1 Mai

1 Mai nu e doar Ziua de Mici și Bere. Cineva s-a bătut pentru lucruri care acum sunt normale și pentru ca unii să poată strâmba superior din nas când aud de sindicate.

Mai jos, puțină istorie și povestea unei mari victorii: ziua de lucru de 8 ore. Azi e ceva normal, poate pentru noi mai puțin având în vedere că abia din 2006 s-au respectat cele 168 ore pe lună și s-au plătit ore suplimentare.

Prin 2002 încă se mai lucra în 3 schimburi și se găseau destui să găsească anormală solicitarea de a se respecta cele 168 ore pe lună ca timp maxim de lucru. Și, mai sunt destule...

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Heymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal.

În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării.

În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8. Mult mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist. (sursa: link)

1 Mai Muncitoresc

Stateam la coada la supermarket, taram alene un cos de plastic in care indesasem lapte, un pachet de unt, niste piept de pui, bere si trei bucati avocado ( le manac simplu, cu smantana rece sau cu unt si usturoi). In fata mea trei tineri adolescenti cumparau tigari, ciocolata si cola. Erau doua fete si un baiat, imbracati la fel, adica tenesi, blugi si tricouri. Fetele adaugasera peste blugi niste fuste lalai, antimoda, care, cu ceva vreme in urma, n-ar fi avut nicio noima.

Bipaind tigarile, vanzatoarea i-a intrebat daca au 18 ani, conditie se pare obligatorie. "Da, a confirmat cu dezinvoltura una dintre fete, avem 18 ani, daca vreti va dau si buletinul." Nu era nevoie, vanzatoarea era dispusa sa-i creada pe cuvant! Conversatia asta linistita si politicoasa, firescul cu care tinerii de 18 ani isi plateau micile cumparaturi cu cardul, m-au scos
dintr-o data din amorteala. Asadar ei habar n-aveau despre cozile la lapte, despre bucuria de a avea un pachet de unt, despre triumful de a avea piept de pui la masa, cat despre avocado, ce sa mai vorbim...

Inevitabil, mi-am adus aminte de mine la 18 ani, uniforma, fumatul in wc-eu, tunsul, tovarasii profesori, pregatirile pentru manifestatia de 1 Mai.

M-am intrebat, retoric evident, cum ar fi sunat in urechile lor tehno, un asemenea mesaj:

"În istoria mişcării muncitoreşti şi revoluţionare din ţara noastră vor rămâne înscrise cu litere de aur activitatea revoluţionară şi rolul determinant al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, al tovarăşei Elena Ceauşescu, în organizarea şi desfăşurarea marii demonstraţii antirăzboinice şi antifasciste din Capitală, de la 1 Mai 1939, prima mişcare puternică din Europa, din acei ani, care a chemat nu numai poporul român şi clasa muncitoare din România, dar şi clasa muncitoare de pe întregul continent la lupta împotriva fascismului şi războiului, pentru apărarea independenţei tuturor statelor.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu s-au aflat în fruntea luptei revoluţionare a poporului român pentru libertatea, independenţa şi suveranitatea patriei, pentru transformarea revoluţionară a societăţii româneşti.

Întreaga naţiune aduce cu îndreptăţită mândrie patriotică, şi cu acest prilej, un vibrant omagiu tovarăşului Nicolae Ceauşescu, marele Erou între eroii neamului, înflăcărat patriot revoluţionar, strălucit conducător al partidului şi statului, eminent gânditor şi om politic, personalitate proeminentă a lumii contemporane, care de peste cinci decenii şi jumătate îşi dedică cu neasemuită dăruire eroica activitate revoluţionară înfăptuirii idealurilor supreme ale poporului român de unitate, independenţă, libertate şi progres, triumfului cauzei socialismului şi comunismului, colaborării şi păcii în lume, tovarăşei Elena Ceauşescu, militant de frunte al partidului şi statului, pentru îndelungata activitate revoluţionară consacrată binelui şi fericirii poporului, exprimându-şi sentimentele de aleasă stimă, profundă recunoştinţă şi înaltă preţuire pentru drumul de glorie parcurs de România în anii socialismului, cu deosebire după Congresul al IX-lea al patidului, pentru prezentul şi viitorul luminos al patriei."