Noi, criza și Guvernul

Mai acu' când începu criza după Băselu' - asta cu tăierile de salarii, pensii și altele la pachet - toată lumea intră în panică. Unii din cauză de rate, nu prea le mai pot plăti și vor avea de renunțat la multe. 

Alții pentru principii zicându-și că nu mai pot suporta suporta incompetența. Câțiva, mai puțini e drept, s-au temut pentru că trebuie să gestioneze zicerile Băsescului. 

Plutea în aer un sentiment de revoltă și părea că războinicii adormiți de traiul bun vor porni la lupta cea mare. N-ai fi zis că sindicatele și asociațiile societății civile nu vor reuși să mobilizeze păgubiții - salariați, pensionari, mămici, șomeri, inventatori, elevi, studenți, copii și alți agresați. 

N-ai fi zis că Băsescu și Boc se vor certa cu FMI pe tema lu' cine ce-a spus. N-ai fi zis că ne așteaptă un război lung și de uzură. Toți sperau că va fi ușor și fără dureri.

***

Vădescu zice că s-a terminat. Guvernanții nu vor mai minți, "mai" fiind cheia întregii construcții a discursului. Se pare, gâlgâie Vlădescu din poziția de ministru de finanțe, că ne mai puteau miți vreo 6 luni, dar s-au hotărât că gata e vremea adevărului. Ce suflete nobile?!

Adică, în traducere liberă, Guvernul se angajează că va participa la programele de reabilitare prescrise de FMI, cam ca și clienții noștrii fără costume Armani, și că va da dovezi temeinice de îndreptare a noastră, că noi suntem de vină. 

Nici măcar faptele nu le regretă, și mai mult dau vina pe alții - recte guvernarea la care au participat dar la care n-au fost prim-ministru. Simulează? Așa se pare.

***

Am pichetat, am făcut grevă, am făcut miting, iar pichetăm și mai facem și lanțuri umane. N-am reușit totuși să convingem Guvernul și nici pe Băsescu. Și e reu de crezut că vom reuși. Poate trece moțiunea de cenzură, dar opoziția mi s-a părut cu jumătate de gură și au fost destui care s-au obosit înainte de a începe.

Câteva sindicate au practicat non-combatul dintru început, spre rușinea lor și spre paguba salariaților. Puterea s-a liniștit, opoziția n-a zis nimic. Cel mai jenant motiv mi s-a părut acela că salariații au fost amenințați și că s-au făcut presiuni. Păi ce credeau? Își închipuiau că Guvernul și Băselu' se dau bătuți doar cu avertismente? Nu cumva nu sunt în stare?

**

Au fost destui păgubiți (salariați, pensionari, etc) care au ales calea liniștii și a păcii. Au zăcut pe dânșii și au așteptat să le facă alții treaba, să le apere alții interesele și eventual să le înmoaie cineva posmagii. Au căzut prea ușor în păcatul trândăviei civice și au rămas acolo. Pe asta conta și preopinentul Guvern și n-a greșit prea tare.

Drept urmare, Guvernul e mai agresiv ca niciopdată și știe că tupeul e singura carte pe care o mai are de jucat, și de această dată fiind important acest "mai". Asta e realitatea și dacă opoziția nu va reuși să dărâme Guvernul Boc V va trebui să ne pregătim de ce e mai rău și să acționăm în consecință. Dacă-l va dărâma oricum tebuie să supraviețuim crizei, dar măcar avem o provocare mai puțin.

***

PS. Cu bune și rele, am participat la toate acțiunile de protest și ne-am pezentat mai bine decât alte profesii care numără sute de mii și care au ales non-combatul și înțelegerile de culise. 

Penitenciarele au protestat ferm alături de cei câțiva care au înțeles că nu pot accepta să plătească facturile unor guvernări incompetente și iresponsabile. 

Fără să ne culcăm pe-o ureche și fără să ignorăm că implicarea putea fi mult mai bună cred că avem motive să fim mândri că facem parte dintre cei care încearcă măcar și nu se dau bătuți.