi toti in anul 2009? Au fost dati in care munca noastra ne-a adus satisfactie? Au fost seri in care ne-am intors acasa multumiti de propriile noastre raspunsuri sau solutii? Au fost dati in care, independent de prostia sau ineficienta multora, am reusit sa construim totusi ceva care are sens, ceva ce ramane in urma noastra?
Astep lucrul asta de mult, astept postarea aia, sau comentariul ala in care un coleg ne explica cum a rezolvat el o problema de sistem sau o dilema profesionala, un caz, o situatie punctuala, orice tine de profesia asta pe care ne-am ales-o de buna voie si nesiliti de nimeni. Adica, dincolo de bilanturile cu oameni multi, astept bilantul ala personal, ala in care nu ne mai prostim si nu mai adunam mere cu pere ca sa iasa bine la socoteala!
